2,407 matches
-
a poeziei, analiza producțiilor din epocă fiind făcută cu referire la principii sine qua non. Și ca strategie a demersului, H. prefigurează aici spiritul critic maiorescian. În repetate rânduri el comentează piesele de teatru istoric, reacționează sarcastic la submediocritatea unei dramaturgii încremenite în literaturizări rudimentare. Cu o conștiință estetică evoluată, se crede dator să avertizeze asupra asfixiei provocate de o mentalitate perimată, provincială, fără orizont. Romantic incorigibil, stăpânit de un individualism exacerbat, H. e însă nu o dată nedrept și excesiv. Nesocotește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1988; Scrieri literare, postfață Paul Cornea, București, 1989; Istoria toleranței religioase în România, îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 1992; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Stancu Ilin, Chișinău-București, 1993-1997; Ursita, îngr. și pref. C. Mohanu, București, 1994; Poezie, proză, dramaturgie, Chișinău, 1997; Răzvan și Vidra, îngr. și postfață C. Mohanu, București, 1998; Scrieri alese, pref. Mihai Zamfir, București, 1999; Protocoalele ședințelor de spiritism, tr. Jenica Tabacu, îngr. și pref. Mircea Coloșenco, București, 2000; Publicistica politică. 1869-1902, I-II, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
postum, trebuie menționate Plugul blăstemat, care, cu surprinzătoare vehemență, osândește inechitatea socială, și Unor critici, profesiune de credință, de o impresionantă modestie și demnitate, a poetului în amurgul carierei. Când A. ajungea, în 1840, la conducerea Teatrului Național din Iași, dramaturgia autohtonă se afla, în pofida unor meritorii încercări, într-un stadiu de început. Constatând penuria de piese originale, el își pune în gând să creeze anume un repertoriu românesc. Demersul său e, mai întâi, de ordin cultural. Dramaturgul practică, mărturisit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ia parte la campania militară din 1918. Întors de pe front, frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează la „Literatorul” în august 1918 cu poezia Versurilor mele, semnată Gemi Zam. Întemeiază în 1920 Societatea Tinerilor Scriitori Români, ce își propunea promovarea dramaturgiei autohtone. În același an inițiază gazeta „Eroii patriei”, scrie la „România nouă” și la „Universul literar”. Se va stabili un timp (1922-1924) la Satu Mare, ca funcționar la Asigurările Sociale. Aici scoate, la 15 martie 1923, publicația satirică „Săgeata”, cu texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
simte, cu oscilații, cu împliniri și nereușite, această voință de a construi supraetajat, aruncând un „pod de argint” între real și imaginar, imaginar și simbolic, concret și abstract. S-ar putea risca afirmația că, dacă expresionismul nu ar fi existat, dramaturgia lui Z. și-ar fi inventat, sui-generis, propriul expresionism. „Comedia tragică” Domnișoara Nastasia (pusă în scenă în 1927 de Compania Bulandra-Maximilian-Manolescu-Storin, la Teatrul „Regina Maria”) este o certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
George Voevidca, Cicerone Theodorescu, V. Copilu-Cheatră, Radu D. Rosetti. În același timp Ion Agârbiceanu dă, în foileton, romanul Răbojul lui Sf. Petre (1931) și povestirile În taină și Amintirea (1927). Proză mai semnează Teodor Murășanu, Al. Lascarov-Moldovanu, N. Pora, iar dramaturgie D. Psatta. Până în 1926 majoritatea articolelor de critică și teorie literară sunt scrise de G. Bogdan-Duică. Alături de studiile despre Mihai Eminescu și de articolul Expresionism, criticul are recenzii la volume de E. Lovinescu (Istoria civilizației moderne, considerată o lucrare lipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine a lui Marc Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
deziderat se referă la introducerea treptată a creațiilor moderne, pentru a-i obișnui pe spectatori cu noile modalități de expresie. Cronicarul este însă categoric împotriva importului fără discernământ de literatură dramatică și încearcă să impună ca datorie a teatrelor promovarea dramaturgiei românești. Cu o perspectivă teoretică largă asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări corecte ale pieselor comentate în curente estetice sau ideologice. După o judecată de ansamblu a unui text, ca structură dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
