2,201 matches
-
n-au vrut nici măcar să ne lase pe mine și Rover să intrăm să-l vedem. Jack studie potaia, căreia eșarfa de barcagiu pe care Ben ținea morțiș să i-o lege de gât îi dădea un aer și mai dubios, și îi înțelese și pe ei. Se temuseră probabil ca nu cumva să ridice piciorul și să facă pipi pe vreunul dintre pensionari. Dar lui Ben cel puțin ar fi trebuit să i se dea drumul înăuntru. — Cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
piele, cu eșarfă de pene și cizme asortate până la genunchi. — Dumnezeule! Trebuia să mă întâlnesc cu Sophie și Lottie acum o jumătate de oră! Poți să te ocupi tu de anunțurile astea de la Matrimoniale? Unele din ele sună atât de dubios, încât ar trebui să ne asigurăm că sunt legale. „Caut partener pentru piercing și amuzament reciproc“... în Woodbury? Își înșfăcă rucsacul și ieși în fugă din redacția de știri, ciocnindu-se cu Sean McGee care își urca bicicleta pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iau interviuri criminalilor închiși în Rahova. Mergeam cu Dana Cenușă zilnic. Opream pentru pachetul de țigări al Danei. Dacă era ceasul 12, pachetul mă scotea din sărite. Se ducea timpul și nu făcusem nimic pe ziua aia. Mergeam direct. Țâfnos. Dubios, cu interviurile la mișto din Cațavencu. Ea devenise gardianul meu. Mi se părea că o să-mi fure subiectul. A deschis ușile. Dialogurile. Apoi, s-a retras. Întâi: Am luat zece milioane „credit“ de la ziar. Bani, nu glumă, în 2002. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am fost slab când eram mic și nu cunoșteam viața. Și încercam să nu profit de cei care-au fost ca mine. Totuși, e un paradox. Simțeam o anumită putere. Am fost născut și crescut la Gara de Nord, un cartier foarte dubios pentru unii. Am părinți, i-am cunoscut, dar legătura cu tatăl meu... s-a întrerupt între el și mama mea, că, între mine și el, nu pot să spun c-a fost legătură, că aveam un an de zile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva, în Le Feu Follet, și la Paris, în La Libre parole, L’Intransigeant, La Brise du soir, Le Figaro, L’Écho de Paris, Le Gil Blas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice (socialism vs. liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile evidente, obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele simpatii ale criticului sînt - privite din unghi modernist - valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca (încurajat la debut de Lovinescu, căruia tînărul Eduard Marcus îi datorează și pseudonimul) semnala entuziast apariția Istoriei civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee, „izbucnirea vie, condensată a unui popor europenesc ce se căta prin realitatea dubioasă a manifestărilor de artă servite trecutului”: „Modernismul nostru nu e adaptarea curentului artistic x sau y la noi, ci manifestarea integrală a aceluiași spirit europenesc pe toată întinderea lui geografico-spirituală. De aceea modernismul nostru nu e și nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a celor mai îndrăznețe principii pentru a le terfeli pe contrapagină, frățietatea, în aparență, cu cele cîteva spirite răzlețe din Europa, pentru a aduce în același timp laude lui Vasile Savel, nu va mai putea continua... Chiar dacă n-ar fi dubioasă flagranta atitudine a Contimporanului, mișcarea pe care ar voi s-o reprezinte, constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trăgea de mână în timp ce-i vorbea. Nu te lăsa dus de nas de individul acela! Tomoe a înțeles ce se întâmpla numai după ce Takamori i-a explicat în câteva cuvinte că tânărul încerca să-i vândă lui Gaston niște poze dubioase. Gaston nu înțelegea ce se întâmplă, dar Takamori și Tomoe l-au tras după ei. Abia au făcut câțiva pași, și iar a apărut omul. — Ai grijă, eu nu sunt individ, tinere. Cauți gâlceavă? îl provocă el pe Takamori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
învârtea o jucărie în mâini. Cei care treceau pe lângă ei n-aveau nici cea mai mică idee de ceea ce se punea la cale și în ce încurcătură se aflau frații și Gaston. Pe stradă, înainte, urma un șir de baruri dubioase cunoscute a fi bârlogurile huliganilor. Era un colț întunecat, în spatele gării Shinjuku, care mirosea îngrozitor a urină și unde orice zgomot era înăbușit de trenurile care treceau fără încetare. Takamori și-a dat seama că într-acolo vor să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o pe Tomoe, care nu-și revenise încă de tot, la poliție și, fără să piardă timpul cu prea multe explicații, spuse pe nerăsuflate: — Vă rog să veniți cu noi. Un prieten din străinătate a fost încolțit de niște indivizi dubioși. — Unde? întrebă polițistul. Nu era un caz neobișnuit. Ce-a făcut Gaston între timp? Când l-a auzit pe Ōkuma urlând și fugind și apoi l-a auzit pe Takamori strigând la el și la Tomoe și i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
