1,905 matches
-
evreiască. Și sefarzii au compus elegii și rugăciuni de penitență legate de episoade dureroase trăite în momente precise ale istoriei. Aceste scrieri sunt parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și ca de începutul degradării iremediabile a șederii lor în Europa creștină. Poeții au povestit vicisitudinile vremii lor luând ca punct de reper violențele antievreiești din 1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să explice ceea ce se întâmpla. O elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să explice ceea ce se întâmpla. O elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În ele se plânge moartea nevinovaților, se amintește că Dumnezeu nu s-a răzbunat încă pe dușmanii lui Israel, se invocă sufletele morților care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită în dimineața de sabat care precede postul de pe 9 avsss de către supraviețuitorii care protestează împotriva sorții lor și își plâng poporul, apoi intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente arhetipale ca distrugerea Templului și reafirmând credința în mântuirea ce va să vină. Toată această literatură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă puține referiri la martiriu și nu trădează încă puternica așteptare mesianică exprimată mai târziu într-o "istoriografie" a suferinței produsă după expulzare. Istoria în slujba memoriei Potrivit lui Y.H. Yerushalmi, ruptura constituită de expulzarea din Spania în 1492 ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă mai tradițională. Însă, în general, noile povestiri nu se mai integrează în liturgic precum alte componente ale istoriei de suferință. Și, în afara anumitor caracteristici care le apropie de scriitura istorică propriu-zisă, ceea ce ne interesează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întâmpinau funesta soartă cântând. Nu amintește acest trist fapt tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și rugăciunile de penitență devenite parte integrantă din liturghia evreiască și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru prefațator, cartea lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vie américaine, trad. din engleză de Pierre-Emmanuel Dauzat, Gallimard, Paris 2001. Ofer, Dalia, "Tormented Memories", Israel Studies 9 (3), toamna 2004, pp. 137-156. Ophir, Adi, "On Sanctifying the Holocaust: an Anti-Theological Treatise", Tikkun 2 (1), 1987, pp. 61-66. Pagis, Dan, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din Spania", Tarbiz 37 (4), iunie 1968, pp. 355-373 (în ebraică). Paoli, Paul-François, Nous ne sommes pas coupables. Assez de repentances, La Table Ronde, Paris, 2006. Papazian, Pierre, "A "Unique Uniqueness"", Midstream 30 (4), aprilie 1984
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
270 Meir din Rothenburg, Rabbi, 57 Memorialul martirului evreu necunoscut, 236-237 Memorialul Shoah-ului, 237 Merneptah (faraon), 267 Meschonnic, Henri, 295 Mesia, 25, 32, 48, 94-96, 98-99, 102, 104, 106, 111, 113, 119, 168-169, 190, 194, 200 Mi yiten roshi mayim (elegie de Kalonymos ben Iuda din Mainz), 57 Mica ordine a lui Eliyahu (de Eliyahu Capsali), 113 Midrash, 19, 35, 42-43, 45, 62 Miriam, 306 Mishna, 43, 87 Mitterrand, François, 243 Moab, 24 Moise, 22, 98, 306 Molko, Solomon, 98-99, 101
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1998, pp. 89-103. 27 Tsok ha-itim ( Nenorocirea vremurilor) de Meir ben Samuel din Szczebrzeszyn, publicată la Cracovia în 1650, Megilat Eifa (Sulul Groazei) de Shabtai ben Meir Katz, publicată la Amsterdam în 1651 și urmată de rugăciuni de penitență și elegii, Petah Teshuva (Poarta căinței) de Gabriel Shusburg, publicată în 1651 la Amsterdam (vezi E. Fram, "Creating a Tale...", op. cit., p. 90). 28 Vezi în E. Tcherikower, "Jewish Martirology...", op. cit., p. 11. 29 Cu privire la această cronică, vezi N.N. Hannover, Le Fond
