4,381 matches
-
procurorul vedeam asemănarea! Poate că noi doi ne asemănam și eram la fel de nebuni! Când mă gândesc la cele două mâini lungi și delicate, îngrijite, pline de pete și cu tendoane proeminente ale lui Destinat, când le văd, la sfârșitul unei după-amieze de iarnă, strângând gâtul firav și delicat al lui Belle de jour, în timp ce de pe chipul fetiței dispare zâmbetul și în ochi se naște o mare întrebare, când îmi imaginez această scenă care a avut loc sau care n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
amânat cu o săptămână, nu mai era pe 1 octombrie, cum ar fi trebuit și cum știam toți, s-a mutat pe 7 octombrie, știi și tu, că ai fost la spectacol, asta e, trebuia să mai lucrăm... Într-o după-amiază, pe la ora 14, după repetiții, oboseli, discuții, indicații, nervi, dureri de cap, Maestrul zice că se duce la maică-sa, la țară, la Cristeștii lui de munte, că o aduce pentru premieră, avea o figură schimbată, era extrem de concentrat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dau voie să citești În cadă, dacă vrei. Îl hrănea cu fragmente din Fêtes Galantes Înainte de a fi Împlinit zece ani. La unsprezece, putea dizerta volubil, dar pe un ton de rememorare, despre Brahms și Mozart și Beethoven. Într-o după-amiază, lăsat singur Într-un hotel din Hot Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că aceasta era un talisman al puterii și popularității printre elevi, a Început să depună eforturi serioase, persistente, de a excela la sporturile de iarnă. Cu gleznele Îndurerate și, În ciuda străduințelor sale, nesigure, patina cutezător pe ringul Lorelei În fiecare după-amiază, Întrebându-se peste cât timp va fi capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar astă-seară! EROIC, ÎN TON CU CEILALȚI Luna octombrie a celui de al doilea său an la St. Regis’ - ultimul - a rămas un punct culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus și-n jos pe stradă, emițând nori uriași de fum din pipe nou-nouțe. La Începutul după-amiezii, Amory și-a dat seama că de-acum ultimii sosiți Îl luau drept un student din anii mari și și-a dat, deliberat, silința să pară atât plin de bunăvoință blazată, cât și Înzestrat cu un simț critic natural, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dorințe și ambiții, a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele sale embrionare și o aprinsă discuție În contradictoriu cu Kerry despre motivele din care nu fuseseră imediat primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alocația sa, deși generoasă, nu era atât de mare pe cât și-ar fi dorit-o. „Joe’s“ mai avea și avantajul de a fi un loc bun pentru a te ascunde de ochii studenților din anii mari, deci În fiecare după-amiază la patru, Amory, Împreună cu un prieten sau cu o carte, se ducea acolo să facă experimente digestive. Într-o zi de martie, găsind toate mesele ocupate, se așezase În fața unui boboc, care stătea absorbit cu capul Într-o carte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
excitație ascunsă care, considera Amory, echivala cu o renunțare la morală. Dar nu și-a dat seama cât de răspândit era fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
P. când a ajuns numai cu șapte minute Întârziere? Dar unei F. P. „i se iartă orice“. „Juna cea belă“ a devenit un „flirt“ iar „flirtuly“ a devenit o „vampă-copil“. „Juna cea belă“ avea cinci sau șase vizitatori În fiecare după-amiază. Dacă, prin cine știe ce accident, F. P. are doi, lucrurile devin cam Încurcate pentru cel ce nu și-a fixat o Întâlnire În prealabil. „Juna cea belă“ era Înconjurată de o duzină de cavaleri În intervalurile dintre dansuri. Încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid intelectual și emoțional. Ferește-te de impulsul de a clasifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine că nu. Ce e prestigiul, În fond? — Unii afirmă că nu ești decât un politician ceva mai original. Burne a izbucnit În hohote de râs. — Asta mi-a spus și Fred Sloane astăzi. Presupun că era inevitabil. Într-o după-amiază au abordat o temă care-l preocupase Îndelung pe Amory: problema modului cum atributele fizice influențează constituția și comportamentul omului. Burne descrisese factorii biologici, continuând: — Desigur, sănătatea contează - o persoană sănătoasă are șanse duble să fie bună. Nu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
