1,187 matches
-
Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18. C XLI Portarul de la spitalul „Gheorghe Marinescu” îi spuse că avea ordin să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rămânea, cu riscul de a se îndepărta de restul neamului. A priceput astăzi de ce tatăl său și unchiul Titi, nu au intrat în partid, deși era destul de ușor s-o facă prin acele timpuri; a fost mulțumirea lor către Dumnezeu, drăguțul, că i-a dat viață într-un moment critic, în care el o refuza! De ce s-a răzgândit? Tot el știe! Această generație uitată, s-a dus, asta este soarta oamenilor, deși, la un moment dat își spune fiecare, sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în anii următori să ducă mai departe tradiția. După ce s-a terminat vacanța, Roddy și Hilary s-au întors cu trenul la casa de atunci a părinților lor din Sussex. Mi s-a părut că bătrânul domn Beamish e un drăguț, zău că da, spuse Roddy, scoțând o țigară. Și totuși Henry mi-a spus că e de stânga rău de tot. Își aprinse țigara. Slavă Domnului că nu i s-a transmis și lui Hugo. Oricum n-ai fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Josephine - și, desigur, Peter mi-a oferit un concediu de maternitate generos. E un avantaj să-l ai ca șef pe soțul tău! Dar nu vreau să-mi trădez cititorii. Sunt atât de loiali și toți au fost atât de drăguți, mi-au trimis felicitări și așa mai departe. Asta îți redă încrederea în oameni. Trebuie să recunosc că, fiind o cititoare pasionată a rubricii tale, mă suprinde oarecum să nu găsesc constructorii aici! Știu - am de gând să continui amenajările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a lui. Vă urez noapte bună. Și adăugă pentru Phoebe: A fost o lecție educativă, draga mea. Mi-ar fi părut rău s-o ratez. După ce-au plecat cei doi, Roddy și Phoebe rămaseră un timp tăcuți. A fost drăguț din partea ta, spuse ea în cele din urmă. Mulțumesc. El se uită la ea; poate căuta ironia din vorbele ei. — Poftim? — Mi-ai luat apărarea. Nu trebuia. Păi, cum să-ți spun... A întrecut orice limită. — Nu pare să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
antricoate, spunând: Te-ai culcat cu un comis-voiajor? Te-ai culcat cu un bărbat care a venit să-ți vândă un aspirator? De ce ai făcut-o? De ce? Și ea a spus că nu știe, că era fermecător, că a fost drăguț cu ea și că era chipeș. Că avea ochi frumoși. Ca ochii tăi, a spus ea. N-am mai putut suporta când a spus asta: Ba nu! N-am ochii lui! Am ochii tatei! Și ea a spus: Da, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. Și într-o bună zi — trebuie să fi trecut douăzeci de ani de atunci - s-a întâmplat un lucru extraordinar. Unul din medici a venit în camera mea și mi-a adus o revistă. Nu-i așa că a fost drăguț din partea lui? Tot personalul știe de mica mea pasiune și asta era o revistă colorată cu un articol lung și frumos, despre Mark 1 Hurricane. Dar trebuie să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. — Dar bineînțeles că mă bucuram de el, spuse Tabitha zâmbind. Toți ne bucuram. E greu să înțeleagă tinerii. Știu asta, dar nimic nu adună la un loc o țară ca un război adevărat. Toți au fost atât de de drăguți între ei, un timp.Tot ce ne divizase brusc a părut dintr-o dată lipsit de importanță. De atunci, lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat teribil. S-au schimbat în rău. Eram toți politicoși. Observam amabilitățile. Mortimer, de pildă... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pierde permisul. Și, mă rog, alte Încurcături, spuse Wilson ducându-și plosca la gură. Aș rămâne fără slujbă. — Serios? — Serios. — Ei, zâmbi Macomber pentru prima oară În ziua aceea, acum te are și pe tine cu ceva la mână. Ce drăguț știi tu să vorbești, Francis, spuse ea. Wilson Îi privi atent pe amândoi. Dacă un jeg se-nsoară cu o jegoasă și mai mare, oare ce fel de copii o să iasă din ăștia? Dar nu spuse asta, ci altceva: Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
untura Începu să sfârâie, Bugs se așeză pe vine pe picioarele lui lungi de negru, Întoarse șunca și sparse câteva ouă deasupra, aplecând tigaia Într-o parte și-n cealaltă pentru ca ouăle să fie stropite cu untură. — Domnu’ Adams, sunteți drăguț să tăiați niște pâine din sacul acela? spuse negrul, Întorcându-se spre Nick. — Sigur. Nick băgă mâna-n sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin cuțitu’ ăla. — Nu-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și apoi se urcă pe scara din stânga, trecându-și brațul prin fereastra deschisă. — Puteți porni, ne spuse. Le făcu semn cu mâna liberă celor rămași În spate. — Ce-a zis? mă Întrebă Guy. Că putem să-i dăm drumu’. Ce drăguț din partea lui. Șoseaua mergea pe marginea unui râu. Dincolo de râu se-nălțau munții. Soarele topea roua de pe firele de iarbă. Era senin și rece și aerul pătrundea În mașină prin geamul deschis. — Cum crezi că-i place să stea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