avocat frivol și monden pus mereu pe glume, gata mereu să cânte Vincere vincere vincere și Întotdeauna bine dispus. Dar apoi, cu timpul, avocatul șmecher și priceput la tot felul de subterfugii, Înconjurat de femei cu obiceiuri discutabile, de figuri dubioase și de afaceriști meschini, cu timpul, acel om atât de diferit de el, imoral, mincinos, ușuratic și neobrăzat de fericit, Îi devenise chiar simpatic - și, de fapt, i-ar fi plăcut să fie ca el. Și ar fi vrut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor, pentru salariul acela de mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Achile era ziarist la Adevărul. Avea o rubrică de o coloană scurtă, care se intitula „Ce se mai întâmplă prin București“ și unde scria știri succinte, cele mai multe zvonuri despre industriași, care au vândut ori au cumpărat un teren în condiții dubioase, care au primit concesiuni de la stat dând mită unor politicieni, despre oameni pe care i-a înșelat nevasta ori care au o amantă în cutare loc. Pe scurt, articolele lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea par de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi ce trecea, noul partener al drumețului nostru a început să-i cauzeze numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare, iar mai apoi a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că aceea era de fapt copia acestuia. Așa că într-o zi ei îl întreabă: Ted, de ce te porți așa ciudat în ultima vreme? Eu nu mă port ciudat, sunt același Ted pe care îl știți. Răspunse el cu o voce dubioasă. Ei nu au fost convinși de felul în care răspunse Ted, așa că cercetară casa pentru a afla de ce se poartă în acest fel. După ceva timp, prietenul lui cel mai bun calculatorul Semi care a fost împreună cu imprimanta la magazinul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În Sud cu noua lui prietenă, n-a mai dat nici un semn. L-am crescut aproape singură, poate că n-am avut destulă autoritate. Acum doi ani, a Început să plece de-acasă, să umble cu tot felul de indivizi dubioși. Mulți se miră, dar Noyon e un oraș violent. Sunt o mulțime de negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simțeam că poate să meargă. Dar trebuia un tată viril, cu umeri largi, care să inspire siguranță. Mi-am lăsat barbă și m-am Înscris la Gymnase Club. Barba a fost un semi-succes, era rară și-mi dădea un aer dubios, à la Salman Rushdie; În schimb, mușchii reacționau bine, În câteva săptămâni mi-am făcut deltoizi și pectorali absolut onorabili. Problema, problema nouă, era chiar sexul meu. Astăzi poate părea incredibil, dar În anii 70 mărimea sexului masculin nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
timp să se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să-l mai suport câțiva ani. Mă tem numai să nu devină violent. Se Întâlnește cu tipi dubioși, musulmani, naziști... Dacă ar muri Într-un accident de motocicletă aș suferi, dar cred că m-aș simți mai liberă. Era deja septembrie, găsiră fără greutate o cameră. Complexul naturist de la Cap d’Agde, divizat În cinci clădiri construite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
printr-o epilație ce Înlesnește examinarea clitorisului și a buzelor mari. Chiar dacă nu participi la activitățile specifice ale centrului, toate acestea creează un climat foarte special, la fel de Îndepărtat de ambianța erotică și narcisistă a discotecilor italiene ca și de climatul «dubios» al cartierelor rău famate din marile orașe. În concluzie, e o stațiune balneară clasică, mai curând cuminte, cu diferența că plăcerile sexuale ocupă aici un loc important și acceptat. Ești tentat să te gândești la un soi de ambianță sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi-a pus memo-ul pe birou. Se întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire, ceea ce în sine e destul de dubios... Par complet dusă. Par o fostă angajată plină de venin, chinuită și frustrată de resentimente. Adică exact ceea ce sunt. În timp ce privirea îmi coboară pe mesaj, îmi vine instantaneu în minte imaginea bătrânei cu ochi scoși din orbite care stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și apoi era viața de stradă din Franța. - Cartierele rezidențiale americane sunt În proporție de nouăzeci la sută pustii, goale de oameni. Aici, omenirea trepidează Încă, spunea Ravelstein. Ravelstein, păcătosul, gusta pățaniile sexuale. Se desfăta cu tot ce era louche, dubios și echivoc. Pentru un anumit gen de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
taxi, dar Îmi răspundea că preferă trenul suspendat. Adăuga că George, logodnicul ei, socotea că trenurile suspendate sunt absolut sigure. Aici erau mai eficient verificate decât În New York. Adoptând deprinderile franțuzite ale lui Ravelstein, am Învățat‑o ce Înseamnă louche - dubios. Nimic nu servește mai bine decât un cuvânt franțuzesc la neutralizarea unui pericol american. La acea vreme, pentru mine lucrurile mergeau din rău În mai rău. Mă Întorsesem de la Înmormântarea fratelui meu În Tallahassee, la timp ca să‑l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el. — Sunt sigur că nu, am spus. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine dacă ar reieși că a fost. — Niciodată n-am auzit ca cineva să facă o astfel de presupunere, l-am asigurat eu. — Numele de Abraham e foarte dubios, ca să nu zic mai mult, a spus Goebbels. — Sunt convins că părinții lui nu și-au dat seama că este un nume evreiesc, am zis eu. Probabil că pur și simplu le-a plăcut cum suna. Erau oameni modești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]