3,503 matches
-
diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt în epoca lui Chiril, însă nimic nu dovedește că el ar fi introdus-o. În ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e vorba de un echivoc apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere binecunoscute ale lui Chiril. Bibliografie: Textul Sfintei Treimi cu alte opere neautentice ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de importanța prioritară a acestei probleme, iar discursul politic, social și ideologic în toată perioada de după 1989 a fost dominat de discursul despre privatizare. Formele pe care le-a luat acest discurs nu au fost niciodată clare și lipsite de echivoc, dar nu există nici un impediment să o facem acum. Dacă ținem cont de legea lui Pareto, care spune că în orice societate 10% din populație va deține în proprietate 90% din avuția națională, sau dacă ținem cont de forma contemporană
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o perfectă comuniune de spirit, în cea de-a doua împlinirea erotică este mereu anulată de diferențele de temperament și nesincronizările psihologice. Șeful moare, ros de cancer și de maladiile sale lăuntrice, Vivian, deși aparent stabilizată într-o căsnicie, destul de echivocă, lângă îngăduitorul Edy, după ce consumase și alte iubiri „vinovate”, se sinucide, în vreme ce Olga își satisface rosturile feminității dezlănțuite născând un copil pe care nu-l poate iubi. În fine, adolescenta Ann, fiica Șefului, personajul-martor al romanului, ce are multe trăsături
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
impresie puternică. Descrieri cu tentă hiperbolizantă, aglomerări vaste de substantive și epitete creează reușite portrete și tablouri. Rima este facilă, uneori chiar forțată, dar ritmul alert e adecvat precipitării întâmplărilor. Prin lexic, printr-o anume familiaritate, prin umorul malițios și echivoc, cu un specific de mahala bucureșteană, H., cu iscusința sa de a versifica, pare să-l prefigureze pe Anton Pann. SCRIERI: Povestea mavroghenească, îngr. Gh. Adamescu, București, 1896; ed. îngr. și introd. Dan Simonescu, CPV, 225-229, 258-281. Repere bibliografice: Iorga
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
a demola opinii statornicite în istoria literară, L. rejudecă operele din unghiul câte unei trăsături definitorii pe care o enunță încă din titlu. Sprijinindu-se în primul rând pe text, comentariul argumentează cu eleganță și nu evită formularea directă, fără echivoc a judecății de valoare. Accentele deliberat polemice feresc demonstrațiile de uscăciunea expunerilor documentar-universitare. A doua secțiune se încheagă mai ales din evocări ocazionale. Mai interesante sunt intervențiile din cel de-al treilea grupaj, reprezentând răspunsuri la unele afirmații conjuncturale, ceea ce
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
Un an mai târziu, concurează pentru titularizarea la Catedra de istorie medie, modernă și contemporană de la Universitatea din București, cu un rezultat insuficient de probant, fapt care face necesară deschiderea unui nou concurs în 1895, pe acesta câștigându-l fără echivoc. În interval funcționează ca suplinitor. I. a predat istoria și, temporar, istoria literaturii române și la Școala Superioară de Război (din 1911), iar în răstimpul interbelic, la Academia Comercială. În perioada refugiului din timpul primului război mondial a ținut cursuri
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
însă în continuare următoarele două interogații majore; 2. există resurse, voință politică, aprobarea publicului larg pentru a le „pune în lucru”, a le implementa, cum se spune mai prețios? Mulți analiști sunt sceptici, iar reținerea lor vine și din răspunsul echivoc la cea de-a treia întrebare: sunt asemenea programe eficiente? Cu referire la această ultimă chestiune, s-a dezvoltat o adevărată teorie și practică numită evaluarea programelor. Evaluarea se face și în faza de proiect, vizând realismul și costul aplicării
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Gray sau Adam Mickiewicz, iar dramele sale istorice vădesc - îndeosebi în privința personajelor negative - afinități cu narațiunile romantice (Malaspina din Petru Rareș, spre exemplu, seamănă destul de bine cu Campo-Basso din Quentin Durward al lui Walter Scott). Uneori titlul însuși trimite fără echivoc la modelul romantic: un poem se cheamă Elegie scrisă pe ținterimea unui sat, aproape aidoma celebrului poem din 1750 al lui Gray. Și aceasta în timp ce Asachi adera, în plan teoretic, la modelele clasicismului, mărturisind că în scrierea versurilor a fost
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
