1,848 matches
-
schimbându-și palorile între ele. Părea un învins cu care dormise de câteva ori în același pat, însă tipul chiar îi plăcuse, deși, în privința lui, avea de răspuns mai multor enigme. Barba de o zi, pe care o purta când dregea motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi iei biștari pentru asta, zicea Max-Dinte. Da’ tu? Îi ceri omului cât trei înmormântări ca să îi dregi gura! Toată lumea se îmbătase. Aici nu-l puteau număra. Nu băuse cu ei vreodată. Mai puțin în noaptea primului Revelion, când fusese doar el cu rudele gazdei. Maradona își serba un contract de asociere. Omar părea singurul care nu întreba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trecut timpul... Trebuie să împlinească 28 de ani. Florence l-a avut destul de târziu. Un tânăr drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor să-l fiarbă probabil..." Alexandru se uită îngrijorat la doamna Miga. Își drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui pe Florence. * Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu indiferență și plictiseală un mâine, un an care urmează. Nu toți avem vocația de a exista. Eu m-am născut cu această infirmitate. Iartă-mă. Gândul că acum sânt fericit poate constitui pentru tine o mîngîiere." Grigore Popa își drese glasul: ― În general, oamenii își pun lațul de gât pentru rezoane mai concrete. ― Aveți dreptate, dar dacă am fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scurt astfel: venim pe lume printr-un orificiu, respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acești oameni închiși între cerul și zidurile orașului lor. De exemplu, el le-ar explica bucuros, dacă ar putea-o face, că lucrurile nu sunt atât de cumplite pe cât par: "Îi auziți, zicea el: după ciumă o să fac aia, o să dreg ailaltă ... Își otrăvesc existența în loc să stea liniștiți. Și nici măcar nu-și dau seama de avantajele pe care le au. Oare eu puteam să zic: după arestarea mea o să fac aia ? Arestarea e un început și nu un sfârșit. În timp ce ciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cele două tabere. —Cum așa? Cred că merge pur și simplu mai bine în felul ăsta. Fără ajutoare, fără consilieri... Nu, vreau să spun cum de faci asta? Cum de ești așa de bună la asta? Bănuia că încearcă să dreagă remarca de mai înainte cu „tipa“. —Te referi la mediere? — Da. Era pe punctul să-i spună adevărul, să-i destăinuie că trecuse ceva vreme de când fusese implicată în negocieri internaționale, că ultima dispută pe care o moderase fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un telefon de trezire la operatorul hotelului pentru această oră. Orice zgomot brusc, fie cel al unui ceas cu alarmă, fie cel al unui telefon, era violent. —Rrrrrr. —Maggie? Sunt secretarul adjunct. Iisuse. Maggie îndepărtă receptorul de gură și își drese vocea. — Da, alo. —Trebuie să te văd în cincisprezece minute. Ne întâlnim jos. La o cafea, Robert Sanchez rezumă cam cât de prost stăteau lucrurile. Ambele tabere păreau să încerce să stăvilească violențele, deși fuseseră confruntări armate în Jenin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și le făcu semn să se așeze. Vă mulțumesc, domnilor, spuse Maggie Costello, aruncându-le un zâmbet călduros celor doi. Zâmbetul era autentic. Era zâmbetul unei femei care, într-un final mult așteptat, se afla exact acolo unde trebuia. Își drese glasul: — Putem începe? Mulțumiri Se spune că scrisul e o treabă solitară, dar nu e complet adevărat. Scriitorii se bazează pe oameni care sunt dispuși să le dedice timpul și priceperea - iar eu sunt încântat că am șansa să mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu cotul. — Îmi imaginez că au, răspunse rece Ignatius. Părea destul de abătut. Ne-am fi putut opri în altă parte. Bănuiesc că poliția ar putea face oricum o razie în localul acesta, din moment în moment. Fornăi tare și își drese vocea. Mulțumesc lui Dumnezeu că mustața mea filtrează puțin duhoarea aceasta. Glandele melc olfactive au și început să trimită semnale de alarmă. După un lung răstimp umplut de clinchet de pahare și zgomot de uși de frigider care se închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui supseră adânc din țigară. N-au găsit urmă d-alune la mine, da’ pulițistul ăla to’ m-a târât aci. Și paznicu’, cred io, e to’ comnis’, adică