2,442 matches
-
voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește prilejul, unghiuri
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
vicepreședinte, sporirea numărului de membri ai comitetului și ai biroului, schimbarea denumirii „comitet” în „consiliu” și transformarea filialelor în asociații nu au modificat funcționarea diferitelor organisme. De la întemeiere până în prezent, Uniunea și unele filiale sunt organizate pe secții: poezie, proză, dramaturgie, critică și istorie literară, literatură pentru copii și tineret, traduceri. În ciuda prevederii statutare de convocare a congreselor (conferințelor sau adunărilor generale) o dată la doi ani, următoarea întrunire a scriitorilor, singura intitulată congres, s-a ținut abia în 18-23 iunie 1956
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
ori au apărut un timp) revistele „Contrapunct”, „Memoria”, „Drama”, „Apostrof”, „Luceafărul copiilor”, „Helikon” ș.a. Din 2000 U.S. din R. organizează, la Neptun și Mangalia, Festivalul Internațional de Literatură (care decernează Premiul „Ovidius”), acordă sprijin financiar și logistic Colocviului Național de Dramaturgie de la Sinaia, Colocviului Național de Proză și numeroaselor festivaluri de poezie. O instituție geamănă cu Uniunea e Fondul literar. Acesta are menirea de a le acorda membrilor săi împrumuturi, ajutoare suplimentare și pensii, de a le asigura familiile după decesul
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
teatral românesc”), care ar îndreptăți teatrul de pe meleagurile noastre să aspire spre „universalitate”. Rezervele sunt rare și discret formulate, „istoria” lui V. înscriindu-se într-o perspectivă optimistă. Substanțiale prin interpretarea analitică și sub raportul întinderii informației sunt studiile Evoluția dramaturgiei române contemporane - dimensiuni și semnificații și Specificul receptării în teatru, incluse în lucrările colective Evoluția artei și exigențele receptării (1985) și Arta modernă și problemele percepției estetice (1986). Ca dramaturg, V. își face debutul în 1977 cu piesa istorică Se
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Maetzu), a realizat, singură sau în colaborare, câteva ediții ale unor autori români de prim raft (Eugen Ionescu, Emil Cioran) sau secund (Dominic Stanca, Sandra Cotovu) și împreună cu Aurel Sasu a alcătuit antologiile Romanul românesc în interviuri (I-IV, 1985-1991), Dramaturgia românească în interviuri (I-V, 1995-1997) și Bătălia pentru roman (1997). A mai scris libretul operei Lorelei (muzica de Valentin Timaru), reprezentată pe scena Operei Române din Cluj-Napoca în stagiunea 1993-1994, și piesa Recviem la ghișeu, jucată la Teatrul Tineretului
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 1990 (în colaborare cu Aurel Sasu); Eugen Ionescu, Eu, Cluj-Napoca, 1990, Război cu toată lumea, I-II, București, 1992 (în colaborare cu Aurel Sasu). Antologii: Romanul românesc în interviuri, I-IV, București, 1985-1991 (în colaborare cu Aurel Sasu); Dramaturgia românească în interviuri, I-V, București, 1995-1997 (în colaborare cu Aurel Sasu); Bătălia pentru roman, București, 1997 (în colaborare cu Aurel Sasu). Traduceri: Adolfo Bioy Casares, Celălalt labirint, București, 1987, Jurnal din „Războiul porcului”. Visând la eroi, București, 1991, Aventura
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
Biblioteci, 199-201; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman și despre realitate, RL, 1988, 30; Mircea Anghelescu, Romanul și romancierii, T, 1989, 8; Gheorghe Grigurcu, Autobiografia romanului românesc, VR, 1989, 8; Z. Ornea, „Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
realitate, RL, 1988, 30; Mircea Anghelescu, Romanul și romancierii, T, 1989, 8; Gheorghe Grigurcu, Autobiografia romanului românesc, VR, 1989, 8; Z. Ornea, „Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia pentru roman”, APF, 1998, 5; Mihai Dragolea, Râsu’-plânsu
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia pentru roman”, APF, 1998, 5; Mihai Dragolea, Râsu’-plânsu’ iberic, OC, 2000, 14; Dicț. scriit. rom., IV, 703-705; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, 2003, 194-196. A. Tr.