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lucrări ale lui Moshe Idel. 44 Yaakov Rothschild (comisar al expoziției), Sfințirea Numelui lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. Expoziție literară, Ministerul Educației și Culturii Departamentul de Cultură Religioasă/Biblioteca Națională și Universitară, Ierusalim, 1868/1969 (în ebraică). 45 Despre elegii, vezi Wout van Bekkum, "O Seville! Ah Castile!" Spanish-Hebrew Dirges from the Fifteenth Century", în Nicholas de Lange (ed.), Hebrew Scholarship and the Medieval World, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, pp. 156-170; Dan Pagis, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1969 (în ebraică). 45 Despre elegii, vezi Wout van Bekkum, "O Seville! Ah Castile!" Spanish-Hebrew Dirges from the Fifteenth Century", în Nicholas de Lange (ed.), Hebrew Scholarship and the Medieval World, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, pp. 156-170; Dan Pagis, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din Spania", Tarbiz 37 (4), iunie 1968, pp. 355-373 (în ebraică). 46 Y. Yerushalmi, Zakhor, op. cit., p. 75. 47 Joseph Ha-Cohen, La Valée des Pleurs. Chronique des souffrances d'Israël depuis sa dispersion jusqu'à nos
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Zaharia Stancu, Emil Botta, Emil Isac, Mihai Beniuc, Emil Gulian, Radu Gyr, Magda Isanos, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Nina Cassian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
dar țin să fac cunoscut, fie și atât de târziu, acest lucru: nu Ghilia este autorul acelui articol despre A. Toma din Gazeta literară, semnătura i-a fost pusă sub el fără consultare. De altfel,când am citit, peste ani, Elegii la sfârșit de secol de Ștefan Bănulescu, am aflat că și acestuia i se întâmplase, la Gazeta literară, ceva asemănător: Paul Georgescu l-a semnat sub un articol pe care nu l scrisese. A vrut să plece atunci de la Gazetă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un articol pe care nu l scrisese. A vrut să plece atunci de la Gazetă, își scrisese demisia și a renunțat să și-o dea numai la insistențele confraților mai tineri din redacție. O fotografie din 1959, comentată de Bănulescu în Elegii..., îl înfățișează pe prozator împreună cu acei confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din redacție. O fotografie din 1959, comentată de Bănulescu în Elegii..., îl înfățișează pe prozator împreună cu acei confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia. Trei zile din săptămână eram deci captivii tipografiei, ceea ce nu însemna că în tot acel interval aveam de lucru cu corecturile. Erau destule orele goale în care așteptam să vină
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole pe care le aveam atunci îmi scapă? Și de ce nu mai reușesc să găsesc nimic autentic în elegiile pe care le-am scris pentru iubitele mele romane? Nu mai am aproape deloc dorințe carnale. Rămân pur săptămâni în șir: atunci gândirea mea devine mai limpede și existența mea își recapătă sensul. Acum dorințele se identifică unor impulsuri spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire. În elegiile mele scrise la Roma, nu apăruse niciodată o tristețe comparabilă nici pe departe cu aceea. Cred că am învățat câte ceva, frecventând școala de poezie a lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se eliberează, împins de această dematerializare a naturii. E o senzație dureroasă și în același timp consolatoare. Stergerea numelui Cotta m-a înștiințat că numele meu a fost șters din bibliotecile publice din Roma, dar tinerii încă îmi mai citesc elegiile pe care le-am scris. Își copiază versurile și le trec unul altuia, tocmai pentru că sunt interzise. Asta îmi dă încredere că nu voi muri de tot. Nimic Să te pierzi definitiv în nimic. La asta aspir. Să dispari în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-am lăsat; Pe unde am bătut Rea jale-am făcut. Aș fi dorit să nu mai sfârșească, prin lungimea ei întreținându-mi contactul cu lumea aceasta pe care n-aș vrea s-o las atât de repede, chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
însuși. Spun legendele că poetul, idol al cercurilor mondene ale capitalei și radical-șic al Romei desfrânărilor, din cauza exceselor sale sexuale ar fi creat probleme demnitarilor de la Palat? Istoriografia întrețese în scandaluri peripețiile lui de curte, inspirate din prea-eroticele sale Amores - elegii ornate ca niște mici jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 173-174. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]