1,171 matches
-
Ungariei, din care a făcut parte înainte de ocupația otomană. Legislația Regatului Ungariei (Approbatele, Compilatele și Codul lui Werböczi) a rămas în vigoare, iar privilegiile nobilimii, sașilor și secuilor au fost recunoscute de împărat. În materie religioasă au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568, care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte, spre deosebire de hotărârile Dietei de la Pojon din 1608 și 1647 (valabile în Ungaria), unde erau recunoscute doar trei confesiuni recepte (confesiunea romană, cea augustană, respectiv
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
a unificat și controlat imperiul. Rolul împăratului a devenit mai autocratic, cu toate că Zhu Yuanzhang a continuat să folosească ceea ce el a numit "Marele Secretariat" (内阁), pentru a-l asista cu actele imensei birocrații, inclusiv memoriale ( petiții și recomandări către tron), edicte imperiale ca răspunsuri, rapoarte de diferite tipuri și înregistrări fiscale. Aceasta a fost aceeași birocrație care mai târziu a împiedicat guvernul Ming să fie capabili să se adapteze la schimbările din societate și în cele din urmă a condus la
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
al XVI-lea, ca urmare firească a mișcării reformatoare a bisericii în Europa. Înființarea și organizarea Bisericii Unitariene este legată de numele reformatorului clujean Francisc David (1520?-1579), care a propovăduit antitrinitarismul. Înființarea bisericii datează din anul 1568, anul proclamării "Edictului libertății conștiinței și a religiei la dieta de la Turda (6-13 ianuarie 1568)". Pentru întâia oară în lume s-a proclamat aici, în Transilvania o lege a libertății și a toleranței în religie, potrivit căreia oricine are dreptul de a urma
Biserica Unitariană din Transilvania () [Corola-website/Science/326870_a_328199]
-
exemplu, la curtea fiecărui împărat indian se găsea un ambasador grec.Împăratul Așoka, nepotul lui Chandragupta, trecând la budism după atrocitășile ce le-a văzut în timpul campaniei de cucerire a regatului Kalinga, a trimis emisari budiști în toată lumea elenistică, iar edictele sale religioase erau scrise în piatră și în limba greacă. Astfel mulți greci bactrieni au trecut la budism, dar și în timpul ocupației elene a nordului Indiei, a fost o perioadă culturală sincretică (greco-budismul).
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
lămurita, si inca încă în favoarea tezei române fără posibilitatea de contrazicere. Și totuși nu este chiar așa. Dispoziția este echivoca, pt că în cazul stabilirii vicariatului român, faptul trebuia menționat cu precizie, căci este vorba de o lege. Trebuia revocat edictul din 421 cât sic el din 535 și stabilite principii noi ceea ce însă nu este cazul. Iar cuvântul “obțină” are în textul grecesc sensul e primire echivalentă pe când interpretarea Latină vrea să sugereze dependența de voia episcopului român; de fapt
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
vor respecta practica sabatului, zi de odihnă și consacrată Domnului, vor organiza cu regularitate posturi comemorând pierderea Templului și a regatului lor, sperând să se împace cu Dumnezeu. În 539 î.Hr., Cirus, suveranul persan, cucerește imperiul babilonian. Acesta, printr-un edict, autorizează pe evrei să se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască Templul cu ajutorul visteriei persane. În 515, Templul este terminat și se reia cultul în mod firesc. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
canalizate către cucerirea castelelor deținute de bavarezi pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-a abținut de la atacarea Exarhatului de Ravenna și a Papalității. Însă în 726, împăratul Leon al III-lea al Bizanțului a emis primul său edict de înlăturare a icoanelor, inaugurând perioada iconoclastă în Imperiul Bizantin. Papa de atunci, Grigore al II-lea, a proclamat rezistența împotriva Constantinopolului, iar reprezentantul bizantin din Napoli, Exhiliratus, a fost ucis de către mulțime pe când încerca să ducă la îndeplinire ordinul