operetei Eva de Franz Lehar ș.a. SCRIERI: Schițe. 30 de zile la Paris, București, 1905. Traduceri: Friedrich Hebbel, Judita și Holofern, București, 1902; Hermann Sudermann, Stane de piatră, București, 1909; Paul Hervieu, Goana torțelor, București, 1911. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia românească, București, 1905, 25-33, 290-323; Spartacus, „Schițe. 30 de zile la Paris”, ADV, 1905, 5624; Mihail Dragomirescu, „Stane de piatră” de Sudermann, trad. de Emil D. Fagure, CVC, 1909, 9; M.F., „Eva” de Fr. Lehar. Convorbire cu d. Emil Fagure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
lui P. „tendința de resuscitare a spiritului etnic”. E. Lovinescu găsea și alte diviziuni (poezia de fantezie, poezia de „concepție”, poezia descriptivă, realistă etc.). P. desființează asemenea frontiere și reorganizează teritoriul literaturii moderne pe spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
plonjarea în virtual, conduce la un soi de autism”. Neimplicarea - rațional și conștientizat - a tineretului la realitatea imediată („extra muros”), la problemele majore ale societății pot avea repercursiuni catastrofice. și iată cum, ne-o demonstrează scriitorul Vlad Zografi, capodopere ale dramaturgiei universale pot deveni teme de dezbatere întru explorare și descoperire a enigmelor dinlăuntrul nostru, conștientizând, totuși, că „infinitul își cântă muzica în limitele finitului”, după cum glăsuiește Rabindranath Tagore. Concluzionând, Infinitul dinăuntru este o carte sobră, cu profunzimi de gândire, cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întinde de dincolo de cuprinsul oceanelor, de dincolo de oceanele care înghit oceanele...” (Regele moare), precum o „respirație a neclintirii” (după cum afirmă Georg Trakl). Unele dintre desenele lui Ionesco reprezintă abstratizări ale ființei umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri înlăcrimate: „pentru fiecare piatră”, „pentru fiecare pom”, „pentru fiecare stea” și... „pentru Ideal...” (Elegie) Caruselul imaginat de Ionesco este vizualizat sub forma unui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară sau teatrală etc. Toate aceste însușiri (daruri) au devenit, în timp, adevărate virtuți. Scriitorul Dan PLĂEȘU cultivă o proză poetică cu filon dramatic și coerență contextuală, naratorul omniscient implicat devenind instanță morală. Din bogata corolă creatoare, romanul rămâne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
canonul ideologic al timpului. Dedicându-se genului dramatic, A. scrie într-un interval scurt mai multe piese într-un act (Verbul galben, Duet, Interludiu, Vârsta zero, Destinul, vioara a doua), pe care le reunește în volumul Interludiu (1973; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași). Piesele atestă calități incontestabile (talentul de a surprinde tipuri umane pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
soarelui, 1960; Mâna de oțel, București, 1961; Oaspetele fără nume, 1963; Instanța de duminică, 1965; În apropierea momentului, 1966; Interludiu, București, 1973; Ochii și lumea, Iași, 1974; Neștiuta strălucire, Iași, f.a. Repere bibliografice: Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 354; Adriana Popescu, Dramaturgi români contemporani, TTR, 1983, 3; Constantin Ciopraga, Moment, CRC, 1984, 23; Horia Zilieru, Andi Andrieș sau Poeticul comediei realiste, CL, 1984, 6; Florin Faifer, Alb, galben, violet, „Viața”, 1993, 1; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