d-ăla de-și ucide și pe ta’su! Bătrânul își drese glasul, jucându-se cu hârtiile lui. — Pe tine-o să te lase pro’abil să pleci, își dădură cu părerea ochelarii de soare. Mie o să-mi-o frece puțin ca să mă speriu, cu toate că ei știu c-alunele alea nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se va bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu o asemenea informație. Se prezentă în fața sergentului și, dregându-și vocea, îi spuse: Mi-a vândut cineva un pont despre un local unde au fete care trag de clienți să bea. — Un pont? întrebă sergentul. Cine ți-a vândut pontu’? Agentul Mancuso se gândi că, din mai multe motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a făcut din furculiță. — Tii! exclamă Ignatius, după ce luase prima îmbucătură. E pipărat bine! Ce intră în compoziția lor? — Cauciuc, cereale, mațe... Cine poate ști? Eu unu’ nu m-aș atinge în veci. — Sunt totuși neobișnuit de apetisanți, spuse Ignatius, dregându-și vocea. Am avut eu impresia, trecând prin dreptul ușii, că firele de păr din nările mele au detectat ceva unic. Ignatius clefăia cu o poftă sălbatică, privind o cicatrice de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
studiind cicatricea de pe nasul bătrânului și râgâind din plin. Cel puțin ar avea de lucru. Mama lui ar trebui să fie satisfăcută. Era o slujbă la care nu urma să fie prea mult supravegheat sau hărțuit. Terminând de gândit, își drese glasul și râgâi din nou. Dacă mă simt în stare mâine dimineață, poate mă voi reîntoarce. Mi-ar fi greu să precizez la ce oră ajung, dar cred că, mai mult sau mai puțin, te poți aștepta să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi, spuse Darlene. — Taci din gură și s-aud cum spui cuvintele alea, strigă Lana la ea. Amicu’ ăsta a’ tău vrea să vadă că mergi înainte. E gata chiar să te-ajute, Darlene. Arată-i ce poți. Darlene își drese vocea și pronunță cu grijă: — „Zău c-au fost o grămadă de baluri cu juni, scumpule, da’ mi-am păstrat onoru’.“ Lana se repezi pe scenă la Darlene și la pasăre și le împinse pe ușă afară. Jones asculta vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oricărei campanii împotriva personajelor din istoria Angliei, care fusese tortura existenței sale atâția ani. Chiar să și-i aducă aminte pe toți la rând îi dădea o mare bătaie de cap. Tăcu ca să-și aprindă o țigară și să-și dreagă glasul, căci simțea că i-a rămas în gât flegma istoriei Angliei. Toți au făcut atât de multe greșeli prostești. — Știu! Fata se privi în oglinjoara pudrierei. Apoi ochii i se înăspriră și vocea îi deveni puțin mai rece. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ținea în mână. Aruncă o privire aici, baby. Cum ți-ar place să petreci noaptea cu ea? Bărbatul cu pălărie tare își ridică ochii de pe fața palidă a lui Ignatius, privi la femeie, la carte, la glob, la cretă. Își drese din nou vocea și spuse: — Sunt agentul Mancuso sub acoperire. Te arestez pentru acostare și deținere de poze pornografice. Tocmai atunci cele trei membre ale auxiliarului feminin dizolvat, Frieda, Betty și Liz, intrară în mulțimea care îl înconjura pe Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a pus să mă uit în dulăpioru’ de sub bar. — Ai pus la cale un raid de unu singur, Angelo. Angelo? Chipul lui deveni un spectru cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta, spuse sergentul. Ai fost agent de stradă destul timp. Și, nu mai mult decât în urmă cu câteva zile mă gândeam că nu-i nimic de capu’ tău. Ce zici de asta? Ce părere ai, Mancuso? Agentul Mancuso își drese glasul în mod foarte violent. — Pot să-mi iau aparatu’ de fotografiat înapoi? întrebă el, cam incoerent, după ce își curățise laringele. * Santa Battaglia, ținând ziarul sus, în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
testată cu toate procedurile curente. În momentul de față, există o mie două sute de teste genetice. O mie două sute! Perspectiva îl făcu pe Sindler să se lingă pe buze. Excelent! De ce nu mai auzise niciodată de asta, până atunci? Își drese glasul. — Dar vă dați seama că, dacă veți face asta, ea va cere să fiți testat și dumneavoastră. — Nici o problemă, spuse Diehl. — Ați fost deja testat? — Nu. Dar eu știu cum să falsific rezultatele de laborator. Barry Sindler se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]