1,151 matches
-
Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit ...” „Între persoanele Sfintei Treimi nu poate fi vorba de una mai mare și de alta mai mică, întrucât un singur izvor al dumnezeirii este Cel care ține în puterea Lui totul”. (Origen, Despre principii, cartea I, VII, 3, în PSB, vol. 8, p. 77) „... Noi n-am fi în stare să socotim mai mic decât Fiul lui Dumnezeu pe Cel pe care-L
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin Fiul și nu și invers? Un răspuns potrivit ar fi, credem: pentru că Duhul pune pe Fiul - prin participarea la bucuria Tatălui de El - într-o lumină maximă. (n. s. 539, p. 252) 90 Notă Prof. David Popescu: Arie, negând dumnezeirea lui Hristos, Îl socotea inferior lui Dumnezeu Tatăl, dar superior Duhului Sfânt, împărțind astfel Treimea în trepte de merit. (n. s. 5, p. 17) 94 „Căci cine nu are o concepție adevărată despre Dumnezeu și despre Hristosul Său, acela s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, XII, în PSB, vol. 16, p. 96) „Astfel, deci, lipsa de respect față de una din persoanele Treimii, în Care trebuie să credem, este o tăgăduire a întregii Dumnezeiri”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 599) „Căci cuvântul despre Fiul însoțește în mod necesar cuvântul despre Tatăl și cunoștința despre amândoi este nedespărțită. De aceea pe iudeii, care
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai mari, adică puterea de-a naște un egal cu Sine? Un Dumnezeu care nu e astfel n-ar cunoaște și n-ar trăi iubirea ca tot ce este mai înalt și forma celei mai înalte bucurii și fericiri. Negând Dumnezeirea Fiului, neagă astfel întreaga fire a lui Dumnezeu, care nu poate să nu fie rodnică și iubitoare, existând concret în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh. (n. s. 1820, p. 969-970) 96 adevărul învierii, dacă nu i-a precedat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
16)”. (Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, cartea a IX-a, cap. XXV, în PSB, vol. 75, p. 363) „Aduce Domnului slavă și cinste tot cel ce teologhisește după cum s-a rânduit, ca să nu cadă din credința ca dreaptă despre Tatăl, despre Dumnezeirea Unuia-Născut și despre slava Sfântului Duh; întinde mai departe slava adusă lui Dumnezeu cel care poate să explice în ce chip a fost creat universul și cum se menține, datorită purtării de grijă a lui Dumnezeu, care se întinde până la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
diferite locuri se încălzesc, totuși, într-un singur duh, adică în voința lui Dumnezeu”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 10, 7-9, în PSB, vol. 44, p. 49) „Căci cei ce despart pe Fiul de Ființa și de dumnezeirea Tatălui și care înstrăinează Cuvântul de Tatăl se cuvine să fie despărțiți de Biserica sobornicească și să fie străini de numele de creștini. Să vă fie vouă deci și tuturor anatema pentru că au falsificat Cuvântul adevărului (II Cor. 2, 17
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
credință, potrivit cu dumnezeieștile dogme ale Bisericii sobornicești, primite de la propovăduitorii de Dumnezeu apostoli și de la Sfinții Părinți. Căci cei ce viețuiesc așa, multă răsplată vor avea, viață fără de sfârșit și casă nesurpată la Tatăl, la Fiul și la Duhul Sfânt, dumnezeirea cea de o ființă și în trei ipostasuri”. (Teodor al Edessei, Una sută capete foarte folositoare, cap. 99, în Filocalia..., vol. IV, p. 226) „Pavel chiar și propovăduirea nescrisă o numește tot evanghelie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
universal în plenitudinea lui preeternă, Homo maximus care, lucrînd din străfundul fiecărui suflet, îl cheamă să-și actualizeze verticala completă. Pentru un filozof creștin modern ca Berdiaev, tema libertății este primordială ; libertatea are demnitate metafizică supremă, e totuna cu abisul dumnezeirii, față de care Ființa divină e un derivat, constituie o primă determinare. Ființa lui Dumnezeu se subsumează libertății sale, divinului ca libertate. Acestei libertăți omul trebuie să-i răspundă prin creativitate. Invocată, revendicată, practicată cotidian, libertatea modernă a individului poate fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în lumea inteligibilă și a dobîndi participarea la Unu, prietenia lui Dumnezeu. Pentru Origen, există o lungă, rafinată pedagogie divină a imaginii : eidos este imagine, veșmînt, reverberație a misterului, precum în evenimentul Schimbării la Față, unde Logosul își lasă văzută dumnezeirea prin umanitatea sa și îi face pe cei care au urcat Muntele să urce mai departe, să vadă lumina increată care radiază în forma corporală a lui Christos, dar o depășește infinit. A-ți universaliza ființa înseamnă să ai o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
