11,261 matches
-
Ungureanu. Președintele FC a subliniat că este nevoie ca ” Alianța trebuie să capete nume, să aibă ecou în rândul electoratului, este important să recuperăm în contratimp din imagine, iar inițialele ARD și numele complet, Alianța România Dreaptă, să poată avea ecou oriunde există electorat interesat de participarea la vot”. Ungureanu a susținut că acțiunile Forța Civică "se desenează în convergență cu acțiunile celorlalte două partide din interiorul ARD", iar "deciziile electorale vor fi luate împreună" cu liderii Alianței, pentru că ”strategia de
MRU: Este important ca ARD să recupereze în contratimp din imagine () [Corola-journal/Journalistic/42169_a_43494]
-
la începutul lunii august, actul său fiind o urmare a adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului 27/ 2012 de către Curtea Constituțională a României, care prevede trecerea ICR de sub autoritatea președintelui sub cea a Senatului. Gestul său nu a rămas fără ecou, vicepreședinții Tania Mihăilescu și Mircea Mihăieș prezentându-și și ei demisia. Fostul ministru de externe, Andrei Marga, se bucură de sprijinul PSD și PNL. Scriitorul Horia Gârbea este președintele Asociației Scriitorilor din București, care face parte din Uniunea Scriitorilor Români
Andrei Marga, propus oficial pentru funcţia de preşedinte al ICR by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42405_a_43730]
-
de ani în alegerea potrivită. O vorbă - și Daffy i-ar fi negat prezența. Deschise ușa, întinse mâna. Avanti. Sunt Kasper Krone. Bine ați venit. În mod normal percepem zgomotul, un semnal direct al izvorului zgomotului, plus, în principiu, nesfârșite ecouri de la obiectele din împrejurimi. Nu astfel era zgomotul pornind de la copii. Spre pajiștea unde se jucau se întindea o terasă de lemn, pe care apăru o femeie în uniformă albastră de soră medicală. Copiii o văzură venind și se opriră
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul său de debut The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă. Nicio sugestie culturală nu era refuzată, întreg semantismul moștenit pe hârtie era convocat la un nou festin artistic, cu o superioară „gastronomie” a spiritului asociaționist
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
bine, schimbăm. Din motive politice, din resentimente private, întotdeauna mai importante decât criteriile raționale. Toate informațiile mele, tot ce știu eu despre ICR îmi spune că a fost una din puținele instituții care au funcționat foarte bine, care au avut ecou internațional, care au dat țării o imagine bună. S-ar părea că tocmai succesul a transformat acest institut întro victimă predilectă a micii 'revoluții culturale' puse la cale de guvernanți", mai spune Andrei Pleșu.
Pleșu îl atacă pe Hașotti: Suferă de tembelism intelectual acut () [Corola-journal/Journalistic/42624_a_43949]
-
ca titular al unei rubrici de succes din cotidianul „The Guardian“, al cărui titlu - Bad science (știința rea) -, l-a împrumutat chiar volumului de față. Rubrica avea drept temă tocmai rătăcirile vocației medicale în lumea de azi, și încurajat de ecourile primite, Goldacre și-a strîns articolele într-o carte, rezultatul fiind o panoplie a culpelor de care se fac vinovați doctorii. Avînd stofa unui supraveghetor încrîncenat, Goldacre a fost tîrît în destule procese de către medicii incriminați în paginile lui, adică
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
ochi vigilent de umoare atee va gusta din disperarea lucidității. De aceea e o lipsă de imaginație să crezi că destinul poate fi periclitat din afară fără ca mai întîi o fisură să se fi căscat pe dinăuntru. Biografia e doar ecoul unei dospiri spirituale, și cine își trăiește zilele sub pragul de intensitate la care îl îndreptățește înzestrarea nu poate da vina pe împrejurări. Altfel spus, dacă realitatea ne e ostilă e fiindcă așa am clocit-o în spectrul intențiilor ascunse
