1,404 matches
-
altceva mai bun, atunci când raportul de forțe nu permitea exprimarea directă a unei năzuințe mai Îndrăznețe. Transilvanismul profesat de o parte a elitei maghiare din perioada interbelică va reprezenta o asemenea atitudine cu funcție de compensare, similară autonomismului românesc din perioada dualistă. Dar ce atitudine poate să adopte istoricul de astăzi, În raport cu aceste evoluții? O asemenea Întrebare ridică problemele obișnuite pe care le generează, În orice situație, compararea unor sisteme de valori diferite. Din perspectiva celor de azi, putem spune, dacă dorim
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că voința de anihilare a autonomiei politice a Transilvaniei a fost regretabilă. Românii ar putea fi nemulțumiți deoarece modelul lor identitar a sărăcit, prin nivelarea diferențelor reale existente Între provincii, maghiarii pot deplânge faptul că politica severă dusă de regimul dualist a provocat reacția naționalităților și a perpetuat, astfel, conflictele naționale. Mă Întreb Însă dacă era posibilă o altă evoluție În contextul epocilor În discuție? Iar răspunsul nu poate fi decât unul negativ, pentru simplul motiv că lucrurile s-au Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
săi români nu Îi vor ierta Însă niciodată această integrare și Îl vor considera Întreaga sa viață, poate pe nedrept, un trădător. Revenind la istoria instituțională a Învățământului superior clujean, se cuvine să reținem anul 1872, când, sub administrația regimului dualist austro-ungar, este Înființată Universitatea maghiară din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1897, ea va primi, În mod oficial, numele Împăratului Franz Josef. Până acum, memoria istorică românească a neglijat această perioadă din istoria universității clujene, socotind ca dată de naștere oficială
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adăpostesc Clujul universitar și care constituie osatura istoriei acestui loc se poate prelungi la nesfârșit, În cazul unui oraș ale cărui catedrale Își măsoară vârsta cu secolele. Întorcându-ne la problema „apartenenței naționale” a edificiilor universitare ridicate În perioada regimului dualist austro-ungar sau chiar mai Înainte, trebuie să remarcăm cu luciditate marile dificultăți pe care le ridică astăzi asumarea unei asemenea moșteniri de către concetățenii noștri. Într-adevăr, rememorând istoria Universității ungurești, conștiința istorică românească nu a fost interesată nici de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Împărat cu ochii verzi, Nu te bate-n patru părți Că-mi omori ficiorii tăți! Iar mama lui Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu XE "Rebreanu" , dă glas acelorași sentimente de inaderență față de ideea apărării monarhiei dualiste, resimțită acum ca o cauză străină, din perspectiva ideologiei naționaliste: Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce?... Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a pierit În luptă, iar poporul valah i-a jurat credință lui Tuhutum, la „Esküllő” (Așchileu). Este adevărat, În Istoria Ungariei, publicată În 1907 (adică Într-o epocă În care cultura maghiară era marcată puternic de naționalismul oficial al regimului dualist), se poate sesiza o atitudine ceva mai sceptică față de ideea continuității românilor la nord de Dunăre. Astfel, pe de o parte, la fel ca În tinerețe, Kőváry vorbește mai Întâi despre varianta prezenței românilor În Ardeal la venirea maghiarilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din timpul revoluției maghiare de la 1848, când a activat ca redactor la diferite gazete politice pestane de orientare liberală, oscilând Între radicalismul „tinerilor din martie” și moderația Partidului Păcii (Békepárt). În anii ’60 și În perioada de Început a regimului dualist, Jókai se manifestă pe plan politic În cadrul partidului opoziționist, de centru-stânga, grupare care va deveni Însă guvernamentală după 1875, alcătuind Împreună cu formațiuni mai moderate Partidul Liberal (Szabadelvű Párt), de sub conducerea premierului Tisza Kálmán. Activitatea politică a scriitorului maghiar s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spatele, fluturându-și sânii antigravitaționali pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care logica dualistă nu o poate constrânge, androginia subtextuală posedând un imens potențial subversiv de a "submina viziunea duală a corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reprezintă îngemănarea a două forme de sacru colectiv, cel patriotic și cel revoluționar). ibidem, p. 247. 