1,130 matches
-
axei mari și unește centrul de un punct de pe elipsă trecând printr-unul din focarele acesteia. În mod similar, segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează în jurul unui alt corp
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
excentricitatea. Se obține proporționalitatea următoare: care corespunde celei de a treia legi a lui Kepler. Semiaxa majoră nu corespunde neapărat distanței medii dintre cele două corpuri pe orbită, deoarece această distanță depinde de procedeul utilizat: De altfel, „raza medie a elipsei”, care semnifică de fapt raza cercului cu aceeași arie, este formula 33.
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
trepte vor fi formula 7 și formula 8 iar presiunea de la ieșire formula 9. Stodola a stabilit experimental că relația dintre acești trei parametri reprezentată în coordonate carteziene are forma unei cuadrice degenerate, a unei suprafețe conice, curba directoare a conului fiind o elipsă. Pentru o presiune inițială constantă formula 8 debitul de fluid variază în funcție de presiunea finală formula 9 conform unui arc de elipsă într-un plan paralel cu planul formula 12 Pentru presiuni finale formula 9 foarte mici, de exemplu la turbinele cu condensație, debitul practic
Conul lui Stodola () [Corola-website/Science/322032_a_323361]
-
trei parametri reprezentată în coordonate carteziene are forma unei cuadrice degenerate, a unei suprafețe conice, curba directoare a conului fiind o elipsă. Pentru o presiune inițială constantă formula 8 debitul de fluid variază în funcție de presiunea finală formula 9 conform unui arc de elipsă într-un plan paralel cu planul formula 12 Pentru presiuni finale formula 9 foarte mici, de exemplu la turbinele cu condensație, debitul practic nu variază cu presiunea finală, însă scade foarte repede la creșterea contrapresiunii. Pentru o presiune finală formula 9 dată, variația
Conul lui Stodola () [Corola-website/Science/322032_a_323361]
-
s (media pe 2001-2003). Dacă și-ar mențin e viteza și direcția de deplasare actuale, va ajunge în Siberia în aproximativ 50 de ani. Această mișcare generală se suprapune peste o altă variație zilnică, prin care Polul Nord Magnetic descrie o elipsă, cu deviația maximă de 80 km față de poziția medie. Acest efect este cauzat de perturbațiile câmpului geomagnetic de particulele încărcate electric venit de la Soare. Prima echipă de începători care a ajuns la Polul Nord Magnetic a reușit acest lucru în 1996
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
Marea forță de gravitație a lui Jupiter a condus cometa spre planetă. Din cauza foarte slabei sale deplasări în raport cu Jupiter, cometa s-a îndreptat direct spre planetă, ceea ce explică pentru ce ea s-a deplasat pe o orbită cu mare excentricitate (elipsa este foarte aplatizată). Cometa a trecut, se pare, foarte aproape de Jupiter la 7 iulie 1992, la ceva mai mult de 40.000 km de culmea norilor planetei - distanță mai mică decât raza lui Jupiter, care este de circa de kilometri
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
în 1736/1737. Decorarea interiorului a început în 1736, la zece ani după demararea construcției. Deși pereții exteriori formează un plan rectangular, interiorul navei (înconjurat de coloane corintice care susțin o suprastructură cu colțuri rotunjite) are forma aparentă a unei elipse. Există trei altare amplasate în spatele liniei pilonilor de pe fiecare parte. Naosul este bine luminat pe ambele fețe, prin ferestre înalte și mari, care scot în evidență tonurile contrastante ale pereților albi și ale pietrei gri. Decorarea plafonului a fost încredințată
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
În câmpurile matematice ale geometriei și ale algebrei liniare, o axă principală este o anumită linie într-un spațiu euclidian asociată cu un elipsoid sau hiperboloid, generalizând axele majore și minore ale unei elipse. afirmă că axele principale sunt perpendiculare, și oferă o procedură constructivă pentru identificarea lor. Matematic, teorema axei principale este o generalizare a metodei de completare a pătratului din algebra elementară. În algebra liniară și analiza funcțională, teorema axei principale este
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
principale este o contrapartidă geometrică a teoremei spectrale. Ea are aplicații în statisticile de analiză a componentelor principale și în descompunerea valorii singulare. În fizică , teorema este fundamentală pentru studiul momentului cinetic . Ecuațiile în planul cartezian R: definesc, respectiv, o elipsă și o hiperbolă. În fiecare caz, axele x și y sunt axele principale. Acest lucru este ușor de văzut, dat fiind faptul că nu există termeni încrucișați care implică produse xy în oricare expresie. Cu toate acestea, situația este mult