săptămînă, dar concediul mi-a zburat pe negîndite”. „Poate se jenează, gîndi. Au trecut șapte ani, dar nu pentru că ne-a uitat n-a mai venit pe aici; dacă ar fi așa nu ne-ar fi scris. Și Întotdeauna e drăguț cu tata cînd acesta merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” GÎndul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă În gară, era Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, Însă neglijent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de care atârnă un lanț ca un laț. Cei de față ridică mâinile simțind catastrofa.Dar nu. Din cutie se risipește în jur pulberea acustică a unui cântec. Asta-i o cutie chinezească cu cinci melodii. Ați fost atât de drăguți că meritați un cadou. Când vă e foame o puneți în funcțiune... Și ne trece? Nu, dar veți fi mult mai senini. Aha, Dumneata ești trimis de Guvern, de ăi de Sus. Oarecum. Acum aș vrea să plec. La ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din decolteu povestindu-ne că locotenentul care-i ia interviul este „drăguț asemeni tuturor militarilor pe care-i iubesc foarte mult” pentru că „militarii sînt minunați”. Militarii minunați trag cu pușca prin Carpați, șlagăr. Dezvăluirea din urmă zdrobește: „Știu că nu-i ușor să fii militar, mai ales că eu sînt o fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ascult. I-am spus negrului să-ndrepte vasul spre Morro. Nu le-am zis nimic, și uite-i cum stăteau pe șezlonguri, Eddy cu o bere-n mînĂ și Johnson cu alta. — CĂpitane, Îmi zice Johnson după un timp, ești drăguț să-mi faci un highball? I-am făcut fărĂ să comentez și pe urmă mi-am făcut și mie unu’ ca lumea. MĂ gîndeam că Johnson Ăsta pescuia de cinșpe zile, ajunge În cele din urmă să agațe un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lîngă el În tribunele de sus și urmăream finala. FĂcusem un pariu, pe o sumă mai mare decît Îmi permiteam și cred că mult mai mare decît Își permitea el să piardă În acel an, și-mi aminteam cît de drăguț fusese cînd, coborînd scările, mi-a plătit, și cum se purta de parcă ar fi fost un privilegiu să-mi plătească acea sumă. Apoi mi-am amintit cum am stat În bar la un martini și cum mă cuprinsese acea ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o colivie. — Da. I-am dat drumu’. — Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios ca mine. Eu nu eram voios. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am găsit soluția. Ei, hai să nu mai aruncăm bani pe telefon. Transmite-le tuturor cele bune din partea mea. La revedere, papa. Vorbim. — Stevie te salută, Îi spusei băiatului În casă. Acesta zîmbi fericit, amintindu-și de vremurile de altădată. — Drăguț din partea lui. Cum se mai simte? — Bine, spusei eu. Zice că-i bine. Un ținut ciudat este un text care conține primele patru capitole dintr-un roman neterminat la care Hemingway a lucrat În diferite intervale Între 1946-1947 și 1950-1951
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el. — Nu, că-i un tip de minune? — E prietenul meu cel mai bun, conștiința mea, tatăl, fratele și bancherul meu. E ca un sfînt. Doar că-i vesel. N-am mai cunoscut pe nimeni care să fie așa de drăguț. Ți se rupe inima cînd vezi cît vă iubește pe tine și pe băieți. — Aș vrea să-i poată ține toată vara. Și nu ți-ar fi tare dor de ei? Mereu mi-e dor de ei. Puseseră curcanul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-o, chiar c-am aruncat-o. — Așa și vreau să fie. Așa am vrut de la Început. Și știi c-am zis să nu vorbim despre asta. — Da, știu. Îmi pare rău. Da-mi pare bine c-am scăpat de ea. — Drăguț din partea ta. Dar nu trebuie să te apuci să faci incantații sau exorcisme sau alte chestii de felu’ Ăsta. Pot să Înot și fărĂ colac. Și era tare frumos. — Hai, spune tot, dac-așa vrei să faci. — Termină. Ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obligați" lui Eminescu, lui Blaga, lui Voiculescu, lui Preda. Dar trebuie să admit că poporul meu se lasă sufocat de mediocri. Că delăsarea e tară nocivă pentru țară: "Nu pune la inimă!" Geografia noastră e dar de la Dumnezeu. Însă "Domnul, drăguțul, nu umple toate blidele", cum spunea bunica Leonora. E în regula și-n regulamentul organic al românului capul plecat, obrazul (celălalt) întors spre pălmuire (șeful statului, în august anni curentis, l-a medaliat pe glob-trotterul "pacifist" Elie Wiesel, după ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un îndelung vis-coșmar: vedeam momente petrecute după alegerile fraudate grosolan la 19 noiembrie 1946 ce au dus la instaurarea comunismului în țară. Văd atitudinea dușmănoasă a primarului cizmar din Gura Dimienii - Buzău care, neputându-mă cumpăra, mi-a întocmit un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc diferite învinuiri, arătându-mă cu degetul ca potrivnic noului regim. Revăd, retrăind momentul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]