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
față de colegii noștri este dovedit, cu asupra de măsură, de faptul că n-ați plecat niciodată urechea la propunerile care vi s-au făcut. O anchetă din „Contemporanul”, inițiată de colegul nostru Nicolae Breban, membru al Academiei, a rămas fără ecou din partea domniei-voastre decât o mare și, din punctul meu de vedere, nejustificată iritare. Recitiți-vă cărțile, domnule președinte, și aduceți-vă aminte ce ați scris în ele, cu deplin temei, despre scriitorii - poeții, romancierii, criticii sau dramaturgii români - deceniilor din
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4298_a_5623]
-
și avînd parte de o răsplată atît de ingrată, dacă mă gîndesc numai la disproporția dintre efortul depus și luarii primiți, munca aceasta de traducere îmbracă uneori forme de tortură ascunsă, la care bucuria performanței e sufocată de lipsa unui ecou în exterior. Numai că Ana-Stanca Tabarasi știe să concureze de una singură pe o pistă pe care vrea s-o străbată pînă la capăt, și nimic pînă acum nu te face să te îndoiești că nu va reuși în proiectul
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
să le culegi roadele. Or, longevitatea pare asigurată de un șir lung de fapte care stau, toate, sub semnul versatilității, autoritarismului, construirii și, respectiv, demantelării de cabale. Jonathan Steinberg, reunind excerpte cu sutele din schimburi epistolare, jurnale, mărturii diverse și ecouri ale faptelor vremii, ajunge la un portret care produce, simultan, îngrijorare, stupoare și o puternică admirație. Evident că biografia sa a fost calificată ca una aptă să înlocuiască toate întreprinderile similare precedente care au în centru Cancelarul de Fier. În
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
de închipuit de mintea omenească. De fiecare dată când mă aduceau la judecată, îmi strigam nedreptatea în fel și chip. Vocea mea - tragică, înălțătoare, cu totul dezolantă - se propaga în fiecare ungher din sala de audiențe a lui Yama, pricinuind ecouri în cascadă. Trupul meu răbdase cazne îngrozitoare, dar eu nu mă căiam cu niciun chip, câștigându- mi astfel renumele de bărbat neânduplecat. Știam că numeroși draci mă stimează în taină; știam și că regele Yama se sastisise de mine până
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
recunoscători pentru acest dar.” (p. 13) Așadar, două poziții adverse dezbinate prin numeroase litigii istorice. Și atunci cine are dreptate? Formaliștii de tip apolinic care văd în matematică o scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa rămîne cu perseverență neutră, mărginindu-se a evoca nuanțele altora. De pildă, un caz aparte stă în relația matematicii cu
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să vă meargă Într-adevăr bine În viața voastră și dacă vreți să fiți respectați la rândul vostru, pentru că Înainte cu mult de a auzi de Legea Karmei, am auzit de la bătrânii noștri: "așa cum urli În pădure, așa Îți răspunde ecoul". Și-mi amintesc acum de o povestioară profund educativă pe care am Învățat o când eram În clasele primare și care a fost scoasă În ultimul timp din manuale, considerată ca fiind depășită. Dar ea este valabilă mereu și pretutindeni
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
știe bine ce, întâlnirea unei alte ființe, necunoscute și-apropiate, care nu mai venea sau avea să vină nu se știe de unde și de ce, făcută sau pregătită pentru el anume, plină de toate făgăduințele, cu-o voce care să stârnească ecouri în inima lui mereu la pândă. Ecouri pe care el le și auzea înainte de-a auzi vocea și chemarea așteptată. Iuhu! îi veni să chiuie. Oboseala îi trecuse. Nu-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