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
grupurile sociale fuseseră supuse de secole unor taxe vexante. Mahmud al II-lea a emis un firman pe 22 februarie 1834 prin care a anulat taxele pe care le percepeau funcționarii publici la trecerea lor printr-o provincie. Prin acest edict, orice altă taxă în afara celui care se plătea semestrial a fost declarată ilegală. La încheierea actului, sultanul declara că toate obiceiurile sau actele care contraveneau firmanului sunt contrare voinței lui Alah și ordinelor imperiale. Haraciul, impozitul pe cap de locuitor
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
puterii longobarde. Pe plan intern, Rothari a întărit puterea centrală în dauna ducatelor din Langobardia Major, în vreme ce în sud ducele Arechis I de Benevento a recunoscut și el autoritatea regelui de la Pavia. Amintirea lui Rothari este legată de celebrul său edict, Edictum Rothari, promulgat în 643 și redactat în latină, deși era adresat exclusiv populației longobarde (romanii se supuneau încă legii romane). Edictum Rothari a consolidat și codificat dreptul germanic, însă a introdus și câteva inovații semnificative, un semn al progresului
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
duci personaje care îi erau cât se poate de loiale (Thrasimund I de Spoleto, respectiv Lupus de Friuli. El a favorizat integrarea diferitelor componente ale regatului, el prezentându-se supușilor săi cu imaginea unui legislator (Grimoald a adăugat noi legi edictului lui Rothari), patron (a consturit în Pavia o biserică dedicată Sfântului Ambrozie din Milano) și priceput războinic. După moartea lui Grimoald din 671, Perctarit s-a întors din exil și a pus capăt efemerei domnii a lui Garibald, fiul lui
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
fericire prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a îmbunătății prezentul. Confucianismul a fost transpus în pagina de către discipolii lui Confucius într-o colecție cuprinzând 30 cărți, printre care: "Cugetări", "Cartea odelor", "Cartea schimbărilor", "Memorial de rituri", "Cartea muzicii", "Cartea edictelor", "Analele primăverii și ale toamnei"' etc O altă mare școală filosofica, înființată de către Lao-tze în Chină antică, este taoismul. Școala din Grecia antică,școala din Milet pune întrebarea începutului. Ce a fost la început? Primul gînditor Tales susține că începutul
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
Biserica Grecească din Viena (în ), cu hramul Sf. Treime, este un lăcaș de cult ortodox din Viena, situat "Am Fleischmarkt 13", în Innere Stadt, centrul Vienei. Edificiul a fost construit între anii 1782-1787, ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, ocazie cu care a căpătat înfățișarea actuală. La conscripția de la 1767 au fost înregistrați la Viena 79 de greci ortodocși
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Anna Maria, s-a născut în 1771. Mai tîrziu, s-au născut doi băieți, Johann Michael (cel tânăr) and si Carl. În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și, în 1786, Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei. Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790, în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea, prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare. Delegația a fost condusă
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
în 1554, a ocupat Salgó și Fülek. În 1556, nobilii transilvăneni l-au rechemat în țară pe Ioan Sigismund Zápolya și, în cadrul Dietei de la Szaszsebes, l-au ales principe al Transilvaniei. În 1568, principele Ioan al II-lea a semnat Edictul de la Turda cu privire la libertatea religioasă. Acest act va avea un impact de durată în istoria regiuni. În 1570, Ioan Sigismund Zápolya, fiul lui Ioan I Zápolya, a renunțat la pretențiile sale la titlul de rege al Ungariei (1540-1570) în favoarea lui
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
