1,310 matches
-
viața de apoi, este responsabil și pentru faptele sale. Prin urmare, el plătește atunci când greșește, când dereglează, altfel spus, ordinea divină a lumii. Sigur, astfel de gesturi devin exemplare și presupun și o sancționare la nivel simbolic, o pedepsire în efigie a viciului pe care animalul respectiv îl reprezintă. Păcatul este cel pedepsit prin intermediul animalului. Iar omul este cel care trebuie să tragă învățămintele de rigoare. Dar atunci cum se explică prezența animalelor printre spectatorii unor astfel de execuții? Suntem nevoiți
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și amestecă natural cinismul și stoicismul; Castorul, simbol al stăpânirii, al renunțării la vicii pentru câștigarea vieții veșnice, adevărat model de conduită creștină este un simplu frustrat sexual; Filul (elefantul), simbol al cumpătării, al înțelepciunii, al religiei, al abstinenței devine efigia lăcomiei, a iubirii de putere și a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină, o stricată irezistibil de frumoasă, ce e drept; Crocodilul, monstrul absolut
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tezist, explicau lucrurile monografiile apărute în anii '50)? Ar fi o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
politic și preferă marginalizarea, Inorogul este nevoit să accepte conviețuirea cu parteneri care nu sunt de teapa sa. Peste lumea din Istoria ieroglifică plutește, ca un abur urât mirositor, fatalitatea balcanică a lui "pupat toți piața endependenți". Iar Inorogul, odinioară efigie a perfecțiunii, este nevoit să accepte să supraviețuiască sub această umbră. Epilog Inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel medieval. După cum sper să fi demonstrat, autorul își construiește personajul chiar în dispută tacită, dar fermă cu tradiția
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
1903, primul din cele 4 volume ale monumentalului „Traité de Médecine Lancereaux-Paulesco”. Replica acestei plăci a fost dezvelită pe 7 noiembrie 2003, cu ocazia organizării celei de-a X-a Sesiuni Științifice a Institutului „Paulescu”. Pe ea pot fi văzute efigiile nemuritoare ale celor doi giganți ai diabetologiei moderne. Apreciem faptul că, în „Tratatul de Diabet” publicat în 2003 de Pickup și Williams, Slama subliniază contribuția lui Paulescu în diabetologia modernă, prin descoperirea insulinei. 9. Anatomia premicroscopică Nu se știe cine
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fie aceea a Ungurilor sau a Polonilor, fie aceea a Turcilor, - ei nu au aplicat la viața lor proprie? Nici pretențiunile regilor Ungariei și ai Poloniei, nici atotputernicia sultanilor nu au împiedicat pe Domnii noștri de a bate monete cu efigia lor; și aceasta chiar pe la finele secolului al XVII-lea! Cu tot interesul cel mare pe care îl prezintă pentru istoria numismaticei românești, putem zice că ea abia există în germene. În țară, era ceva cu totul necunoscut. În străinătate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
avea să o bată „bănăria statului român" abia sub conducerea lui Carol I (1867), când au fost eliminate de pe piața noastră monedele străine. Domnitorului Carol nu-i fusese permis să bată, la început, decât monedă fără chip. Când a apărut efigia, cu numele de „Domn al Românilor" ea a stârnit mare discuție, adaugă Gavril Ursu care și precizează: „după război, devalorizarea leului a adus încetătenirea hârtiei monedă". După ce în Monitorul Oficial - ziarul statuluinr. 99 se publică discuția asupra alegerii lui Carol
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aramă au ajuns o adevărată calamitate - nimeni nu mai voia „a ți le primi" (Vocea Tutovei 18 ianuarie 1901). Monedele de aramă de 1 și 2 bani anunțate, se puneau în circulație de la 15 iunie 1901 și purtau pe avers efigia M.S. Regele cu cuvintele „Carol I-iu Rege al României" și pe revers, armele țării, anul „1900", cuvântul „România" și indicația valorii de „2 bani", „1 ban". Pentru ca populația din cauza culorii aurii a aramei să nu poată fi înșelată și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți. Este Medeea înrudită cu Fedra la nivelul pasiunii care le-a marcat pe ambele? De ce Fedra este pedepsită ori mai exact se autopedepsește (ea este impură), iar Medeea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
