1,250 matches
-
Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente inlusiv a fenomenelor psihice este originar fondată pe o dualitate inițială: spirit-materie, dualitate care devine la nivelul vieții intenție-extensie, psihic-lume. Sensul imanent vieții este transformarea evolutivă a dezacordului inițial (spirit-materie) în acord armonios. Legătura dintre psihic și lume fiind dorințele și nevoia de satisfacere a lor, care constituie motivele de acțiune, sensul imanent
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
antică însemna ceea ce permitea zeului să se pogoare pe scena activității umane (de unde expresia deux ex machinaă. O direcție opusă celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mereu permeabil, fluctuant și instabil ca identitate. Subiectul este considerat adiacent mașinii, în sens tehnic, sau un apendice al acesteia, în sens biologic, din dorința teoreticienilor de a dezintegra organismul în lume, de a lipsi corpul de organizare și de dualitate: corpul fără organe este antiproducție, „dar este un caracter al sintezei conective sau productive, de a cupla producția la antiproducție, la un element al antiproducției” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 15Ă. Corpul fără organe este neproductiv, însă există în cadrul producției
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posibil. În acest studiu al subiectului virtual, profesoara de engleză de la Universitatea din California urmărește, prin urmare, dependența virtualului de material: „condiția virtualității” constă în conceperea informației ca materialitate (nu ca flux de date abstracteă și nu se reduce la dualitatea materie/informație. Informația este instanțiată de un mediu material și, ca urmare a acestei produceri, ce are la bază materia, este materială. Împărtășim această convingere a teoreticienei în natura materială a virtualului, întrucât ne este utilă în ceea ce privește caracterul întrupat al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și dinamica contingentă a forțelor și a vibrațiilor corporale care compun ființa umană. În contextul avataric online, rețeaua de conexiuni și de metisaje a identităților umane este o dovadă a devenirii și a multiplicității, o tulburare a unității sau a dualității ființei, o ipostază a transpoziționării și a reinițializării subiectului. Corpurile tehnobiologice, cybersociale sau digital-politice sunt hibridate și interfațate până la contagiune și procreare, astfel încât afirmarea eului cu prețul sacrificării celuilalt nu mai este posibilă. Subiectul uman se manifestă pe Internet în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a definirii lui. Mai mult s-a încercat definirea omului de alte entități sau genuri de ființe astfel. Aristotel consideră că esența omului constă în faptul că este o ființă socială. Dacă Descartes aprecia că omul trebuie definit din perspectiva dualității sale ca trup si suflet deopotrivă, dar și a esenței sale care este cugetarea. David Hume aprecia că omul este ființă sensibilă dotată cu afectivitate și viață. Kant a sintetizat două teorii: raționalismul și empirismul astfel dacă prin latura sa
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
prima provocare pentru punctele de vedere pitagoreice, iar confreria a încercat să îl păstreze secret. Când secretul a fost dezvăluit, cultul a recurs la violență. Conceptul de irațional a fost ascuns ca o bombă cu ceas în interiorul matematicii grecești. Datorită dualității dintre număr și formă, grecii considerau operațiunea de calculare echivalentă cu cea de măsurare a unei linii. Astfel, un raport dintre două numere nu însemna nimic mai mult decât compararea a două linii de lungimi diferite. Cu toate acestea, pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu a dispărut. În curând, avea să devină temelia celei mai puternice filozofii din istoria apuseană - doctrina aristotelică, ce avea să dăinuiască două milenii. Zero avea să se ciocnească de această doctrină, dar, spre deosebire de numerele iraționale, zero putea fi ignorat. Dualitatea dintre număr și formă a sistemului de numerație grecesc a facilitat acest lucru; la urma urmei, zero nu avea formă și deci nu putea fi număr. Dar nu sistemul lor de numerație a fost cel care a împiedicat acceptarea lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele distinctive dintre diferiții zei, iar religia a căpătat o tentă tot mai mistică. Misticismul a fost clar de origine orientală. Ca multe alte religii estice, hinduismul s-a cufundat în simbolistica dualității. (Firește, această idee se ivea uneori și în Apus, unde era imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și al răului.) La