văzând westernuri hollywoodiene, În care hoții de vite sunt vânați de oamenii șerifului sau de grupuri de localnici vigilenți și spânzurați de cel mai apropiat copac. Pe de altă parte, europenii se opun radical ideii de răzbunare. Uniunea Europeană declară fără echivoc că „pedeapsa capitală nu trebuie văzută ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
după cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. (Cele mai multe furturi, de pildă, au loc în lipsa posesorului de bunuri sau fără știrea acestuia.) Agresivitatea neintenționată nu este antisocială. În acest caz, marea problemă este însă că nu întotdeauna ea se dezvăluie, fără echivoc, ca atare. În numeroase împrejurări, indivizii sau grupurile sociale, în lipsa unor informații ferme, atribuie intenționalitate sau nu unor comportamente de tip agresiv doar pe baza unor date vagi și, prin urmare, determină sau nu replici agresive. Cea mai mare parte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
modernă, pentru care mitul nu este altceva decât o fabulă, o poveste, științele tradiționale îl consideră a fi explicația ontologică a lumii, „adevărul penultim”, în spatele căruia se întrezărește, într-o străfulgerare, chipul Creatorului. Pentru exeget, mitul este o „realitate ambiguă”, „echivocă”, a cărei esență antinomică nu poate fi surprinsă cu mijloacele cunoașterii de tip științific. Încercarea de explicare, de definire a mitului de către antropologie și istoria religiilor, în lipsa considerării relației cu adevărul primordial, nu poate duce decât la pierderea irevocabilă a
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
schimbă cursul acțiunilor sale. Ei au identificat astfel anumite limitări ale abilităților celui care învață în a încerca activități variate pentru a observa efectele pe care acestea le produc (Jablin, Putnam, 2001). De altfel, mediul celor mai multe organizații este caracterizat de echivoc și incertitudine (se poate schimba permanent); dar incertitudinea, s-a observat în numeroase studii, este una dintre principalele motivații pentru învățare atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. Echivocul, în schimb, prezintă alte perspective; echivocul este caracterizat de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
2001). De altfel, mediul celor mai multe organizații este caracterizat de echivoc și incertitudine (se poate schimba permanent); dar incertitudinea, s-a observat în numeroase studii, este una dintre principalele motivații pentru învățare atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. Echivocul, în schimb, prezintă alte perspective; echivocul este caracterizat de existența unor interpretări multiple și conflictuale despre situațiile organizaționale. 11.1.1. Teorii privitoare la conducere (leadership)tc " 11.1.1. Teorii privitoare la conducere (leadership)" În științele sociale, pentru că obiectul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este caracterizat de echivoc și incertitudine (se poate schimba permanent); dar incertitudinea, s-a observat în numeroase studii, este una dintre principalele motivații pentru învățare atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. Echivocul, în schimb, prezintă alte perspective; echivocul este caracterizat de existența unor interpretări multiple și conflictuale despre situațiile organizaționale. 11.1.1. Teorii privitoare la conducere (leadership)tc " 11.1.1. Teorii privitoare la conducere (leadership)" În științele sociale, pentru că obiectul de studiu este ființa umană și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prin conținuturile și sensul ei documentar. De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Jurnalul și scrisorile compuse de S. indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în fața vieții
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
și o radicalizare a imaginii. Eul poetic nu mai este atras de implicarea afectivă ori de fervoarea înțelegerii, ci este dornic să împărtășească din înțelepciunea resemnării. Poezia devine mod existențial alternativ, care își stăpânește autorul, impunându-se emblematic. Lipsa de echivoc a implicațiilor etice iese tranșant în evidență în raport cu ambiguitatea funciară a poetului ce îngemănează în demersul său curajul „nebunesc/ nebunesc/ nefiresc/ al ieșirii în larguri” cu luciditatea că acolo va fi trădat de materialul său poetic, natura umană. În proză
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Lucuța, Richard Sârbu, Mariana Popa, Marin Bucă, Lotte Zörner, Ileana Oancea, Eugenia Arjoca, Maria Țenchea, Hortensia Pârlog, Valentin Moldovan, Maria Teleagă, Mihaela Păsat. Studii de istoria literaturii, teorie literară și stilistică semnează Alfred Heinrich, Margareta Gyurcsik, Livius Ciocârlie (Boileau sau Echivocul originar), Galina Cernikova, Traian Nădăban, Elena Ghiță, Aurelia Turcu, Tudor Beșuan, Maria Berceanu, Nicolae Harsanyi, Roxana Nubert, Violeta Chevereșan, Constantin Chevereșan, Ioan Viorel Boldureanu, Liana Ștefan, Ileana Dimitriu Șora, Cristina Tătaru. Alți colaboratori: Maria Király, Monica Giuchici, Florentin Toma. M. V