895 Angelo Mitchievici, Anatomia eroului ca tânăr ilegalist, în Idem, În căutarea comunismului pierdut, pp. 157-165. Toate aceste creații se plasează într-o "gnoză dualistă" în care cei buni se opun celor răi, iar "azi" lui "ieri", în care toate instituțiile sunt blamate în bloc (cu excepția armatei, care a deținut întotdeauna un rol privilegiat în orice regim), generalizarea fiind procedeul preferat al demagogiei totalitare (iar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căutat să le folosească în scopuri proprii. Fruntașii românilor bucovineni au pus tot mai frecvent problema administrării Fondului Bisericesc de către români. Acest lucru a fost pus și în "Petițiunea țării" adoptată la Adunarea Națională de la Cernăuți, în mai 1848. Constituția dualistă adoptată în Imperiul Austro-Ungar în 1867 prevedea în articolul XV, ca fiecare confesiune să aibă dreptul să-și administreze singură averile sale. Prevalâdu-se de acest articol, a fost constituit un Comitet pentru autonomia bisericească condus de George Hurmuzache, dar guvernatorul
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
rusă în față autorității; incongruente cu valorile comuniste, așa cum este catolicismul în Polonia; sau dacă susțineau unul sau altul din sistemele de valori nedemocratice din epoca de dinainte de 1945? Unii oameni de știință s-au gîndit la posibilitatea unei culturi dualiste, în care indivizii au sprijinit valorile comuniste în public, dar le-au respins în sfera privată. Argumentațiile s-au bazat mai ales pe inferențe extrase din comportament sau din ideologia oficială proclamată de instituțiile comuniste, iar nu pe sondaje științifice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
lumea mare, eu mai departe de atât n-am fost"4. Faptul că nu doar Ținutul Secuilor, ci întregul teritoriu de dincolo de Piatra Craiului era neglijat de politica guvernului maghiar, a fost formulat într-un mod original pe vremea politizării dualiste de un grup de lobbyști ai Asociației Transilvane în iunie 1914, la Adunarea Generală de la Târgu Mureș. Au solicitat întărirea armată a Transilvaniei, sprijin intensificat pentru industrie și agricultură, sistarea discuțiilor guvernului Tisza cu naționalitatea română, o nouă politică socială
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
puțin începând cu epoca reformistă, mai marii vieții publice socoteau inimaginabil ca Transilvania și mai ales teritoriile ei locuite de maghiari, să se rupă de țară. Până și Ady Endre, care nu poate fi acuzat de favorizarea elitei politice ungare dualiste, scria în revista Nyugat (Apusul), în 1915: "Bau-bau-ul valah poate fi suportat, domolit, așa că României nu i-aș putea dori ceva mai rău decât Transilvania. Menționez numai Clujul, Brașovul, Târgu-Mureș și alte câteva orașe. Valahul s-ar prăpădi dacă s-
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
o comunitate mai puțin ierarhizată, în care progresul civic - în parte din cauza absenței experienței revoluției roșii din toamnă și a Republicii Consiliilor - a fost constrâns într-o măsură mai mică la defensivă; din această cauză, conviețuirea cu liberalismul de extracție dualistă a fost mai lipsită de probleme: aici efectul disputelor din Ungaria era mult mai redus. Un exemplu elocvent în acest sens este modelul carierei lui Jakabffy Elemér (1881-1963). Acesta și-a început activitatea ca tânăr deputat în partidul lui Tisza
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
austriac, White arată că a auzit, "dintr-o altă sursă", că "dacă o scuză suficientă nu va fi oferită cu promptitudine, rechemarea contelui Hoyos și întreruperea temporară a relațiilor diplomatice este considerată ca probabilă"145. În vederea reconcilierii rapide cu monarhia dualistă, în Camera Deputaților a fost votată, cu o majoritate de 67 de voturi "pentru" (la numai 15 voturi "contra"), o adresă-replică la Mesajul Tronului, în care erau prezentate scuze guvernului de la Viena pentru înțelegerea și interpretarea greșită a textului Discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
înfrântă și umilită de Prusia în războiul din 1870-1871 și nu mai exista, practic, ca o mare putere. În ceea ce privește Austria, după ce a fost înfrântă de Prusia, la 1866, s-a unit cu Ungaria, creându-se ceea ce s-a numit Imperiul Dualist Austro-Ungar (1867-1918). 12 Contele Beust. Friedrich-Ferdinand, conte de Beust (1809-1886). Diplomat și om de stat saxon. Atașat la Berlin (1836) și la Paris (1838); însărcinat cu afaceri la München (1840). Ministru la Londra, apoi la Berlin (1848). Revenit în Saxa
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
el pe Beust, pentru a-l ajuta să poată menține atâtea elemente naționale diferite. Odată sosit, acesta a fost numit, deși saxon și protestant, ministrul Afacerilor Străine al Austriei (1866), calitate oficială în care a negociat cu succes instaurarea imperiului dualist austro-ungar. A avut o politică externă lucidă, echilibrată, realistă. Austro-Ungaria a reluat relațiile cu Prusia, a avut o bună relație cu Rusia țarului Alexandru al II-lea și a prințului Gorceakov, a încheiat cu Poarta Otomană convenția din 1869. În
