1,226 matches
-
cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul. El poate nu numai să domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
exclusiv zonei întunecate a „forțelor obscure, instinctuale și pasionale. Lăsate în voia lor, neasumate de către spirit, ele nu pot decât să joace un rol distructiv, în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin iradierea fecundității vegetale, ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul dispare, confruntarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat le descoperim în colinde stând în „leagăn de mătase”, între coarnele unui animal primordial care înoată la lumina lunii prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La iaz că-mi plecară,/ La iaz la pârleaz,/ În grădina cu flori/ Breajă și-ontindeară/ Pân-o isprăveară” (CiocăneștiIalomița). Nu există o vânătoare propriu-zisă aici, fata valorifică puterile magice pentru a captura jefuitorul. Mătasea, fir nobil și puternic, „leagă” și domolește pretutindeni formele zoomorfe ale stihiei. Obținerea mrejei implică etapa formatoare a toarcerii firului, imposibil de surmontat: „Acasă c-au mers,/ Mătase și-au tors,/ Mreaj-au împletit,/ La grădină s-antors,/ Mreaja au întins./ Cel pește de mare/ Din mare-a eșit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacră, aici fecioara cu o asemenea podoabă poartă însemnul magic al ființei care a pătruns în mit. În colindele tip IV, 80B leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe de descântec. Dincolo de puterea magică a cuvântului, cântecul încearcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost frecat o jumătate de oră fiind Întrebat de 2-3 ori despre un mușchi, obținând În final doar nota 7, deci o sporire a notei anterioare cu 50 sutimi. Poate aici este originea Încercărilor de mai târziu de a-i domoli pe anatomiști. Sunt de acord că la Începutul secolului anatomia era “baza științelor medicale”. Cu progresul cunoașterii În ultimul secol al mileniului doi, anatomiștii trebuie să recunoască deplasarea bazei medicale spre structurile văzute doar indirect, spre citologie, genetică și chiar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lemnele chiar în pod“. Colonelul declară că nu-l urmează și se urcă în trăsura [de] la poartă. Eu l-am luat pe jidan repede, l-am dus la pod, l-am băgat cu zorul în toate colțurile, căci se domolise și nu știa cum să plece mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii, și în pivnița de vin, unde l-am dus de voie, de nevoie (dar nu la pivnița
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dau 20 lei ca să văz palatul Lupeascăi; apoi, doar nu era regele să-și ție țiitoarea într-o cocioabă la mahala».“ Peste câteva zile, într-adevăr, s-au închis casele Lupeascăi și s-a dat ordin la propagandă să mai domolească pe a legionarilor. Două zile s-a potolit, dar pe urmă au luat-o ei înainte și scandalul a mers crescând, cu dezgroparea oaselor lui Codreanu și înmormântarea ridicolă și rușinoasă ce i se făcu, cu guvernul în cap, generalul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
duelam dezordonat cu idei, în spiritul unei libertăți de atitudine care încă nu-și avea corespondentul în ceea ce ajungeam să publicăm, din când în când, în Gazetă sau prin alte părți. Gerul de afară al iernii dogmatice încă nu se domolise, dar mica noastră agitație de interior spunea ceva despre faptul că avea să vină o schimbare. Dezghețul literar din anii care au urmat nu a fost inițiat de acei tineri, dar i-a găsit pregătiți moral să-l fructifice. Și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ce "se reintegrează ritmurilor cosmice" (Cezara). În detaliu sunt abordate romanul Geniu pustiu ("romanul unei generații insurgente") și nuvelele Sărmanul Dionis ("personajul /.../ cu bune lecturi din Kant și Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
flegmă și o nepăsare revoltătoare. Ascultă, jupâne, îi zise frate-meu, apăsând asupra acestui din urmă cuvânt. Dacă nu te ții de tocmală 84, nu-ți dăm nici o para. Asta nu-i pe voia d-tale! Cu cât caii își domoleau mersul, cu atât el devenea mai obraznic. Ne trebuia o răbdare de înger, ca să nu facem explozie. Eu unul, drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Grecia. În afară de aceasta, Marea Britanie se temea că dacă nu întreprinde nici o acțiune, Rusia ar putea hotărî singură asupra modului de rezolvare a acestei chestiuni. Cea mai înțeleaptă politică putea fi deci să i se alăture acestei puteri pentru a-i domoli și controla mai bine mișcările. Mai întîi, revoluționarilor li s-a recunoscut în 1823 