în jurul acestei asocieri libere de spirite. În Gh. Panu și Iacob Negruzzi, Junimea își află, în mod strălucit, doi cronicari ce vor desăvârși imaginea în posteritate a cercului din care au făcut parte. Ne parvin, pe această filieră a amintirii, efigiile care oscilează între nostalgie și ironie casantă, ecouri ale unei lumi ce nu mai are decât foarte puține puncte în comun cu România secolului XXI. Paginile lui Panu și Negruzzi descriu un univers pentru care vorba de spirit este o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
junimiștii au rezistat cântecului de sirenă al radicalismului iacobin. Stigmatizarea formelor fără fond derivă, organic, din această suveranitate a rațiunii, suveranitate în numele căreia practica junimistă descurajează fanatismul utopic. În contrast cu ramura radicală munteană, junimismul ilustrează pedagogia spiritului critic. „Revoluționarului“ îi este preferată efigia omului politic ceși asumă modestia obiectivelor, în numele prudenței și al experienței. Scriind, în 1936, la aniversarea Junimii, Ioan C. Filitti rezuma, în formule lapidare, esența acestei „școli junimiste“, de la care se revendica el însuși. Rândurile sale sunt un epitaf pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor și al perspec tivei abdicării lui Carol I, o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
împrumut și adaptare, lucrând, temeinic și modest, la această operă de altoire și de reformare. Încă o dată, miza textului maiorescian este redefinirea sincronizării înseși - ea este semnificativă doar în măsura în care organismul comunității nu va respinge sau desfigura grefa operată. Reformatorul este efigia recu perabilă în oratoria politică a lui Maiorescu. Mai ascuns este, este ceva mai fin, dar cu atât mai periculos este, că ne deprindem cu niște formule de cultură, care sunt esențiale atmosferei ambiante a țărei unde am studiat, dar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă, în ainte de toate, junimism. Marginali electoral, junimiștii au dat spiritului conservator de la noi armătura pe care să se poată sprijini un edificiu im punător. Odată cu Carp și Maiorescu, junimiștii au oferit efigiile unor personalități care intră în mit, ca ipostaze ale exemplarității conduitei publice. Și, chiar dacă distanța care separă postcomunismul tulbure și haotic de epoca lui Carol I pare să anuleze orice sens al continuității ideologice, o parte a legatului junimist ajunge
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fel sau altul, Ruxandra Cesereanu tot revine, pour mettre en fureur les gens- graves, graves, graves/et amuser les enfants-petits, petits, petits. O lume de carnaval, în care orice căutare se termină par des chansons, unde personajele capătă, la sfîrșit, efigii de marțipan, o țară a făgăduinței în care pîndesc, totuși, pe la colțuri, ,răii" din țara minunilor. Cei cinci poeți, oratores care, aidoma strămoșilor bellatores, caută Graalul se dezmeticesc într-un bîlci cu defilare, unde breslele, mai codașe sau mai de
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
postfață) a fost impresionantă ca efect public (a fost, nu mai este!), mai puternică și mai răspândită decât lasă să se înțeleagă antologia lui Nicolae Leahu. Au fost selectate exemple suficiente și reprezentative, de la Alexei Mateevici (poemul Limba noastră e efigia lirică a Basarabiei) la Grigore Vieru și încă puțin, foarte puțin, mai încoace. Tonul lamentației rituale din poezia lui Grigore Vieru are predecesori. Poezia dorului și a înstrăinării la Victor Teleucă (p. 108-110) pare să vină pe filiera tânguirii romanțioase
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
