1,102,032 matches
-
Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Noua Lume De la fereastra camerei unde audiez filozofie apuc să observ cum Sfîntul Duh cară sacii goi de ciment din curtea șantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfințit muncitorii au turnat fundația Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim. Spune Tu primul. Văduva suedeză a lui Kafka Incredibil singur în viață -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat, vinul de inimă e pe sfîrșite, îmi număr pe degete
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
te merit, Doamne Iisuse Hristoase, fă semnul vieții deasupra mea și azi. Mesaj pentru Zvera Tu ești la Făgăraș. Te vor crește în minciună și prefăcătorie. Nu îți vor spune nimic despre chinul meu. Vei auzi o poveste de-a dreptul sinsistră cu încrengături juridice și polițiste și nimic despre chinul meu. Să nu minți niciodată și să nu te prefaci. Asta te va salva în fața Dumnezeului Vieții. Să nu îi crezi, să nu crezi banii lor mincinoși. Doar tata te
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
de graniță. Prefectul roman își instalase acolo un fel de palat de justiție în aer liber și judeca pricinile de patru ori pe lună. Nu avea multe de judecat, de regulă băștinașii nu recurgeau la arbitrajul lui pentru că era străin. Dreptul dacic nu avea nici o legătură cu dreptul roman și nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
un fel de palat de justiție în aer liber și judeca pricinile de patru ori pe lună. Nu avea multe de judecat, de regulă băștinașii nu recurgeau la arbitrajul lui pentru că era străin. Dreptul dacic nu avea nici o legătură cu dreptul roman și nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Alexandru Mușina Noi nu mai avem dreptul să iubim. Fiindcă știm: repede trecătoare e febra, Mirarea, durerea, rușinea... Nesfîrșită, nesfîrșită oboseala. Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
lemn scăpată ca prin minune din maxilarul tornadei în stratul cu lalele în plin Festival La vremea eclipsei Furtuni de tot felul, gripă porcină, incendiară nesăbuință dintr-o parte în alta a hărții, Ucigă-l Toaca pare apucat de-a dreptul de streche peste Ocean, în textele foștilor tovarăși de drum în vecini, la petreceri de nuntă, într-o curte îngustă dănțuie toți acești autori ca-n ziua când îi chemasem la nuntă peste gard, în curtea cealaltă, în miezul nopții
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
ce - a scriitorului Mircea Ciobanu, cu o ceașcă de cafea fierbinte în mână: o cafea excelentă, tare, aromată, cum numai el știa să facă. Deocamdată voi spune doar atât: că în urma sinistrului, scriitorul dizident Paul Goma a reprimit - momentan, circumstanțial - drept de semnătură și a publicat imediat un articol intitulat chiar Pământ de flori (nici o legătură cu cartea mea) în România literară, referindu-se evident la soarta blocurilor năruite, devenite locuri virane; că în condițiile acelea teribile, titlul meu suna, fără
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de proximă apariție sub redactarea lui. Mi-a adus la cunoștință unele aprecieri măgulitoare ale lui Ion Caraion și ne-am pregătit cu creion și hârtie să amendăm cele câteva aspecte care i se păreau fie discutabile, fie de-a dreptul pernicioase pentru economia întregului. Atunci a început cataclismul. Trebuie să lămuresc ceva: generația mea era complet nepregătită nu numai pentru un seism de asemenea anvergură, dar nici pentru cel mai neînsemnat dintre ele; nimeni nu ne pomenise o vorbă măcar
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Dumnezeu să admită că, de dragul a cincizeci de oameni drepți, ar fi cuvenit ca Sodoma să fie cruțată, căci e o nedreptate să condamni pe drept laolaltă cu nedreptul. Dumnezeu admise. Apoi Abraham scăzu treptat numărul fatidic: dacă cincizeci de drepți pot sta în echilibru cu mii de păcătoși - spuse el, de ce nu și patruzeci și cinci, de ce nu și treizeci sau chiar douăzeci? Dumnezeu admise din nou. - Dar chiar zece drepți ar fi destul, ba chiar cinci, sau trei, nu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Apoi Abraham scăzu treptat numărul fatidic: dacă cincizeci de drepți pot sta în echilibru cu mii de păcătoși - spuse el, de ce nu și patruzeci și cinci, de ce nu și treizeci sau chiar douăzeci? Dumnezeu admise din nou. - Dar chiar zece drepți ar fi destul, ba chiar cinci, sau trei, nu-i așa?, se tocmi mai departe cu abilitate dialectică Abraham, care, în afara umanismului, cunoștea și paradoxul grămezii. Mai ales că nu este cu putință ca, din aceia zece rămași, cu toții să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