necunoscute și-apropiate, care nu mai venea sau avea să vină nu se știe de unde și de ce, făcută sau pregătită pentru el anume, plină de toate făgăduințele, cu-o voce care să stârnească ecouri în inima lui mereu la pândă. Ecouri pe care el le și auzea înainte de-a auzi vocea și chemarea așteptată. Iuhu! îi veni să chiuie. Oboseala îi trecuse. Nu-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și-i venea să se dea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țipăt scurt și ascuțit, de spaimă și rușine. Ah! Te-n mă-ta, putoare! mugi bărbatul apăsat, și, lăsându-l fără echilibru pe el, pe Miluță, strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp sau într-un timp nedefinit, nesfârșit, piața și strada de la capătul gangului se umplură de zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
întâlnit la cel de-al doilea critic postdecembrist al originalității lui Nae Ionescu. Marta Petreu este cea care a documentat „plagiatul“ înfăptuit în cursul de metafizică din 1928-1929 după cartea lui Evelyn Underhill. Dacă recenzia lui Zevedei Barbu a avut ecou doar printre ideologii comunismului, textele Martei Petreu au creat un „caz“, atât prin radicalismul lor, cât și prin repetare sistematică. Mai întâi ea a dedicat două articole acestei chestiuni, arătând într-unul „plagierea“ cărții lui Underhill, iar în celălalt a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la epigonii lor târzii, i-a adus chiar acuza de a fi ea însăși o plagiatoare. Cel mai surprinzător a fost faptul că „demonstrațiile“ ei au produs, în urechile unor intelectuali cu simțul măsurii, ecouri mult mai ample decât cele scontate. Astfel, un critic fin și atent a înțeles că este vorba nici mai mult nici mai puțin decât de „transcrierea fără ghilimele a unor fraze“. O fostă studentă a Profesorului a rămas convinsă că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul filozof francez ar fi plagiat câțiva gânditori germani. Această prelungire intelectuală a războiului a avut ecou și în România, pe atunci încă neutră. Cu ocazia apariției broșurii lui Hermann Bönke, Plagiator Bergson. Membre de l ’Institut (1915) și a amplei recenzii pe care i-a consacrat-o Wilhelm Wundt, Mircea Florian sare în apărarea subiectului tezei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
își așeza bărbia în palme și mă asculta. Doamne, cât de mult îmi lipsește! Când au trecut anii? Parcă toate s-au întâmplat ieri. Maria, eu, scrisorile, revista, noi, povestea. Scrisorile. Așa cum ne înțelesesem, le publicasem, la un moment dat. Ecoul a fost extraordinar. Am primit telefoane multe la redacție, erau cititori curioși să afle cine era, de fapt, autorul lor. Evident, le publicasem sub un alt nume, stabilisem cu Maria de la bun început. Trei ani. Mult? Puțin? Nu știu. Singurul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care simte amenințarea morții, se ridică, sprijinindu-se de un buștean, parcă atunci răsărit lângă ea. În lumina lunii, își dădu seama cum arăta, din cap până în picioare. Rochia, mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine, după cine striga? Nimeni, dar absolut nimeni nu știa că se afla acolo, prinsă în mocirla aceea împuțită. Și-o făcuse cu mâna ei, abătându-se, la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ochii minții, aplecându-se cu mâna întinsă. Ea reuși să se smulgă, aruncându-se înainte. O secundă, două, trei. Nu, nu mai era mult. Dintr-o dată, tânărul se ridică și... se pierdu în ceața din ce în ce mai densă. - Nu! Nu pleca! Doar ecoul îi răspunse batjocoritor: Nuuu ...eca! - Du-te! Du-te! Du-te și tu! Cu toți ceilalți, laolaltă! Nu mai simțea nimic. Nici trupul, nici sufletul nu mai simțeau nimic. Doar în palma dreaptă o înțepa ceva. Deschise mâna: un simplu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta să meargă și ea cu colinda, căci e zăpadă mare și ger, iar Lucia, surioara ei, e prea mică să țină pasul. Mai întâi s-a bosumflat: a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]