seri lungi pe veranda clubului, cu gramofonul cântând Înăuntru Sărmane fluture... căci Sărmane fluture fusese melodia de succes din ultimul an. Războiul nu părea să-i afecteze și dacă n-ar fi fost instrucția de front din fiecare a doua după-amiază, ar fi putut părea una din primăverile absolvenților din trecut. Amory Își dădea totuși seama, cu acuitate, că era ultima primăvară sub vechiul regim. — Ăsta-i marele protest Împotriva supraomului, a declarat Amory. — Cred că ai dreptate, a Încuviințat Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a acestui ceas! Nu vom mai aștepta coborârea lunii de pe cer În valea asta sechestrată de stele și turle, pentru că eterna dimineață a dorinței se transformă În timp, În după-amiază pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre mișcătoare profeția pe care s-o arunci În puțul secolelor moarte. Acest miez de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
piere când vede că ea nu reacționează.) Ce s-a Întâmplat? (Se ridică brusc de pe scaun și Începe să facă pași mari prin cameră.) E Dawson Ryder, asta e. Ți-a pus nervii la Încercare. De o săptămână petreci fiecare după-amiază cu el. Vine lumea și-mi spune că v-a văzut Împreună, iar eu trebuie să zâmbesc și să dau din cap și să pretind că pentru mine n-are nici cea mai mică importanță. Treaba se-ngroașă, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată pe care timpul o va vindeca, ROSALIND simte că a pierdut ceva și nu știe ce, nu Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
afla la țară. Făcea plimbări Îndelungi de unul singur și În hoinărelile sale se obișnuise să le recite lanurilor de porumb Ulalume, felicitându-l pe Poe pentru că băuse până la moarte În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cine a Învățat un tertip rimat să fie Înțelept și să se oprească Înainte de sonetul de aici...“ Cântarea mea, oricât de-adevărată, să te cânte În luni de iunie o mie și nimeni să nu știe că ai fost, o după-amiază, Frum’sețea-ntruchipată. El a scris rândurile acestea Într-o zi când s-a gândit ce rece vorbim despre „Doamna brună din sonete“, În ce mică măsură ne amintim de ea așa cum ar fi dorit marele bărbat să ne amintim. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se gîndea la rochia albă cu paiete. O nouă iarnă se așternea peste București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe scenă. Stau și acum cu gândul la acea după-amiază fantastică, aud și acum râsul acela sănătos, văd și acum zâmbetul larg și plin, ochii mari și luminoși, năucitor de plini de viață, în spatele cărora plutea mitocanca, ce va fi fost una poate mai slobodă la gură, dar îngăduitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Da, uneori încă mai aud glasul Marcelei Rusu. PAGINĂ NOUĂ RADU BELIGAN Oamenii importanți se recunosc după reacțiile din momentele critice, pentru că atunci se dovedesc calitățile, atunci se arată și defectele, iar rezultanta este exact vectorul valorii. Era într-o după-amiază, eram la repetiție cu Richard al III-lea. Beligan juca rolul titular. Trebuie să spun din capul locului că, în opinia mea, a fost cel mai tulburător Richard pe care l-am văzut vreodată. Din nefericire, juca în acel spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
socială. Această voce Îmi lăsa aceeași impresie difuză pe care o resimțisem la contactul cu vagabondul care se apropiase de mine pentru a-mi vorbi despre urechea lui Van Gogh. Am reușit să vorbesc cu această femeie abia pe la sfârșitul după-amiezii. — Da. Femeia nu și-a spus numele când a ridicat receptorul telefonului și am perceput imediat o umbră de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și m-am Întrerupt de vreo trei ori să beau apă. — Nu-mi dau prea bine seama ce se Întâmplă. Dar e ceva ciudat cu el, să știi. Dar ce-i cu tine? Iei ceva prafuri? Vino mâine la două după-amiază, la intersecția dintre Seventh Avenue și 69th Street. Mi-am notat adresa. Mâna Îmi tremura rău de tot, fapt pentru care n-am reușit decât să mâzgălesc niște litere. Dacă le-ar fi văzut un psihiatru, probabil că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
semăna nici măcar cu femeile cu care mi s-a Încrucișat drumul Întâmplător pe stradă. Îmi dădea impresia că existența ei era Întemeiată pe premiza că s-ar putea evapora În orice moment. Nori grei acopereau cerul New Yorkului În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În gura mare: „Eu sunt din Israel!“. Din când În când lăsa În jos fereastra și urla la cei de-afară. La fel ca Gan, avea un tic verbal: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]