KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai merge, mi-a răspuns ea. Un taxi a tras pe drepta și ne-am dus la ea acasă, ea s-a dezbrăcat și a zis: — Dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
imediat, până nu apucă să spurce totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
căcat? S-a lăsat chiar în genunchi? Și povestește-mi despre dinți, care-i treaba cu ei? Și o suge sau suflă-n ea sau, cumva, face și una, și alta? O, Doamne, ai terminat în gura ei, Ba-ba-lu? Doamne, Dumnezeule! Și ți-a înghițit frișca sau a scuipat-o sau s-a înfuriat - povestește-mi! Ce-a făcut cu frișca ta fierbinte? Ai prevenit-o că ești pe terminate sau, pur și simplu, ai terminat și ți-ai zis las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo? — Bărbatul cu mustață? — Da. — Nu l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de bilete Încercă să-i bareze drumul, dar ea Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nimic mai mult decât liniile și cercurile din ghidul Baedeker, suprapune-le pe lucrurile care se știu despre ambientul omului, prietenii și mobila lui, casa În care trăiește, și Îi poți vedea viitorul, soarta de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse domnișoara Warren. Simțea că-i este recunoscătoare pentru iluminarea care acum inunda mintea ei cu lumină, nelăsând nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
propriilor profeții a fost aceea care Îi dăduse cheia. Harta era desfăcută și Își amintea că hârtia din Baedeker era subțire și insuficient de opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate care-i convinsese, În numele unui viitor nesigur, să-și Îndure durerile stând cu capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

-mi trimită șoferul În fiecare dimineață cu Wall Street Journal, o cafea cu lapte și un croasant de la Patisserie Claude, moment În care am decis că a fi proaspăt divorțată e mult mai puțin nasol decât a fi proaspăt căsătorită. Dumnezeule, luna mea de miere după divorț e beton, a oftat ea plină de mulțumire, În timp ce stătea la soare. Ador să fiu divorțată. Ar fi și greu să nu-ți placă la nebunie să fii divorțată dacă ești Lauren Blount, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
haină dumnezeiască din blană de samur. Un singur sărut și a mea este. Și spunând asta, Lauren se scufundă În apă. Când apăru, din nou, la suprafață, având pe față picături de apă care scânteiau În soare, am Întrebat-o: — Dumnezeule mare, chiar crezi că poți să faci rost de cinci aventuri? Realitatea este că o fi Lauren frumoasă și sexy, dar avea treizeci și unu de ani - era o băbăciune, după standardele din New York. După treizeci și trei sau treizeci și patru de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dădeam tot timpul telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi trebuit să mă simt ceva mai tristă În clipa aia? — Ce rău de ea, nu-i așa, Tinsley dragă? făcu Lauren o glumă. Apoi se Întoarse către mine și spuse: —Și? Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
artistică. Ca să compenseze salariul Îngrozitor de mic, Îmi oferise 5% din companie, pe care noi speram să o vindem Într-o zi. Iar după ce le cunoscusem pe Lauren și Tinsley, așteptam cu și mai multă nerăbdare să fiu Înapoi În New York. —Dumnezeule, cât de distractiv. Am văzut chestii făcute de Thackeray. Sunt grozave. E cu adevărat talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o lună de miere, spuse Tinsley, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
apoi Întinse mâna ca să o strângă pe a lui Lauren. Lauren i-o prinse, gâfâind melodramatic: —Hunter! Nemaipomenitul proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era amuzat. Nemaipomenita prietenă nouă, presupun, spuse el, sărutând obrazul lui Lauren. —O, ești atât de șarmant, că-mi vine să leșin. Doamne, Sylvie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
printr-un gest de pe sofa. Când am ajuns la el, Lauren făcu prezentările. —Pe unde-ai umblat? o Întrebă Marci Klugerson pe Lauren când dădu cu ochii de ea. Asta este ceea ce o Întreabă Marci pe Lauren ori de câte ori o vede. —Dumnezeule, nici nu mai știu, replică Lauren cu nonșalanță. -Așa le răspunde Lauren Întotdeauna celor care o Întreabă pe unde a mai fost. —Ei, na, trebuie să fi fost pe undeva, păru un pic enervată Marci. —Nu o să primești niciodată un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire, adăugă: —Ei, felicitări atunci, Sylvie. Îl știu pe superbul tău soț de... Dumnezeule, dintotdeauna, de când eram la liceu. Eram uite-așa, zise ea, Încrucișându-și degetele. Apoi, aruncându-i o privire lui Hunter, continuă: — Hunter... nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus că te retragi de pe piață. Cine ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Thackeray În foarte modesta toaletă. Era singurul loc În care puteam vorbi fără să fim auziți. Încăperea era atât de nasoală, că pentru iluminat foloseam doar lumânări, ca să nu Își dea seama clienții cât de mult semăna cu un șopron. —Dumnezeule, Thackeray! Ce-a fost aia? am explodat eu În Întuneric. — Poți să-mi faci rost de fetele alea, nu-i așa? Ne-am dublat comanda În baza faptului că tipele alea vor purta rochiile mele la petrecerea lui Alixe Carter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de oase de hering, când tu ai aici mozaic original? Nu prea știu de unde să Încep, am spus, simțindu-mă deodată copleșită de munca pe care o anticipam. —Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
11? În dimineața următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să fiu sinceră, punctualitatea ei mi s-a părut surprinzătoare și oarecum Încurajatoare. Poate că, până la urmă, Lauren nu era chiar atât de teribilă cum pretindea. —Dumnezeule, nu am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez prânzul nostru. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum ajung Înapoi În oraș. Te pup mult. De obicei nu mă supăr când o fată e neserioasă sau contramandează un prânz, dar Lauren a dus conceptul de Fată Neserioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
giugiuleli, În care divorțata să se afle Într-o cameră plină cu femei căsătorite și bărbați neînsurați. Competiție zero. Ei, doar dacă nu vreau eu să selectez atent și câteva proaspăt divorțate... Salome și Tinsley, că sunt atât de amuzante. Dumnezeule, nu te superi că organizezi chestia asta așa, cam În ultimul moment? Pot să-ți dau o listă cu tipi. Sper că nu sunt prea... neserioasă, zise ea. —Deloc, chiar deloc, i-am răspuns, gândindu-mă: „oare cum ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]