că nu este cu putință ca, din aceia zece rămași, cu toții să fie niște păcătoși - de pildă copiii? Dumnezeu mormăi ceva și admise după o ezitare. - În sfîrșit, spuse Abraham savurîndu-și victoria anticipat, hai s-o lăsăm la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
din aceia zece rămași, cu toții să fie niște păcătoși - de pildă copiii? Dumnezeu mormăi ceva și admise după o ezitare. - În sfîrșit, spuse Abraham savurîndu-și victoria anticipat, hai s-o lăsăm la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți cu puterea ta nemăsurată din cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui singur om drept, vei voi să cruți o cetate mare și frumoasă, cu atîția prunci nevinovați în ea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui singur om drept, vei voi să cruți o cetate mare și frumoasă, cu atîția prunci nevinovați în ea, atunci cînd ai fost de acord deja să o cruți pentru numai trei sau cinci drepți! Și apoi, hai să fim serioși: dacă există măcar un om drept la Sodoma, înseamnă că mai trebuie să existe și alți cîțiva oameni alături de el, măcar nu foarte răi, chiar dacă nu perfecți: căci omul respectiv trebuie să aibă și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
au prieteni), apoi douăzeci, și chiar poate cincizeci!, sfîrși triumfător Abraham. Oftînd și clătinînd din barbă cu îndoială, dar rămas fără replică, Dumnezeu admise temeiurile nobile ale lui Abraham. Bine, făgădui el, va cruța Sodoma fie și de dragul unui singur drept! Trimise apoi doi îngeri în camuflaj de tineri la Sodoma. Aceștia fură întîmpinați de Lot, nepotul lui Abraham, care îi primi în casa lui cu toată ospitalitatea. Numai că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele roz a trecut peste arcul ferestrei o dimineață cu o cheie ruginită
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci care-i atîrnau peste bărbie cu dosul mînecii canadienei ude, făcea semn mașinilor care zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de bună seamă că nu prezenta destulă încredere. Și dacă s-ar pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri exact în dreptul ei, cu portiera lîngă șoldul ei, un mercedes
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de mîndrie rănită - venise la un castel sau conac despre care știa că-i cu totul altceva; un lagăr, o pușcărie... Mariana Nădăban, un fir de nisip în mizeria acestui univers al morții, descindea în Treiskirchen, cerîndu-și fără să știe dreptul la propria moarte în acel miez de noiembrie din anul 1987. Tot fără să știe și fără vorbe ea se ruga ca Dumnezeu să se îndure de noi și să ne izbăvească de prăpădul Lui cel de pe urmă. Nimerise într-
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
lucru. Avea aici o cameră a ei, acces la baie și bucătărie, micul dejun și prînzul asigurate, iar la o zi după ce ajunse la pensiune primi înștiințarea că i s-a schimbat statutul în azilant politic... Așa are mai multe drepturi și libertate de mișcare, o lămuri Radu, și totodată șanse mai mari de a obține cetățenia. Statul austriac, da, are grijă, dar azilanții politici sînt mult mai de preț decît cei economici; pentru fiecare azilant politic statul austriac primește de la
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie groaznic (eu una nu mă pierd cu firea) răstoarnă ezitări o scrumieră (nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un echilibru - cu tine în pumnul stâng și cu mine în cel drept drept în inimă pumnii ei se potrivesc așa cum ar scrie în instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]