1,248 matches
-
nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea replica, poate așa, Sima se va domoli. Domnule director - începu Regizorul pe un ton calm - dacă-mi permiteți... La mijloc e o neînțelegere. În primul rând scriitorul are libertatea lui neîngrădită de a-și confecționa personaje cum vrea el. Adică oamenii de hârtie, da? Dacă e așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun de pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile, tu o să devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut zilele, nopțile, săptămânile, lunile, trimestrele, aproape anul. Stăpânul îl hrănea, pe puiul de Groh, care, pe zi ce timpul cobora la vale, el
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Din partea lui, fără nici o plăcere; din a ei, ca un început de sex prelungit. El sări însă de pe ea, țâșni în bae și se pregătea, cu iuțeală, pentru ziua de mâine. Ea se duse după el, și-ncerca să-l domolească: hai, mă, nu fi rău; mai vino măcar pentru odată. Apoi, va fi tot ce și cum vrei tu. Bine. Plictisit și morocănos se dezbrăcă. și îi făcu pe plac, până pe după miezul nopții. Pe urmă, ea adormi buștean, iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea pentru totdeauna. Nu existau lacrimi care să poată domoli o durere atât de profundă, nici nu se inventaseră cuvintele care să-l consoleze după așa o pierdere, astfel că singurul lucru pe care-l putea face era să se retragă în cel mai îndepărtat ungher, pentru că Niho-Nui ai suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se va culca cu ea, chiar dacă l-ar arde pe dinăuntru toate focurile iadului. Nu ajunsese atât de departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mata. De unde știi? Păi... sicriele n-au buzunare, nu? Asta îmi dorești! Te-am purtat la Universitate și asta mi-i răsplata! Spune-mi tu ce să fac, tată! Ionel începe să plîngă ca un copil și Grigore se mai domolește puțin. Lasă, Ionele, mă descurc acum. Cînd nu voi mai putea, o să vin la tine... Cei doi, tată și fiu, se îmbrățișează. Ionel mai încearcă să lase niște bani, dar este refuzat. Habar n-avea băiatul acesta că taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu siguranță... Rezerva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi, unul lîngă altul, privesc la televizor și comentează. Fata așteaptă o mînă obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se de suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-o grădină zoologică, un cangur mascul (Macropodides) se comportă adesea ca și cum poziția verticală a Îngrijitorului său ar fi o provocare la luptă. Agresivitatea cangurului poate fi domolită dacă Îngrijitorul ia o poziție aplecată, caracteristică pentru cangurii pașnici. Jean Cohen nu avea nici un chef să se transforme În cangur pașnic. Răutatea lui Michel Brasseur, stadiu evolutiv normal al unui egoism deja prezent la animale mai puțin evoluate, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer. La prânz mânca, iar pe urmă profita de acalmia În care cartierul se scufunda pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat și el în film. Mama spune: dacă ar ști tatăl tău, care s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câteva zile. Am fost harnici, dornici să mergem mai departe. Cea mai activă s-a dovedit Andreea, probabil dorind să-și arate atașamentul la cauză, poate vrând să grăbească un pic lucrurile. La fel ca și Sorin, de altfel, dar domoliți amândoi de propunerea lui Florin ca, din acel moment, lucrurile să fie lăsate să dospească o vreme, măcar vreo două săptămâni. Trebuia să așteptăm ca lumea să fie cu adevărat prevenită, să apuce să afle de C.a și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stimează părinții. Cu drag, Popescu. Notezi că sintaxa bătrânului Începuse de atunci să scârțâie nejustificat pentru un om care Încă mai era Învățător și nu se pensionase pentru boala de cap pe care acum se zice că și-a mai domolit-o. Mai constați și că nici În scrisorile de acum zece ani nu avea obiceiul să pomenească vreun cuvânt despre fiul lui, Niculaie, sau despre alte rude Întâmplătoare (nepoți, spre exemplu). De ce să se apuce el aseară să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Hilary îl vede și țipetele ei devin tot mai ascuțite și mai sălbatice până când sunt suficient de puternice pentru a o trezi și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și iese din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îți mai faci rugăciunea, Lawrence? El nu răspunde. — Eu mi-aș face-o astă-seară dacă aș fi în locul tău. Secătuită de orice sentimente, Rebecca stătea întinsă, sprijintă de un morman de perne. Își desfăcu încet picioarele și își masă coapsele, domolindu-și durerea. Lângă ea, cu capul lăsat greu pe umărul ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pot s-o iau? Sunt foarte proaspete. — Te rog. Papilele mele gustative cer niște ciocolată. Am făcut semn să ni se aducă nota de plată. Poate găsim pe drum un magazin deschis. Afară era clar că valul de căldură se domolise și am observat chiar că Fiona tremura ușor în timp ce ne întorceam la blocul nostru. Ne-am oprit la un chioșc cu program de noapte, de unde mi-am cumpărat un Aero și un Toblerone alb: i-am oferit ei jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]