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
V. și-a sintetizat viziunea istorico-literară izvorâtă din această experiență în volumele Publicistica lui Eminescu ([I-II], 1985-1996), Eminescu. Manuscrisele (1988), Eminescu și Transilvania (1995). El privește creația eminesciană ca pe un întreg, indiferent de genul de manifestare: poezie, proză, dramaturgie sau gazetărie. Manuscrisele sunt considerate în primul rând un „jurnal al formării intelectuale și al lărgirii orizontului științific”, apoi ca un „laborator de creație” (opus noțiunii de „jurnal de creație”) și ca un „instrument de lucru”. Un sector aparte al
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
o gândire românească, si ca atare occidentală, binevenită într-un moment în care românii încep să-și dea seama cât de grea este alienarea prin adeziune [...] la o falsă universalitate” (Horia Stamatu). Teatro occidental contemporáneo (1968) este o panoramă a dramaturgiei secolului al XX-lea, în care nu e trecut cu vederea nimic din teatrul contemporan, până la cel experimental. U. utilizează aceeași manieră de investigare a fenomenului, dinspre actualitate spre trecut. Pagini pătrunzătoare sunt închinate lui Luigi Pirandello, lui Samuel Beckett
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Theodor Solacolu, Radu D. Rosetti, I. U. Soricu. Prozatorii selectați sunt Gala Galaction, cu „fragmentul” Din comoara inginerului Octav - considerații despre „degenerarea sufletului contemporan prin depărtarea de credință”, I. Chiru-Nanov, Al. I. Zamfirescu, D. D. Patrașcanu, D. Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și istorie literară semnează C. Alexandrescu (Iașul și Caragiale, cu ocazia comemorării dramaturgului la Teatrul Național din Iași), neobositul Octavian Moșescu, sub
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
care discută evenimentele politice și culturale (semnând Hârșoveanu). Sceneta versificată Codiriște și Hoinărescu și o traducere din Lamartine, Genevieva. Istorie a unei serve, sunt ale lui S. Mihăilescu, totodată autor de articole în care cere autorităților și protipendadei să sprijine dramaturgia națională, făcând observații în legătură cu repertoriul lui Matei Millo. R. Z.
ZIOA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290741_a_292070]
-
apărută sub pseudonimul Marcel Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea lui Z. pentru dramaturgie, piesele Virusurile, Destinul, Exuberanța tinereții ș.a., inspirate din viața medicală, întâmpinând constant refuzul teatrelor de a fi înscrise în repertoriu. Plecând de la împrejurări și cazuri reale, cărțile de literatură ale lui Z. sunt prea puțin rodul invenției narative sau al
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
omului și culturii contemporane (1942) sunt rodul unor strădanii născute din pasiune și vocație, prefigurând posibile sinteze. Poate să surprindă, de aceea, dar e explicabilă în contextul politic al timpului, orientarea după 1950 spre literatura universală, mai exact spre istoria dramaturgiei. Doar până la un punct, fiindcă în studiile de filosofia culturii autorul mai prospectase acest spațiu, în întrepătrundere cu altele, înrudite, din câmpul umanisticii. Cea dintâi și cea mai însemnată contribuție istorico-literară a lui Z. este Istoria universală a teatrului (I-
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
în perimetrul național. Continuat de Teatrul european în secolul Luminilor (1981), Teatrul romantic european (1984) și de alte cercetări realizate după aceleași principii, tratatul reprezintă și un punct de plecare pentru un tablou impresionant prin vastitate și diversitate. În Panorama dramaturgiei universale (1973), un fel de compendiu prelungit până în actualitate, accentul cade asupra literaturii dramatice, în impactul ei cu realitatea culturii sociale. Înăuntrul epocilor clasică și modernă se respectă cu strictețe succesiunea stilurilor și a mișcărilor literare: clasicismul Luminilor, romantismul, realismul
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
și stagnare înregistrate de drama istorică. Z. reface aici drumul subspeciei din Antichitate până azi, ultimele capitole acoperind spațiul românesc, ale cărui momente sincrone cu evoluția europeană și a cărui specificitate le subliniază. Uneori lucrările despre istoria teatrului și a dramaturgiei au ca sorginte studii, conferințe și eseuri anterioare, adunate în volumele Probleme de viață, teorie și istorie teatrală (1974) sau, parțial, Teatru și umanitate (1979), unde se urmăresc „motive general-umane în creația dramatică a lumii”. Idei și procedee similare, cu