statutul de beligeranți, fapt care a îmbunătățit poziția lor pe mare. Apoi, în 1824, Londra a acordat un împrumut. Acesta a fost foarte prost dacă nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fel ca pe Farmacist, l-a înțepat inima. Scrisul avusese afecte materiale, palpabile. Nu vreau să fiu oaie neagră. L-am întâlnit pe Șofer tocmai când venea de la serviciu. - Stai, mă liniștit, că nici măcar n-am citit cartea! m-a domolit. Dădea de înțeles că s-a prins că riscul de a trăi e acela de a fi personaj. Și oricât de acut ar fi instinctul asupra proprietății poveștilor, ce am făcut eu nu e intruziune în viața privată, ci ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prezența la bara de comandă prea afirmată și de aceea temută. Aceste posturi de conducere te ajută să cunoști oamenii așa cum sunt: stăpâniți de instincte primare, pe care toate bunele tale exemple și toate generozitățile de pe lume nu le pot domoli. Necunoașterea acestui adevăr simplu ca un „bună ziua“ mi-a cășunat oarecari neplăceri; asta mai mult din pricină că nu mi-am consultat la vreme și nici măcar În glumă horoscopul, ci abia acum, la Încheierea socotelilor, când Îmi confirmă, În cele 36 de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
morala prea Îngăduitoare a timpului, cât și mahalagiii cei de treabă nu țineau de rău pe aceste femei trăind voluptuos În marginea societății; iar unui prim-ajutor de primar al Capitalei nu-i miro sea deloc „șpaga“ cu care-i domoleau zelul moralistic patroa nele de bordel. - Câte ceva din amintirile unui client al borde lurilor de odinioară, de bună-credință și Încă cu sănătoase apetituri virile. - Inocențe și candori unde cu gândul nu gân dești; iar calea virtuților domestice stă mereu deschisă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fi la Îndemâna pelerinilor veniți la Sfânta Liturghie. Cele mai cerute au fost lumânările, dar am vândut și câteva tămâi și chiar vreo patru calendare din cele aduse de Părintele Casian. Și cum după Începerea Liturghiei vînzoleala s-a mai domolit, pe la ora 1 am putut să vin În biserică și să mă umplu, nevrednicul de mine, de Slava lui Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. 26 decembrie 2012 Ascultarea de la pangar Începe să mă indispună și nu atât pentru că sunt nevoit să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că chiar mă supăr. Glumești o dată, glumești de două ori, dar dac-o ții întruna cu asta înseamnă că tu crezi ce zice gura lumii.“ „Nu prea contează ce cred eu - îl domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are asul în mânecă -, dar cum crezi tu că merg lucrurile la Athos? Ca la noi, în cartier, la Biserica Toți Sfinții? Ne spovedim, vericule, la repezeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a pălit de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Femeia vâră batista la loc în poșetă“. Într-o seară de vară, la cimitir, băiatul vecinilor mi-a zis: pentru sufletele morților, lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin înainte să se facă întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Antoaneta Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu la vioară și, când îl apucă, începe să urle «Jos comunismul!»“. „Gabriel, hai să mergem, dragule“, încerca ea să-l domolească. „Stai jos, Rodico, când îți spun, ia și mănâncă niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe lîngă mine pe stradă și-mi cîntau „țeelu-cățeelu’, țeelu-pur ceelu’, țeelu-cățeelu, țeelu-purceelu’...“. și puștii mai mici îmi stri gau de departe (să nu-i pot prinde) : „țeelu -cățeelu’, țeelu-puceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu -pu ceelu’...“. La școală, lucrurile s-au mai domolit. Colegii au aflat doar după cîteva luni, în clasa întîi, că mi se mai zice și țelu, dar nu prea aveau curajul să mă poreclească. Singurul lucru pe care-l făceau era să și dea coate în fiecare dimineață cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fie pînă la moarte regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nefericirea cu degetele. Pentru prima dată are dovada clară că prin trupul său nu mai curge același sînge ca Înainte. Descoperă În sine o absență, a celui ce-a fost altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea valurile Înfuriate, Într-atît era de frumos, sună acum din ce În ce mai lipsit de convingere. Pentru că, probabil, nu există speranță a cărei rădăcină să nu fie Înfiptă În memorie. Pierzîndu-și dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi absurd un dispreț muzeoclast
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]