STUDII DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289994_a_291323]
-
diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt în epoca lui Chiril, însă nimic nu dovedește că el ar fi introdus-o. în ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e vorba de un echivoc apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere bine-cunoscute ale lui Chiril. Bibliografie. Textul Sfintei Treimi printre operele incerte ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392. Versiunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebui căutată în 1934 la I. Foarte semnificativ, în anii în care marile expoziții ale lui Wassily Kandinsky, Oskar Kokoschka sau André Masson erau primite extrem de favorabil, ca și pictura abstractă, întemeiată exclusiv pe expresivitatea culorii, el se pronunță fără echivoc împotriva „ereziei culoare pentru culoare”. Nici solidaritatea cu generația lui nu se regăsește în vreun fel în paginile acestei cărți. Modul în care e discutat romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade și, în general, tonul ironic al referirilor la unii
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
tiranul de la sfârșitul istoriei). După cum am văzut mai devreme, abia în 1991 Gregory Jenks propune o critică semnificativă a lucrării cercetătorului german. Din perspectiva noilor cercetări, teza lui Bousset, în ciuda meritelor sale, este, în principiul său, eronată. Jenks demonstrează fără echivoc faptul că „mitul Anticristului s‑a dezvoltat grație convergenței câtorva tradiții vechi, sub influența împrejurărilor istorice și sociologice proprii Bisericii primare”. Teoria despre o tradiție istorică ezoterică, compactă, monolitică, nu are, așadar, nici un temei justificat. Ea făcuse obiectul criticilor parțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să știe că pentru iudei Cyrus este simbolul regelui eliberator al lui Israel din captivitatea babiloniană. Valerian‑Nero rediuiuus este, de asemenea, văzut ca un „nou Cyrus”, dat fiind că reînvie speranțele evreilor. De altfel, Commodian dă de înțeles fără echivoc că domnia acestuia este favorabilă nu numai păgânilor, ci și iudeilor. Nero este caracterizat drept „persecutor”. El a declanșat prima persecuție împotriva creștinilor și, acuzație extrem de gravă, din ordinul său au fost uciși Apostolii Petru și Pavel: qui Petrum et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai mult sau mai puțin convingător, existența „personajului” său, dar numai cu prețul unui „nonsens teologic”, a unei semnificative devieri de ordin dogmatic. Cu alte cuvinte, biografia tiranului eshatologic este salvată grație unei reveniri la vechiul registru mitologic, primejdios de echivoc. Cum se produce această alunecare, acest derapaj? Lacuna majoră a materialului de care dispune Chiril se află, după cum am spus, în biografia pământească a personajului. Predicatorul se vede obligat să abstractizeze, mai bine zis, să remitizeze figura adversarului eshatologic, apropiind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe eventualii contestatari, dar fără vreun argument just: „Să nu se ridice vreodată, în inima vreunuia dintre ei [această obiecție]: A făcut Cristos mai mult? Cu ce putere lucrează acesta minuni?”. Dar care sunt criteriile prin care putem distinge fără echivoc între lucrarea Anticristului și cea a adevăratului Cristos? Nu există nici un element de diferențiere convingător. Și unul, și celălalt vor coborî din cer, și unul, și celălalt vor săvârși minuni, și unul, și celălalt vor fi „tot atât de strălucitori ca lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Noica - mai degrabă ca „limitare care nu limitează” („ΠΔ4 ≅®椀 - este un termen care nu pune o limitare în timp - cap. 31; și ΠΔ4 ≅®椀 - nu este o limită, dar implică o urmare”). La această concluzie se poate ajunge fără echivoc examinând două alte pasaje pauline, Rom. 5,14 și 2Cor. 10,14‑15. Rezumat și concluzie Catehezele rostite de Chiril în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii dascăli ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să ia seama că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite fără echivoc la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui Alexandru; apoi, ar fi trebuit de asemenea să vadă că cea de‑a patra fiară avea zece coarne în același timp, iar cornul cel mic scotea din rădăcină [alte] trei [coarne] din fața
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]