îndoială, puse la contribuție. O coloratură specifică, în spiritul vremii, primesc idei cum ar fi misiunea pe care o are de îndeplinit fiecare națiune, alianța între popoare, menită a contracara alianțele despoților, destinul ca un reflex al legilor providenței, asimilarea dumnezeirii cu poporul, credința nezdruncinată în biruința revoluției. În planul ideologic al operei, aportul lui Bălcescu pare covârșitor: concepția privitoare la cele două feluri de „slobozenie”, cea „dinlăuntru” și cea „dinafară”, strânsa legătură dintre libertatea socială și cea națională, simpatia pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele tău?” întreabă omul biblic, iar răspunsul sugerează atât caracterul inefabil și transcendent al dumnezeirii, cât și relația acesteia cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unifica ceea ce, în confruntare cu YHWH, poate fi în mod evident unificat, în ciuda unor diferențieri interne” (p. 10). Față de YHWH, ’elohm (autorul îl ortografiază cu litera mică) reprezintă totdeauna un predicat. Aparține sferei umane, e ambiguu întrucât desemnează și dumnezeirea unică și pe zeii păgânilor, e plin de tot imaginarul religios al omului și are nevoie să fie purificat de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil. Numai YHWH poate face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie de afirmații în care YHWH e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ghaff"r - „iertător”). Apoi, sub titlul „Semnele și Numele lui All"h”, enumeră 31 de nume cu referințe la textul coranic sau doar cu mențiunea „frecvent” sau „foarte frecvent”. Această enumerare este urmată de o concluzie, formulată în termeni teologici: dumnezeirea în esență sa rămâne învăluita în mister, este una și incomunicabila, iar numele ei propriu este All"h; atributele de atotștiința și atotputernicie privesc știință și puterea lui Dumnezeu ad extra. În continuare, articolul prezintă elaborarea teologiei sunnite, cu izvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
wa-al-’ikr"m: ar include toate atributele divine - negative, arătând transcendență (mal"l) și cele ce îi arăta relaționalitatea (’ikr"m). - Literele misterioase de la începutul unor sure: ’LM, ’LMS, ’LR, ’LMR, “H, TS, YS etc., de neînțeles că și esență dumnezeirii. 3) Numele suprem există, dar ne este necunoscut. Ghaz"l citează un ≤adiÖ despre cele șaptezeci de mii de „valuri de lumină” care îl acoperă pe Dumnezeu. Dumnezeu fiind o realitate care ne rămâne necunoscută, nu e cu putință să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un anume exotism (cf. Kohn, 1983: 69), se va translitera numele arab; dacă se dorește însă facilitarea cunoașterii celuilalt pentru a determina o apropiere, e preferabila folosirea numelui generic al divinității din limba-țintă. „Constelațiile de nume” subliniază și nuanțează caracteristicile dumnezeirii. De aceea sunt atat de importante pentru oricine vrea să cunoască religia islamică. 2.1.2. Existent 2.1.2.1. al-′aqq: SOI, ASM, GG „Adevărul”; Marr „Veritas”; RB „la Vérité”; DM, „la Vérité”, „le vrai”; YA, „the Real
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
n, arată ca šadd i se poate aplica lui Dumnezeu în două feluri: fie ca atare, și atunci este sinonim cu qaw, fie sub forma šadd al-‘iq"b, dar atunci se referă la pedeapsa divină, nu la dumnezeire 103. Cum nu ne-am propus să comentam o listă, ci să analizăm numele divine așa cum apar în Coran, trebuie să luăm sintagmele ca atare, în care šadd este un gradabil al intensității și semnifică intensitate mare/maximă 104
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
contextul nu e suficient de constrângător. Un nume că ‘A:m este nu numai polisemantic, ci și imprecis. Indiferent cu ce l-am echivala în românește - „Mărețul”, „Puternicul”, „Marele”- pare insuficient pentru a exprima în chip misterios superioritatea inaccesibila a dumnezeirii. Ne duce cu gândul la expresia, la fel de greu traductibila din latină ecleziastica, Rex tremendae maiestatis. În cazul unor nume că Rabb, Mawl", Wal, dificultăților ridicate de polisemie li se asociază și cele ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui ’Pl se întâlnește mult mai des (de aproape două mii șase sute de ori171). Unii sunt de părere că este un plural al maiestății, dar ebraica nu cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care servituțile unei limbi care se interpune între original și traducere pot săraci sensul atât denotativ, cât și conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mÄ‘Q:, „cortul întâlnirii”: 40,34-35; Num 17,7); la râul Kebar (Ez 1,4) părăsind templul (Ez 10,4), apoi întorcându-se în el (Ez 43, 2.4), norul având funcția de a-i feri pe muritori să vadă dumnezeirea, fiindcă nu ar putea suporta strălucirea ei. Rolf Rendtorff a definit Ke>Ä: YHWH drept „that aspect of the activity of YHWH that could be perceived by men and în which he himself is revealed în his power”193. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru ori în gură lui Isus (8,24. 58; 13,19; 18,5), se inspiră din aceste pasaje, dar semnificația ei acolo este alta: să-i proclame dumnezeirea. 3.1.4. Veșnic 3.1.4.1. ’Ql ‘Äl"m: „Dumnezeul cel veșnic” (SC, Blaj, G-R, BS, C); „Dumnezeu-Cel-Veșnic” (BVA); theòs aiÀvios (LXX); „Deus aeternus” (Vg); „Dieu d’éternité” (BJ); „the Everlasting God” (RSV). Acest nume este alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]