2,620 matches
-
de înnoire pentru comunitățile nelipsite de conștiință apocaliptică. Tradiția era puntea de legătură între trecutul lui Israel, prezentul eclezial și viitorul eshatologic al umanității. Tradiția era, cu alte cuvinte, un loc geometric al inteligenței teologice, rezistând definițiilor juridice exhaustive. Sinoadele ecumenice, bunăoară, nu descoperă adevăruri fundamentale, ci doar le exprimă, cu mereu adâncite nuanțe. Pe scurt, pentru Biserica Ortodoxă, tradiția a rămas membrana pneumatică ce poate ține comunitățile locale înăuntrul matricei gestante a „Trupului mistic”. Exegeza Scripturilor, celebrarea liturghiei și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așadar trebuie să se întâlnească mereu cu propria limită pentru a descoperi gustul pentru viața concretă și irepetabilă a celor chemați la desăvârșire. Un eveniment, nu o instituțietc " Un eveniment, nu o instituție" Același lucru este valabil și pentru dialogul ecumenic cu celelalte comunități religioase și mai ales cu Biserica Romano-Catolică. Libertatea interioară a ortodoxiei - care „jură” numai pe Duhul sfințeniei - ar implica o dedramatizare a politicilor unioniste încercate la sfârșitul secolului XX. Ne putem reaminti aici că imperativul ioaneic - „ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct metafizic 1). Dumnezeu redevine „Primul motor” sau „Arhitectul-ceasornicar” ce nu poate primi rugăciuni sau jertfe 2. Mistica sfinților se detașează de gramatica teologică a ortodoxiei elaborată de sinoadele ecumenice. În acest fel se poate spune că, într-un anumit sens, „moartea lui Dumnezeu” n-a fost doar posibilă, ci și necesară. Nu întâmplător, deconstrucția „idolilor conceptuali” ai tradiției onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice nu mai pretinde deloc astăzi să ia locul Providenței. Până și istoria Bisericii - a crezurilor și a sinoadelor ecumenice, cel puțin - a ajuns să fie scrisă fără „ipoteza Dumnezeu”. Foarte previzibil, specialiștii disciplinei au răspuns la excesul de generalizare printr-o erupție diluviană de studii bine focalizate. Astăzi, erudiții pot anexa acestui generos subiect logic - istoria - un număr infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și injustiție istorică. Cunoașterea din academii ar fi un lux meschin dacă n-ar atrage după sine exercițiul compasiunii comunitare, al ascezei individuale și al deciziei politice. Ne ascundem prea adesea demisiunea morală sub pretextul unor preocupări birocratice pentru ca pilda ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament împotriva nesimțirii și a nepăsării mediocre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să ajungă să le editeze și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doctrinale. Această ruptură de fond dintre „războaiele culturale” și conflictele politice, dincolo de suprapunerile temporare - și mai curând clientelare - între idei și acțiuni, conferă un caracter întru câtva ornamental și autoreferențial controverselor intelectuale. Situația descrisă mai sus favorizează așadar publicațiile „generaliste”, „ecumenice”, ori cel puțin pe acelea care, ca și patronii lor, „joacă la ambele capete”, eventual promovând în diverse etape și unele campanii ceva mai coerente, de regulă lipsite de continuări pe termen mediu. De exemplu, România literară a făcut mereu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
exacerbând teoriile conspirației potrivit cărora cea mai veche democrație din lume ar fi captiva unui grup diabolic de neocons care controlează mediile, viața politică, mințile cetățenilor, întregul glob pământesc. Grupul neocon nu poate fi decât diabolic, fiindcă Diavolul este mai ecumenic decât instituțiile religioase: cum altfel s-ar putea explica alianța contra naturii dintre evrei și (neo)protestanți? O altă probă, ceva mai indirectă, citată în sprijinul ideii că Bloom ar fi făcut parte din cabala menționată, este reala fascinație a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei acțiuni interne și internaționale și, integral, lista lucrărilor distinse anual cu premii ale Academiei Române. Spații mai ample au fost rezervate prezentării vizitei la Academia Română a președintelui Italiei, Oscar Luigi Scalfaro (5/1998) ori a Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului (1-2/1999) sau primirii, la Vatican, a unei importante delegații, în frunte cu Eugen Simion, președintele Academiei Române, de către Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia înmânării însemnelor de membru de onoare al supremului for de știință și
