2,971 matches
-
profesor de la colegiul bucureștean). De altfel, Boerescu avea să intre În curând În contact cu acesta. Ciorna unei scrisori din 18 decembrie 1852, adresată acestuia de către pe atunci necunoscutul tânăr În numele mai multor studenți români din Paris, constituie o probă elocventă . Formule ca „părintele inimei române” rezumă cu claritate conținutul entuziast al epistolei... Heliade avea să Îi răspundă printr-o scrisoare bombastică, plină de detalii, despre neajunsurile pe care le suferea În exil și În care nu uita să Îi recomande
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Mediu, degradarea progresivă a condiției „locuitorilor” prin reglementările instituite de Codul lui Caragea, Regulamentul Organic și legea din 1851, În fine, necesitatea Împroprietăririi prin răscumpărare a țăranilor pe pământul lucrat . Sursele pe care juristul Își fundamenta argumentația sunt, de altfel, elocvente: este suficient a menționa că una dintre cele mai importante era lucrarea lui Nicolae Bălcescu, Question economique des Principautés Danubiennes . Diferențele față de concepțiile clasicului pașoptist sunt totuși vizibile; dincolo de modalitatea concretă În care trebuia să se realizeze Împroprietărirea țăranilor, punct
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Răsărit la Viena. Evident că au fost și excepții, iar cazul lui M. Hitrowo, care, după experiența din capitala României, a fost numit ambasador În Portugalia, ceea ce a fost considerată În epocă o „retrogradare” În post, a fost cel mai elocvent.
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
cea finală numărul lor s-a dublat. Antrenarea originalității este un proces anevoios pentru că aceasta depinde în mare măsură de dispozițiile și aptitudinile creatoare ale persoanei și se realizează într-un interval mai mare de timp. Tabloul progresului devine mai elocvent dacă se trece la o analiză a conținutului producției. Făcând abstracție de numărul finalelor compozițiilor găsite ca fiind realizări cantitative, creația unui grup de elevi surprinde prin bogăția și valoarea sa. Voi analiza în continuare conținuturile producțiilor elevilor din punctul
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
premonitorie, care anunța conflictul represiv dintre critica de partid a anilor postbelici și creația scriitoricească. Eseul Umbra lui Tudor Vladimirescu, o înnoire a interpretării eminescologice, se sprijină pe volumele de publicistică ale lui Eminescu apărute în ediția academică. Cu exemple elocvente se demonstrează că ochiul poetului nu era întors, cum credea Gherea, numai către 1400, ci și către etape mult mai apropiate, mai moderne, cum ar fi perioada lui Matei Basarab sau revoluția lui Tudor Vladimirescu, una din mizele sacre pentru
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
modul în care scriitorii și literatura română postbelică au fost loviți. O culegere de texte despre literatura din epoca dogmatică consolidează această perspectivă. Se adaugă Enciclopedia valorilor reprimate (I-II, 2000, în colaborare), care ilustrează printr-o serie de cazuri elocvente maniera agresivă de abordare a valorilor spirituale românești în anii postbelici, ani de ocupație și de dictatură. Amintirea mentorilor (2002) propune o privire inedită asupra istoriei literaturii române, și anume prin memorialistica literară care evocă familiile de spirite din cenaclurile
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
subansambluri sistematizau sugestiile bizantine, o „clasicitate” a zonei și izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă pe candidații la statutul de personaj exemplar, instalează un soi de emblemă configurativă a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la cale de aura princiară. Matei Basarab, Vasile Lupu, Șerban Cantacuzino, Constantin
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
acestuia o autoritate ca puține altele în epocă. El este în fapt pilonul de rezistență al întregului compartiment literar, pe care îl va administra cu spirit luminat, atrăgând colaboratori de valoare, asigurându-le exprimarea liberă chiar dacă nu le împărtășea ideile. Elocvent este articolul Literatura română există, cu care ripostează la negativismul tânărului Eugen Ionescu, ori Cațavencu a devenit mistic, îndreptat împotriva unui oaspete al V. pornit să nege rolul intelectualului, dar mai ales să conteste întinsul studiu apologetic despre Arghezi, replică
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
învățătorul trebuie să dovedească părinților că este un bun cunoscător al preocupărilor și problemelor cu care se confruntă copilul lor, stabilind astfel, cu ușurință o legătură cu părinții elevilor fapt ce va facilita rezolvarea oricărei probleme în viitor. Un exemplu elocvent îl constituie situația următoare. Elevul de clasa întâi se atașează foarte repede de învățător și de multe ori îl face confidentul său. Astfel, acesta află, fără să vrea, problemele multor cupluri, care în societate prezintă o față iar acasă altă
CARACTERUL CONTINUU ŞI UNITAR AL COLABORĂRII ŞCOLII CU FAMILIA. In: Arta de a fi părinte by Magda Paşca, Ligia Simina Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1417]
-