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Orizonturi filosofice. Idei, oameni, probleme de cultură, București, 1942; Istoria universală a teatrului, I-III, București, 1958-1968; ed. 2, I, îngr. Rodica și Alexandru Firescu, Craiova, 2001; Istoria literaturii universale (în colaborare cu Margareta Dolinescu), I-II, București, 1970-1973; Panorama dramaturgiei universale, București, 1973; ed. Craiova, 1999; Probleme de viață, teorie și istorie teatrală, București, 1974; Ateneul Român (în colaborare cu Virgil Cândea și Vasile Moga), București, 1976; Drama istorică universală și națională, București, 1976; Teatru și umanitate. Motive general-umane în
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Petru P. Ionescu, „Spiritualități românești”, RFR, 1942, 8; „Orizonturi filosofice”, PL, 1942, 11; N. Mihăescu, Spre un nou umanism, „Acțiunea”, 1942, 649; Licu Pop, „Orizonturi filosofice”, LU, 1943, 6; François Clair, Unde-s intelectualii?, „Ancheta”, 1945, 121-122; Rodica Pandele, „Panorama dramaturgiei universale”, RITL, 1973, 4; Romulus Diaconescu, „Drama istorică universală și națională”, RL, 1977, 10; N. Barbu, „Teatru și umanitate”, CRC, 1980, 12; Constantin Cubleșan, „Teatrul european în secolul Luminilor”, ST, 1981, 12; Mihai Vasiliu, Teatrul european în epoca Luminilor, F
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
pentru insulte aduse Centralei Evreilor din România, în 1950 este închis pe viață pentru activitate sionistă. Eliberat în 1956, emigrează în Israel, unde moare după câteva luni. A debutat editorial cu piesa în patru acte David Brandeis (1916), abandonând însă dramaturgia după alte câteva încercări. Publică volumele de proză scurtă Spovedania unui candelabru (1926) și Ereticul de la Mănăstirea Neamțu (1930), culegerile de articole și eseuri Noi... - breviar iudaic (1932), Logos, Israel, Biserica (1937), Nu există cult mozaic (1947), dar se remarcă
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
Costache, Despre actualitate, RL, 2000, 10; Emilia David, Trei discursuri despre lume, OC, 2000, 19; Ghițulescu, Istoria, 393-395; Dicț. analitic, III, 331-333; Irina Coroiu, Viitorul - maculatură?, CNT, 2002, 16; Marina Constantinescu, Dracul vorbește românește, RL, 2002, 18; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 61-63. R. D.
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
ia parte la campania militară din 1918. Întors de pe front, frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează la „Literatorul” în august 1918 cu poezia Versurilor mele, semnată Gemi Zam. Întemeiază în 1920 Societatea Tinerilor Scriitori Români, ce își propunea promovarea dramaturgiei autohtone. În același an inițiază gazeta „Eroii patriei”, scrie la „România nouă” și la „Universul literar”. Se va stabili un timp (1922-1924) la Satu Mare, ca funcționar la Asigurările Sociale. Aici scoate, la 15 martie 1923, publicația satirică „Săgeata”, cu texte
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
simte, cu oscilații, cu împliniri și nereușite, această voință de a construi supraetajat, aruncând un „pod de argint” între real și imaginar, imaginar și simbolic, concret și abstract. S-ar putea risca afirmația că, dacă expresionismul nu ar fi existat, dramaturgia lui Z. și-ar fi inventat, sui-generis, propriul expresionism. „Comedia tragică” Domnișoara Nastasia (pusă în scenă în 1927 de Compania Bulandra-Maximilian-Manolescu-Storin, la Teatrul „Regina Maria”) este o certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
cuprins, cartea e mai mult eseu filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale, de dueluri verbale amuzante. S-a spus că preocupările pentru teatru „sunt ale unui diletant cultivat” (Mircea Ghițulescu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
decât „amorezați și blegi”, fie ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de politicienii „pehlivani” și de orășenii unei „nații de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar”. Avea o înaltă prețuire pentru Mihai Eminescu, respingea însă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]