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
revistei, „Cultura și creștinismul”, susținută mai ales de Octavian Buhociu. Este astfel de reținut aici un concentrat eseu, Eminescu și bucuria Învierii. În numărul 3-4, semnalabil este debutul publicistic al poetului Ioan Cușa cu câteva succinte considerații intitulate O capelă ecumenică la Sèvres, iar în numărul 5-6 (Crăciun, 1950), este inserat rezumatul comunicării Ortodoxia în luptă de Paul Evdochimov, ținută în cadrul manifestărilor Centrului Român de Cercetări de la Paris. Începând cu primul număr din 1951, C. de m. o. își mută sediul
CAIETE DE MARTURISIRE ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286006_a_287335]
-
concordantia catholica susține constituționalismul în viața ecleziastică, fiind influențat de mediul în care s-a format. Să amintim că William Occam, Marsilio din Padora și Dietriech von Nieheim i-au precedat intențiile, afirmând posibilitatea unei reforme bisericești printr-un conciliu ecumenic. Cusanus vedea superioritatea conciliului față de Sfântul Scaun. Biserica - scria el - este comunitatea credincioșilor ce o alcătuiesc. Ea nu constă în juxtapunerea fizică a oamenilor, ci în legătura sufletească ce îi împreunează într-o grupare unică, în comunitatea de idei și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct În greacă) și, a doua, realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale TM (Biblia de la Ierusalim și Traducerea Ecumenică a Bibliei: TOB), precum și de două traduceri ale Septuagintei (una din secolul al XIX-lea, alta În curs de realizare, primele doisprezece volume fiind deja apărute). Cu un cuvânt despre această din urmă Întreprindere - condusă de Marguerite Harl, profesor emerit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza, deformantă, a lui Jonas, care ține să facă din Origen un gânditor gnostic al cărui sistem „adevărat” s-ar fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Septuagintei sunt mai ușor de definit, Întrucât În spatele nostru există o tradiție creștină Întemeiată În bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de pildă, trecuseră prin „filiera” sud-slavă. Contactele directe cu Athosul s-au stabilit încă pe la sfârșitul secolului al XIV-lea. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească (1359) și Moldova (1401) s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și un voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire românească din Peri. Izbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
pe studiul relațiilor reciproce, istorice și literare, greco-române (circulația unor opere de Voltaire, Giovanni del Turco, Wieland, La Fontaine, Beccaria, Marmontel), precum și pe identificarea traducătorilor unor intermediare grecești. Pentru istoria ideilor, de un mare interes sunt studiile cu privire la reacția Patriarhiei ecumenice împotriva spiritului revoluționar francez și la influența lui Voltaire în ariile culturale greacă și română. Lucrări ca L’Esprit philosophique et révolutionnaire français combattu par le Patriarcat oecuménique et la Sublime Porte sau Spiritul revoluționar francez și Voltaire în limba
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului Ecumenic de acolo, fabulosul Father Stan. Îi admiram intelectual, îmi plăceau costumele lor și tobele aduse de acasă, mi-erau în principiu dragi. Dar mă așezam într-o parte mai îndepărtată a sălii. Într-o zi, m-am așezat accidental între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