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și al răului.) La fel ca principiile yin și yang din Orientul Îndepărtat sau ca dualitatea lui Zoroastru între bine și rău din Orientul Apropiat, creația și distrugerea se amestecau între ele în hinduism. Zeul Shiva era și creator, și distrugător al lumii și era reprezentat ținând într-o mână toba creației și în alta flacăra
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reprezinte. (Numărul 10 pare mic astăzi. În ultimii câțiva ani, fizicienii au înțeles că multe dintre variantele concurente ale teoriei stringurilor sunt de fapt, într-un sens, identice. Oamenii de știință înțeleg în prezent că aceste teorii sunt guvernate de dualitate, la fel cum a înțeles și Poncelet că, prin dualitate, liniile se transformă în puncte și punctele, în linii. Ei au ajuns să creadă că există o teorie-monstru care stă dedesubtul tuturor acestor teorii concurente: așa-numita teorie M, care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fizicienii au înțeles că multe dintre variantele concurente ale teoriei stringurilor sunt de fapt, într-un sens, identice. Oamenii de știință înțeleg în prezent că aceste teorii sunt guvernate de dualitate, la fel cum a înțeles și Poncelet că, prin dualitate, liniile se transformă în puncte și punctele, în linii. Ei au ajuns să creadă că există o teorie-monstru care stă dedesubtul tuturor acestor teorii concurente: așa-numita teorie M, care are nevoie de 11 dimensiuni pentru a funcționa, nu de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la complication tranquille de cette gamine névrosée, troublaient son entourage de passions et d'agitations violentes." [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Putem constată că dualitatea personajelor feminine se manifestă prin diferite figuri mitice și literare pe parcursul întregului secol în toată diversitatea și complexitatea lor. 1.1.3. Pariziana că mitosferă Cultul și mitul Parizienei este produsul epocilor consecutive care au cultivat, au difuzat și au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce aparțin altor grupuri. Existând reguli de conduită divergentă, ce guvernează viața particulară a individului, acestea generează conflicte între norme reflectate pe plan psihologic prin acceptarea unor norme și valori duale, generatoare de comportamente agresive sau distructive, tocmai prin această dualitate. Teoria subculturilor delincvente A. K. Cohen, având drept reper teoretic anumite norme într-o cultură, a elaborat o paradigmă care urmărește identificarea grupurilor defavorizate, neprivilegiate sau frustrate; acest fapt este rezultatul comparării sistemului normativ specific acestor categorii sociale, pe care
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de voința liberă pentru a condiționa o acțiune a subiectului uman. Expresia pe care o capătă această situație este datoria, resimțită de celălalt ca respect. Structurarea unității de existență a omului pe cele două niveluri ar putea conduce către o dualitate vicioasă, care poate afecta unitatea însăși. Același efect poate urma și "mundaneizării" persoanei și personalității. A le așeza pe acestea în două lumi diferite -cum pare a proceda Kant înseamnă a le separa ontologic și a le interzice participarea lor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mea în această parte a lucrării. La un prim nivel al ordonării conceptelor esențiale ale filosofiei morale kantiene, s-ar putea afla chiar conceptele de persoană și personalitate, alături de cel al fericirii și al virtuții. Și acestea din urmă accentuează dualitatea unității de existență a omului, asemenea primelor două. Prin al doilea nivel, care cuprinde concepte precum: libertatea, imperativul categoric, Binele Suveran, este resemnificată, în sensul refacerii sale sintetice, însăși unitatea de existență a omului. Al treilea nivel este ocupat de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea umană specifică "provoacă" noul, omul se manifestă ca ființă liberă față de vechile moduri ale muncii, dar, totodată, ca ființă constrânsă de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vocațiile "ies ca din pământ". Este vorba despre situațiile limită. În treacăt fie spus, conceptul existențialist de "situație limită" exprimă satisfăcător momentele din istorie când mesianismul devine activ prin mijlocirea vocațiilor.) Mesianismul și vocația se află într-un raport de dualitate și împreună constituie motivația interioară și realizarea ca atare a noului în stare să întemeieze evoluția culturală firească a poporului. Teoria vocației cuprinde, pe lângă "sistematică", și o pedagogie (teorie a educației). Aceasta este concepută de C. Rădulescu-Motru pe fondul relației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
perspectiva viitorului La vremea sa, în plan filosofic, când materialismul ateu era în plină ofensivă, Paulescu avea convingerile sale de nezdruncinat, convingeri care abia în secolul al XXI-lea încep să-și dovedească veridicitatea și să-și capete adevărata valoare. Dualitatea materie- spirit astăzi este o certitudine științifică acceptată în filosofie. Energia vitală, pentru care pleda Paulescu în celebrele sale demonstrații privind morfologia vitală și fenomenologia vitală, ca și finalitatea în biologie, aveau să contribuie la fundamentarea creaționismului științific, doctrină ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fizică și psihică. Mai mult, prin evoluția sa omul și-a desăvârșit calitățile sale de ființă socială, rațională și creatoare (științifică), subordonându-și mediul în care trăiește în interesul său exclusiv. Încă din vechime gânditorii și-au dat seama de dualitatea existențială a omului: materie și spirit, dependența totală a ființei umane față de mediul fizic (dar și social) în care trăiește, de trăsăturile comportamentale specifice dar și comune lumii vii, aspecte care nu s-au schimbat de-a lungul timpului. Numeroasele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Jacques Rousseau, Bacon, Kant, Hegel, Spencer, Hume, Voltaire, Marx, Nictsche, Feuerbach, Engels, Lenin, Russel etc., au gândit lumea doar aparent diferit, plecând de la individ ca entitate, până la social ca raporturi între indivizi și lumea în care trăiesc. Dacă dintru început dualitatea materie-spirit în plan individual a fost remarcată, ulterior sistemele și curentele filosofice au variat considerabil de la negarea totală a spiritului până la supralicitarea lui, de la acceptarea materiei ca matcă a spiritului până la supremația ei absolută (materialismul, ateismul). Același lucru s-a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
considera că forța care inițiază, organizează și direcționează activitatea individului este sufletul. Printre aceștia se numără și Paulescu care, cu ajutorul analogiei și experimentului, reușește să demonstreze existența reală a sufletului ca o componentă imaterială a ființei viețuitoare, ca parte a dualității materie-spirit invocată încă din antichitate. În anii 30 ai secolului al XX-lea ethologiștii considerau că este vorba de comportamente înnăscute, plecând de la instinctul păsărilor de a-și construi cuibul, sau instinctul peștilor de a migra în apele dulci pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aspecte cu atât mai valabile astăzi când mijloacelor clasice li se adaugă televiziunea și comunicarea on-line, extrem de facile și penetrante, cu impact masiv în mentalul colectiv. Realizează acea punte de legătură între știință și religie, prin faptul că argumentează științific dualitatea materie spirit și imanența spiritului în raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific (nu dogmatic). „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și înțelepte este terme nul sublim la care ne conduce Fiziologia’’ afirma răspicat Paulescu în lecția din l8
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înțelegerea sau experiență unității opuselor sau paradoxurilor - depășirea gândirii care operează doar cu opoziții - , la experiența unității ce se află dincolo de lumea noastră duală, acea unus mundus, potențială, a primei zile a creației, cănd nimic nu există în actu, fără dualitate ori multiplicitate, când doar Unul există. Poetul român, ca și modelul său american 39, concepe poiesis-ul în mod asemănător. Actul de creației, spune el, "trebuie considerat că rezultatul unui întreg și neîntrerupt efort de integrare (conștient sau subliminal) [s.n.] chemat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]