intensă. În plus, prin natura profesiilor practicate părinții sunt mai puțin prezenți în viața copiilor. De asemenea, există fenomenul emigrării, copiii fiind lăsați în grija rudelor și a școlii, în timp ce părinții muncesc în alte țări. Autoritatea părinților este cea mai elocventă expresie a tipului de relație părinți-copii. În cazul autorității parentale totul depinde de structura personalității copiilor, de nivelul lor de educație și cultură. Tipul de autoritate transpare în modul de repartizare a rolurilor în stilul în care sunt formulate cerințele
MESERIA DE PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei tinere într-o anumită critică. A venit timpul ca «prozaismele» sale (mai ales la debut), scriitura elocventă și celelalte să nu mai fie considerate nepoetice. Literatura se schimbă după cum vrea ea, nu după cum ne închipuim noi. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: La fanion, București, 1980; Inima de raze, București, 1982; Când memoria va reveni, București, 1985; O lume paralelă
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
SOPEMI, 1998). Statele occidentale reacționează prin schimbarea procedurilor, iar practica solicitării de azil este încet abandonată (în 1994, totalul cererilor romanilor de azil înregistrate în Europa ajunge la 21 000) (Diminescu, 2003, p. 3). Situația Germaniei ilustrează, probabil, cel mai elocvent trendul. Confruntată cu un număr mare de cereri, Germania își schimbă procedura de obținere a azilului. În 1994, de la cele peste 73 000 de cereri în anul anterior, se ajunge la 9 600. Cel puțin pentru migrația în Germania, stategia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ia măsuri coercitive care să producă revolta minerilor într-o grevă de proporții, ce ar fi putut duce, în caz extrem, chiar la căderea dictatorului român. Nu creditez deloc această interpretare în ultima parte a demonstrației, dar mi se pare elocventă și veridică prima parte, aceea că Valea Jiului era privită și testată de comuniști ca un laborator experimental. Sensul mișcării din Valea Jiului Pe bună dreptate, liderii comuniști s-au temut ca mișcarea din Valea Jiului să nu primească coloratura unui „Gdansk polonez
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai ales cel dintâi, implicați ca eminențe cenușii în fenomenul Pitești). Intenționalitatea reeducării existase însă dintotdeauna ca măsură preventivă. Nu degeaba unul dintre directorii IABv, atunci când este somat să răspundă protestelor muncitorilor aflați în uzină, înainte de declanșarea marșului, le replică elocvent acestora în modul următor: „Băi, nu vă convine, vă trimit în Valea Jiului” (Oprea și Olaru, 2002, p. 19). Sensul era acela că protestatarii vor fi deportați în Valea Jiului cu scopul de a fi reeducați, așa cum fuseseră reeducați și minerii care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
instituțiile prezidențiale, guvernamentale și altele de tip public sau privat, iar aeroporturile și-au extins zonele supuse unei atenții speciale. Nici sistemele informaționale nu au rămas aceleași. Doar simpla trimitere la ceea ce a făcut Microsoft pe linia securizării este destul de elocventă, aproape orice mișcare a personalului este sub control, apelându-se la dependența totală a acestuia de carduri speciale. În concluzie, am putea spune că, în sistemele distribuite de prelucrare a datelor, dar și în cele centralizate, se impun sisteme performante
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pentru un anumit număr de terminale. Din punctul de vedere al acordării licențelor pot fi identificate mai multe tipuri de rețele, și anume: • o rețea simplă, în care controlul este realizat doar de o singură componentă a acesteia. Cel mai elocvent exemplu este cel în care într-o unitate există câteva calculatoare dispersate, conectate într-o rețea. Sistemul este folosit doar de salariații firmei sau de alte persoane care au autorizarea necesară utilizării lui. Pentru astfel de cazuri poate fi obținută
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
copierea ilegală este considerată de către producători drept o vânzare pierdută. Experiența zilnică arată că principalul motiv al efectuării de copii ilegale de către diferite persoane, altele decât „pirații profesioniști”, îl constituie comoditatea sau indiferența față de drepturile de proprietate intelectuală. Cel mai elocvent exemplu este o persoană care este interesată să consulte doar câteva pagini dintr-o carte, care costă 50-60 de dolari. Pentru el este mult mai avantajos să copie acele pagini necesare, decât să cumpere întregul material. Dacă nu poate să
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ca răstălmăcire, ca deviere. Literatura lui P. vine dintr-o conștiință autoprogramată să coboare în acea stare ingenuă a limbajului în care logica se frânge și se reformulează după legi străine ei - legi familiare însă poeziei. În ceea ce privește sursele, o referință elocventă și rezonabilă pare a fi Marin Sorescu, prin ciclul La lilieci. Aceeași dependență a vocabularului poetic de un nivel „umil” al limbajului, aparent nepoetic, același tip de valorificare a structurilor/ șabloanelor limbii vorbite, cu toate detaliile și curiozitățile ei. P.