masă, aș zice că am visat. Nu știu ce să cred. Dacă îmi arunca și o broșurică a unui cult, îmi era mai explicabil... așa, rămân pur și simplu cu un trandafir și un mesaj... M-am oprit la biserica omnireligioasă (universal ecumenică) din campus, i-am mulțumit Celui care a trimis-o să îmi amintească asta. Acum câteva minute citeam varianta în engleză a cărții lui Cioran Lacrimi și sfinți în traducerea minunată a Ilincăi. E bine să crezi după ce ai frecventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avut resentimente, nu când mi-au fost dragi oamenii. Și va trebui să mă străduiesc să înțeleg pe mai departe și pe cei care îmi fac rău și mai ales să îi iert, fiindcă, altminteri, ce înseamnă Tatăl nostru din biserica ecumenică din campus, pe care îl spun în fiece luni dimineață? Și rugăciunea ca Dumnezeu să mă ajute să fiu bună și să fac bine? Ipocrizie curată. Îmi amintesc ce reacție îngrozitoare am avut în toamna lui 1997, când am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
astfel primele secole ale creștinismului poartă pecetea însângerată a martirilor. Edictul din Milan 313 atestă imposibilitatea imperiului de a mai gestiona situația creștinilor și amplifică procesul de răspândire. Biserica, instituția care adăpostea adepții noii credințe, sesizează amploarea fenomenului. În cadrul Sinoadelor Ecumenice religia creștină ia forma doctrinară ale cărei principii se stabilesc pe baza selecționării și interpretării textelor sfinte care s-au făcut în sensul elaborării unor mecanisme concrete de manifestare a credinței oamenilor de rând, cum ar fi cultul icoanelor. Desființat
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
creștină a fost supusă de-a lungul timpului mai multor concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar prin înglobarea echivalentelor concretului: începând cu scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice. Apare o nouă orientare a spiritualității creștine spre categoriile „vremelniciei”, așa cum le numea Lucian Blaga, ceea ce determină caracterul bipolar actual al religiei creștine: la un pol se află principiul transcendenței, iar la celalalt pol se află valori ce iau forme
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o privire sulfuroasă. — Mi-au spus internii că dumneavoastră ați strecurat aici o individă și că acum vor și ei una. — Măicuță prealuminată, drept cine ne luați? Prezența noastră aici este una strict ecumenică. TÎnărul domn aici de față, care mîine va deveni bărbat În ochii Sfintei noastre maici Biserica, și cu mine am venit să ne interesăm de interna Jacinta Coronado. Maica Emilia Își arcui o sprînceană. — SÎnteți din familie? — Duhovnicește. — Jacinta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot câte o scenă cu momente din viața Fecioarei Maria, iar în pandantivii mari sunt patru melozi, dintre care se remarcă figura Sfântului Ioan Damaschin, care scrie în fața unei icoane. În lunetele arcurilor principale ale turlei sunt pictate patru sinoade ecumenice, iar pe partea de jos a acestor arcuri sunt în fiecare câte două figuri de profeți, deci, în total 8 figuri, pictura se păstrează într-o stare bună. Alte 3 sinoade ecumenice sunt reprezentate în partea de sus a zidurilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
arcurilor principale ale turlei sunt pictate patru sinoade ecumenice, iar pe partea de jos a acestor arcuri sunt în fiecare câte două figuri de profeți, deci, în total 8 figuri, pictura se păstrează într-o stare bună. Alte 3 sinoade ecumenice sunt reprezentate în partea de sus a zidurilor laterale ale pronaosului (sud, est și nord). Pe latura de est, tot în partea de sus s-a pictat Adormirea Sfintei Ana. După sinoadele ecumenice, pe fațadele laterale urmează câte trei registre
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
într-o stare bună. Alte 3 sinoade ecumenice sunt reprezentate în partea de sus a zidurilor laterale ale pronaosului (sud, est și nord). Pe latura de est, tot în partea de sus s-a pictat Adormirea Sfintei Ana. După sinoadele ecumenice, pe fațadele laterale urmează câte trei registre cu scene care reprezintă Menologul sau Sinaxarul, dar nu în întregime. Fiecare registru are câte 8 scene, deci, 24 de scene pe fiecare fațadă, iar pe toate cele patru fațade ale pronaosului sunt
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]