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
o substanță care acceptă un proton de la o moleculă de apă, obținându-se un ion hidroxil care imprimă soluției caracterul bazic: NH3 + H2O NH4 + + HO Din ultimele două reacții se observă că apa este un amfolit, adică are caracter amfoter, dualist, de acid și de bază. Teoria protolitică clasifică acizii în trei grupe: Neutri: HCl, H2SO4, CH3-COOH, având ca baze conjugate anionii: Cl , HSO4 Cationici: H3O + , NH4 + care au ca baze conjugate moleculele: H2O, NH3 Anionici: HSO4 , HPO4 2care au ca
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
a țării l-a făcut să-și reia interesul pentru acest domeniu, față de care manifestase atracție încă din timpul anilor de liceu 38. Nu în ultimul rând, atribuim evenimentelor agitate din Transilvania de la sfârșitul secolului al XIX-lea, criza sistemului dualist austro-ungar, mișcarea de emancipare sub raport social național a românilor asupriți și lupta acestora pentru realizarea unității naționale, o anumită influență asupra opțiunii decisive cu privire la aprofundarea tărâmului istoriei naționale. În mod cert, majoritatea acestor evenimente, cunoscute și trăite în desfășurarea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
determinat, și o mulțime de anticriști „ieșiți dintre noi”, care s‑au arătat deja. Aceștia au fost odinioară parte a comunității creștinilor, dar la judecată ei s‑au vădit pe ei înșiși, și‑au arătat adevăratul chip. Ioan este un „dualist” în sensul creștin al cuvântului. Cei drept‑credincioși sunt de partea luminii, a adevărului, a iubirii; schismaticii rămân în întuneric, minciună și ură. Cei din urmă se numesc „anticriști”, pentru că „tăgăduiesc că Isus este Cristosul” (2,22). Negând existența Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
american consideră că apariția mitului în secolul al II‑lea nu este deloc întâmplătoare. Într‑adevăr, conflictul între evrei și creștini, între Sinagogă și Biserică ajunge la apogeu în această epocă. Un rol important a fost jucat aici de cristologia dualistă a lui Marcion. Hill insistă asupra faptului că Marcion nu se mulțumește să distingă între un Dumnezeu bun și milostiv, al Evangheliilor, și un Dumnezeu drept și înfricoșător, al Vechiului Testament, ci distinge de asemenea între Mesia al creștinilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ioanică al lui Hipolit, despre care am vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică, nutrește respect, moderație și toleranță față de celălalt. Prin însuși faptul că lumea a fost creată în cooperare, prin două principii complementare, orice dualist gândește naturaliter în termeni corelativi, în consonanță cu modelul „includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit și care îl conduce la identificarea a două niveluri diferite în interiorul sferei realității, îl conduce de asemenea la o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cer a lui Isaia ridică o problemă teologică delicată, pe care o vom reîntâlni la Chiril al Ierusalimului și la Pseudo‑Hipolit (De consummatione mundi), legată de întruparea diavolului. În calitate de creatură, el nu poate realiza decât o pseudoîntrupare. Religiile dualiste admit în mod natural o asemenea idee, nu însă și creștinismul monoteist. A crede în întruparea diavolului înseamnă, implicit, a crede în egalitatea acestuia cu Dumnezeu, ca principiu ontologic autonom. În Urcarea la cer..., Nero devine, așadar, nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
323; referitor la primele reacții, printre care și cea a lui Hipolit, cf. pp. 169‑178. Cf., de asemenea, antologia lui H. Rahner, L’Église et l’État dans le christianisme primitif, Paris, 1964. . Folosim termenul în sens metaforic: este „dualistă” orice viziune care distinge radical între sfera sacrului și cea a profanului. . Acest capitol va deveni un model pentru toți autorii de mai târziu (Commodian, Lactanțiu, Pseudo‑Hipolit etc.): „Ce furtună, ce răsturnări [vor fi] atunci în toată lumea! Pretutindeni credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de versiunea italiană, I miti dei dualismi occidentali. Dai sistemi gnostici al mondo moderno (1989), și practic resistematizată ulterior în The Tree of Gnosis, apărută postum, în 1992. A murit asasinat în clădirea Universității din Chicago. Dacă cercetările asupra gnozelor dualiste sunt cele care i-au asigurat definitiv recunoașterea științifică internațională, C. datorează volumului Éros et magie à la Renaissance. 1484 (1984) cel mai statornic succes al său. Eros și magie... se citește cu un interes sporit poate tocmai din pricina acelei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]