îndepărtată. Portretele făcute de ea adepților teoriei conspirației, paranoicilor și sociopaților sunt considerate în prezent ca făcând parte din canonul literaturii americane. 71 Richard Harding Davis (18 aprilie 1864 - 11 aprilie 1916) a fost un popular scriitor de beletristică și dramaturgie, precum și un jurnalist faimos pentru articolele scrise despre războiul americano-spaniol, cel de-al doilea război cu burii și Primul Război Mondial. Davis, redactor-șef la Harper's Weekly, a fost unul dintre cei mai importanți corespondenți din timpul celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Salcâmul, 1-3/1982) și Eugen Ionescu (Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, 2/1972), căruia i se publică și comediile Englezește fără profesor (inedit, 1/1965) și Jacques sau Supunerea (11-12/1969), în versiunea românească a Sandei Șora. Dramaturgia este reprezentată de Mircea Eliade (Coloana nesfârșită, 10-12/1976) și Marin Sorescu (un fragment inedit din piesa Vărul Shakespeare, 319-321/1990). Preocupată de receptarea scrisului românesc peste hotare, revista pune accentul pe transpunerea unor cărți în alte limbi, consemnată în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Durrell, Marguerite Yourcenar, Virginia Woolf, Heinrich Mann, Boris Pasternak, în versiuni realizate de Alexandru Balaci, Dumitru Mazilu, Georgeta Horodincă, Sanda Râpeanu, Virgil Tănase, Catinca Ralea, I. Igiroșianu, Cristina Hăulică, Dragoș Vrânceanu, Eugen Barbu, Ovidiu Cotruș. S.20 inserează, de asemenea, dramaturgie de Luigi Pirandello (Uriașii munților, piesă transpusă de Florian Potra), Erich Maria Remarque (Ultima etapă, dramă tradusă de Laurențiu Fulga și Aneta Dobre), Samuel Beckett (Așteptându-l pe Godot, în versiunea lui Gellu Naum), T. S. Eliot, Mihail Bulgakov, Guillaume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Eminescu și poezia populară, urmărește prezența și asimilarea elementului folcloric în creația poetului național. Analize literare și stilistice (1967, în colaborare cu Sorin Alexandrescu) include comentarii ce utilizează diferite modalități de analiză stilistică, aplicate unor capodopere ale poeziei, prozei și dramaturgiei românești. Propunându-și să ofere unghiuri variate de examinare a textelor literare și să impună, în școală, ideea literaturii ca artă a cuvântului, această culegere de studii analitice a fost continuată, mult amplificată și revăzută ulterior exclusiv de R., apărând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de rusticitate pulsează în volumul liric de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
8. Pagini de jurnal, pref. Mircea A. Diaconu, București, 2002; În căutarea Atlantidei (fragmente noi), îngr. și pref. Mircea A. Diaconu, Iași, 2003. Traduceri: Suflet nipon, Cernăuți, 1937. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1982), 907; Traian Cantemir, Profilul etic al dramaturgiei lui Traian Chelariu, „Cercetări de limbă și literatură”, IV, 1971; Crohmălniceanu, Literatura, II, 185-187; Barbu, O ist., 162-163; Micu, „Gândirea”, 638-639; Streinu, Pagini, V, 78-80; Popa, Dicț. lit. (1977), 143-144; Anghelescu, Creație, 269-288; Rotaru, O ist., III, 130-132; Satco - Pânzar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea căpitanului Lazăr, Omul din vis), Caton Theodorian (De închiriat, În paraclisul iubirii), Al. Lascarov-Moldovanu (O vizită), Ion Ciocârlan, Eugen Boureanul, Petre Partenie, Tiberiu Crudu, Ion Dragu. Dramaturgia este ilustrată de Victor Eftimiu (Rapsozii), N. Iorga (Tudor Vladimirescu, Sarmală, amicul poporului), G.M. Vlădescu (Omul care nu mai vine), Lucian Blaga (un fragment din Zamolxe) ș.a. Cu literatură de călătorie colaborează N. Iorga, G.C. Ionescu-Sisești (note din Germania), Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul dramaturgiei din epocă. Mai des comentată a fost Acolo, departe..., pe tema dezrădăcinării intelectualului de origine modestă, autoexilat la Paris în căutarea afirmării, biruitor în proiectul lui, dar mâhnit de sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Nicolae Sireteanu, Eugen Luca, „Matei Millo”, CNT, 1953, 42; Horia Bratu, Din literatura nouă, București, 1953, 143-166; Vicu Mîndra, „Patriotica română”, GL, 1956, 3; Radu Popescu, „Acolo, departe...”, RMB, 1957, 15 decembrie; Mihnea Gheorghiu, Două piese festive. Epoca Unirii în dramaturgie, CNT, 1959, 3; Tudor Arghezi, „Cuza Vodă”, GL, 1959, 17; Radu Popescu, „Cuza Vodă”, RMB, 1959, 7 mai; Mircea Tomuș, Teatrul lui Mircea Ștefănescu, ST, 1959, 7; George Munteanu, Despre piesa „Matei Millo”, ST, 1959, 8; N. Barbu, Matei Millo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]