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
de văzut, dat fiind faptul că nu există termeni încrucișați care implică produse xy în oricare expresie. Cu toate acestea, situația este mult mai complicată pentru ecuații ca Aici o metodă este necesară pentru a determina dacă aceasta este o elipsă sau o hiperbolă. Observația de bază este că dacă, prin completarea pătratului, expresia poate fi redusă la o sumă de două pătrate atunci definește o elipsă, în timp ce dacă se reduce la o diferență de două pătrate atunci este ecuația unei
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
ecuații ca Aici o metodă este necesară pentru a determina dacă aceasta este o elipsă sau o hiperbolă. Observația de bază este că dacă, prin completarea pătratului, expresia poate fi redusă la o sumă de două pătrate atunci definește o elipsă, în timp ce dacă se reduce la o diferență de două pătrate atunci este ecuația unei hiperbole : Astfel, în expresia noastră exemplu, problema este cum să absoarbă coeficientul termenului 8xy încrucișat în funcțiile u și v. Formal, această problemă este similară cu
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
produce o bază ortonormală : Acum matricea S = [ u1 u2 ] este o matrice ortogonală, deoarece are coloane ortonormate, iar A este diagonalizată de: Acest lucru este valabil cu prezenta problemă " diagonalizarea " ecuației prin observația că Astfel, ecuația este aceea a unei elipse, deoarece este suma a două pătrate. Este tentant pentru a simplifica această expresie trăgând factori de 2. Cu toate acestea, este important să nu se facă acest lucru. Cantitățile au o semnificație geometrică . Ele determină un sistem ortonormat de coordonate
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
folosi C1 și C2 coordonatele să facă declarații cu privire la lungime și unghiuri ( mai ales lungime ) , care altfel ar fi mult mai dificil într-o gamă diferită de coordonate ( prin redimensionarea lor , de exemplu) . De exemplu , distanța maximă de la origine pe elipsa C12 + 9c22 = 1 se produce atunci cand c2 = 0 , astfel încât la punctele C1 = ± 1 . În mod similar , distanța minimă este unde c2 = ± 1 / 3 . Este posibil acum să citească de pe axele majore și minore ale acestui elipsă . Acestea sunt exact eigenspaces
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
maximă de la origine pe elipsa C12 + 9c22 = 1 se produce atunci cand c2 = 0 , astfel încât la punctele C1 = ± 1 . În mod similar , distanța minimă este unde c2 = ± 1 / 3 . Este posibil acum să citească de pe axele majore și minore ale acestui elipsă . Acestea sunt exact eigenspaces individuale ale matricei A , deoarece acestea sunt în cazul în care c2 = 0 sau c1 = 0 . Simbolic, axele principale sunt Rezumat: Folosind această informație, este posibil să se atingă o imagine geometrică clară a elipsei : pentru
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
acestui elipsă . Acestea sunt exact eigenspaces individuale ale matricei A , deoarece acestea sunt în cazul în care c2 = 0 sau c1 = 0 . Simbolic, axele principale sunt Rezumat: Folosind această informație, este posibil să se atingă o imagine geometrică clară a elipsei : pentru a-l desena, de exemplu.
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care l-a ejectat steaua pe când era o gigantă roșie. Acest halou
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
punct de vedere structural o nebuloasă foarte complexă, iar mecanismul sau mecanismele care au modelat și creat această morfologie complicată nu este în momentul prezent înțeleasă cu claritate. Partea centrală luminoasă a nebuloasei este formată dintr-o bulă interioară elongată (elipsă internă) plină cu gaz fierbinte. Aceasta la rândul său este înconjurată într-o pereche de bule mari sferice unite de-a lungul corpului lor. Structura porțiunii luminoase din cadrul nebuloasei este în mare parte cauzată de interacțiunea dintre un vânt stelar
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Pământul se rotește în jurul axei sale și orbitează în jurul Soarelui, teorie ce va fi acceptată pe deplin în toate cercurile științifice. Bazat pe sistemul heliocentric și pe observațiile lui Tycho Brahe, Johannes Kepler a stabilit că planetele au ca traiectorie elipse nu cercuri, deplasarea lor în jurul Soarelui efectuând-se după trei legi, numite ulterior legile lui Kepler și pe care le-a publicat în 1609 (primele două legi) și în 1619 (a treia lege). Galileo Galilei a introdus concepția științifică de
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]