poetul ajunge la o identificare cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt ani și anii veacuri" (Proclamație). Ca și la o efigie nervaliană pătrunsă de amara superbie a însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Căci "în societatea împărțită în clase antagonice, nu există mijloc, mergi cu unii sau cu ceilalți."10 Revizuirile lui N. Moraru sfârșesc prin a refuza scriitorului propria sa identitate civilă și Radu Tudoran devine, în virtutea acestui reflex de execuție în efigie, nenominalizatul autor al romanului Un port la răsărit, în a cărui textură ficțională inchizitorul identifică absența clarviziunii permițându-i să sesizeze "cumplita asuprire socială și națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
în centrul canonului, flancat de un "puternic poet", A. Toma, și de un "critic" social, recuperabil între anumite limite, I.L. Caragiale, tradiția este remodelată de N. Moraru în acord cu exigențele procustiene ale comanditarului etatic. În palimpsest se poate decela efigia unei noi literaturi, al cărei numitor comun pare să fie percepția libertății ca necesitate înțeleasă. Mai mult sau mai puțin citiți/ citați astăzi, după jumătate de secol, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius, Aurel Baranga sunt vocile cărora li se datorează apărarea
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
fericire, gimnaziul a păstrat pînă aproape de 1980 tradiția anuarelor, iar arhiva lui are date și din anii "lipsă", prezenta monografie etalează o serie de statistici de la 1850 pînă astăzi, care vorbesc de la sine. Pe lîngă acestea, capitole întregi scot în efigie portrete și amintiri ale unor personalități culturale, de la Ioan Popazu la Andrei Bârsianu sau la Iosif Blaga și de la Ștefan Baciu la minunați dascăli și oameni ca Ioan Goia, Ioan Stoia, Aurel Mailat sau Spiru Hoidas. Scrisă cu o înflăcărare
Litteris et virtuti by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/16609_a_17934]
-
stare ce caracterizează, dealtfel, și personajele principale). Timpul narațiunii este un prezent eternizat, uneori chiar substituit cu un viitor verbal care derulează înapoi evenimentele trecute, pînă la stadiul de simple proiecte pe cale de a se actualiza. Clipă se păstrează în efigie prin intermediul unor decupaje evenimențiale sincronice asemănătoare unei colecții de dagherotipuri care, puse cap la cap, aspiră a forma, ca într-un puzzle, imaginea întregului: "retragerea în imaginare tablouri de război, (...) asemeni unor ăétudesă, asemeni unor simfonii construite la minut din
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
verdict care face din Foucault, teoreticienii Noului Istorism, Gayatri Chakravorty Spivak și Henry Louis Gates jr. un talmeș-balmeș în care nu se mai știe who's who. Bloom nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu amenințarea lui îl irită în primul rînd pe autor, ci simplul fapt că unii pot gîndi în afara paradigmei mentale a canonului. Aceștia i se par, prin definiție, axiomatic, suspecți. Poate că eu sînt
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Articolul 1 Se aprobă plata de către Ministerul Afacerilor Externe a zece efigii din bronz, reprezentând chipul lui Nicolae Titulescu, lucrare angajată de Ministerul Afacerilor Externe, în baza Programului național "Nicolae Titulescu", aprobat prin Hotărârea Consiliului interministerial pentru imagine externă nr. 49 din 8 octombrie 2002. Articolul 2 Plata lucrării prevăzute la art.
HOTĂRÂRE nr. 1.500 din 16 septembrie 2004 privind aprobarea efectuării unei plăţi din bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru o lucrare contractată în baza Programului naţional "Nicolae Titulescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161239_a_162568]
-
biserică de culoare albă, cu poarta neagră, având gratiile argintii ridicate. Deasupra turnului din dreapta se află un soare de aur, figurat, iar deasupra celui din stânga, o semilună de argint, crescătoare, strălucind. Colina din mijloc mai înaltă este încărcată cu o efigie. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 7 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate: Turla bisericii este singurul monument medieval al localității. Cetatea semnifică faptul că localitatea a avut rang de oraș medieval. Soarele simbolizează curajul și demnitatea
HOTĂRÂRE nr. 510 din 30 mai 2007 privind aprobarea stemei municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/188250_a_189579]