peste drepturile vicecancelarului Macics Dzewicki și a i-a încredințat lui Jan Łaski marele sigiliu și cea mai înaltă funcție în stat. Cancelarul Jan Łaski a sprijinit pozițiile nobilimii împotriva claselor inferioare, până într-atât încât a impus aprobarea unui edict care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a numit consilier. În 1511 cancelarul, care ocupa încă doar o funcție eccleziasică minoră (canonic de Cracovia) a obținut
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în afară centurii de atunci a Vienei (vezi și edictele iozefine de toleranță religioasă). În anul 1863 consiliul orășenesc al Vienei a luat decizia înființării unui cimitir central supraconfesional. Această decizie a fost primită negativ în cercurile catolice. În anii 1870 s-a ajuns chiar la proteste publice, când a
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
administrarea imperiului și să guverneze prin decrete în spiritul absolutismului iluminat. El a refuzat să depună jurământul de încoronare ca rege al Ungariei pentru ca să nu fie constrâns de prevederile constituției maghiare. În 1781 - 1782, Iosif al II-lea a emis Edictele de toleranță religioase prin care a acordat protestanților și ortodocșilor drepturi civile complete, iar evreilor libertatea practicării cultului. Tot ele a hotărât ca germana să înlocuiască latina ca limbă oficială, a acordat țăranilor dreptul să-și părăsească pământurile, să se
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
tronul german și prusac. După sinuciderea tatălui său, Karl Franz a fost luat în custodia unchiului patern, Prințul Eitel Friedrich al Prusiei. Ca șef legal al Casei de Hohenzollern, el a pretins acest drept, deoarece împăratul Wilhelm a emis un edict prin care a introdus competențele Hohenzollern în mâinile lui Eitel. Acest lucru a fost declarat mai târziu ilegal și mama lui a primit custodia deplină a fiului ei în 1921. Ea a primit acest drept, în ciuda faptului că ea a
Prințul Karl Franz al Prusiei () [Corola-website/Science/327243_a_328572]
-
În anul 741 d.Hr., împăratul Shōmu a emis un edict prin care ordona construirea în întreaga țară a așa-numitelor temple provinciale (), drept elemente doveditoare ale biruinței religiei budiste în întreaga țară. În acest context, în anul 745 a fost construit templul cu rolul de templu al provinciei Yamato (actualmente
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
și Ducatul de Cracovia. O Bulă Papală oferită de Papa Inocențiu al III-lea pe 9 iunie 1210, cerea restituirea drepturilor ereditare ale regiunilor Silezia, în conformitate cu testamentul lui Boleslav al III-lea și îl excomunica pe Leszek cel Alb; acest edict a fost făcut la rugămintea unui duce anonim din Silezia, care ar fi putut fi doar Henric I cel Bărbos (pentru că Mieszko al IV-lea deținuse titlul de Duce de Raciborz-Opole). Situația a devenit și mai confuză după ce nimeni nu
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
segment al guvernului orașului. Königsberg și Ducatul Prusiei sub Albrecht Hohenzollern a devenit un centru puternic de diseminare a propagandei protestante care afecta întregul nord al Poloniei și Lituaniei. Sigismund I a reacționat rapid împotriva "noutăților religioase", emițând primul său edict în 1520, care interzicea orice promovare a ideologiei luterane, și chiar excursiile în centrele de luterani. Astfel de tentative de interdicții (prost aplicate) au continuat până în 1543. Fiul lui Sigismund, Sigismund al II-lea August, un monarh cu atitudine mult
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
din Burgundia în 613, care a fost unul dintre liderii responsabili pentru capturarea Bruhildei, și a deținut funcția până la moartea sa, în 626. Soția lui Warnachaire, Berthe, a fost probabil o fiică a lui Clotaire. În 614, Clotaire a promulgat Edictul de la Paris, un fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
un fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul 11 din Edict afirma "pacea și disciplina în împărăție" și "suprimă rebeliunea și insolența". Clotaire a fost convins de Warnachar și Rado ca primăria palatului să fie o numire pe viață la Bonneuil-sur-Marne, în apropiere de Paris, în 617. Prin aceasta acțiune, Clotaire
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]