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
și cosmopoliții, iar în altă lucrare - Kant și Eminescu. Traducerea „Criticii rațiunii pure”, (1906) - semnalează și comentează echilibrat (ținând seama de dificultățile întâmpinate de tălmăcitor) traducerea opului kantian, urmărindu-i implicațiile în opera eminesciană și inserând în corpul studiului fragmente elocvente. Cercetează laboratorul nuvelei Cezara, editează fragmente din Archaeus, articolul Ecuilibrul (vorbind primul de influența lui Hegel), precum și pagini din corespondența poetului cu Maiorescu și Creangă. Alte contribuții documentare se referă la Vasile Alecsandri (pagini din corespondență), A.I. Odobescu și Maiorescu
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
Din alt unghi, autorul se arată ca un virtuoz al analizei psihologice, ce pare aproape abuzivă, atunci când ajunge la procedee oarecum artificioase, ineficiente în raport cu intenția: de pildă, un experiment este ruperea cuvintelor pentru a sugera discontinuitatea și scurtcircuitele gândirii. Mai elocvente sunt paginile în care comentariul autorului se îmbină cu monologul interior și cu intruziunile venite dinspre mediul exterior. Nu lipsesc nici fragmentele pur teoretice. Această îmbinare de proză și eseu creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
adâncime al reintegrării cosmice: „Privirea zării / e lanț la picioarele mele / din graiul izvoarelor / mi-am făcut inele”. În contrapunct cu această comuniune apare, începând cu Dor albastru (1991), meditația fulgurantă a solitarului pentru care tăcerile par a fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici s-ar revela un poet ce „își devoră singurătatea” (Eugen
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
nevoie de victime și că numai diletanții pot avea voluptatea suferinței: „Urăsc călăii, însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă; prefer să-i urăsc contestându-i prin strigătul meu de bucurie; acest strigăt poate fi mai elocvent decât flăcările unui rug.” Cel ce se opune lui Galilei e de părere că nu merită să trăiești oricum și că adevărul are adesea nevoie de sfinți: „Galilei, cine nu crede în necesitatea adevărului sfârșește prin a le cere și
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ale lucrării, P. își expune reflecțiile în legătură cu anumite probleme teoretice și noțiuni uzuale ale criticii (invenție, originalitate, creația în critică, diferența între eseu și studiu, cele două euri ale creatorului ș.a.), mult discutate și disputate în anii ’70. Câteva profiluri elocvente pentru opțiunile sale (Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Ion Pop ș.a.) completează schița principală. Comentariile de literatură română clasică și contemporană din a doua secțiune vizează descoperirea elementelor de poetică în operele unor scriitori ca Marin Preda
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
MARTIN Dicțiunea sobră, superior didactică, impersonală în subiectivitate, este o modalitate de emisie perfect adecvată conținutului plin de idei al teoremelor și analizelor, ceea ce numim, prin tradiție, stil universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc, București, 1969; Dostoievski, Cluj, 1971; Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
îndelungat și consecvent demers al lui O. a fost însă cel de traducător din literatura maghiară clasică și contemporană. S-a ilustrat ca un prezentator activ al literaturii maghiare din România, făcând, prin cele peste patruzeci de volume traduse, o „elocventă demonstrație de activitate intensă în domeniul raporturilor culturale între cele două popoare, maghiar și român” (Alexandru Balaci). SCRIERI: Apa iubirii, București, 1978; Malicondra, București, 1983; Drumurile din noi, Cluj-Napoca, 1985; Vânzătorul de sunete. Alegorii și întâmplări diurne, București, 1985; Mic
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]