3,224 matches
-
găsească în el resursele necesare pentru a-și construi un drum în viață și a-și atinge scopurile. În lucrarea sa Psihanaliza basmelor, Bruno Bettelheim evocă abandonarea eroului ca o încurajare la depășirea condiției sale și ca o confirmare a emancipării ființei. Abator Abatorul este în mod simbolic un loc de sacrificiu. Cel ce visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
revela frustrările sexuale sau afective ale subiectului. Visul, la fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa, fără a fi neapărat o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt decât reprezentările figurate ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Ele indică obligația de a se opune pentru a progresa, lupta acerbă dintre Bine și Rău. Acest tip de vis, oricât de neplăcut ar fi, nu semnifică decât că persoana este într-un proces de creștere, de dezvoltare și de emancipare. A cădea într-o capcană, într-o ambuscadă sau într-o cursă, a fi luat pe sus, sechestrat, răpit exprimă încătușarea forțelor vitale. Subiectul este frânat, stopat în evoluția sa. «Ceva» îl împiedică să se exprime, să fie el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
comportament ce îl împiedică să se deschidă, să comunice, să dialogheze cu ceilalți. Cutia închisă este și expresia secretului și a lucrurilor nespuse, sau a conservării (cutia de conserve) elementelor intelectuale ori afective. Lada de zestre sintetizează două noțiuni contradictorii: emanciparea, mai ales pentru tinerii ce își cuceresc astfel libertatea, și faptul de a fi închis, dat fiind că este vorba de un spațiu închis și ascuns. Independența dobândită nu este decât o iluzie, deoarece se trece de la o lume închisă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
intervine ca un substitut simbolic al morții. Conform abordării psihanalitice, la copil, complexul de castrare merge până la renunțarea la atotputernicie. Castrarea exprimă, prin urmare, necesitatea de a se separa de o parte din ființa ori din viața sa. Vizează eliberarea, emanciparea și progresul. Cu toate acestea, este o formă de sacrificiu. E drept necesară, dar adesea dureroasă. În visul unui bărbat, castrarea poate invoca frica de a-și pierde virilitatea, sentimentul de neputință fizică sau psihică. Dezvăluie fie o scădere a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de a-și pierde virilitatea, sentimentul de neputință fizică sau psihică. Dezvăluie fie o scădere a performanțelor sale sexuale, fie o slăbire a voinței și determinării. Invers, în visul unei femei, castrarea corespunde «uciderii» masculului și deci unei mișcări de emancipare, dorinței de a se elibera de autoritatea tatălui, a soțului ori a patronului. Catastrofă naturală Cataclismele dezvăluie temerile și angoasele legate de năruire, de prăbușire și de distrugere totală. Ele țin de o viziune apocaliptică (vezi cuvântul respectiv) a viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
religioase și politice și al modei. Astfel, părul nu este nici tăiat, nici prins ca semn de rebeliune împotriva puterii (părul lung al celor din mișcarea hippy) sau, dimpotrivă, tăiat din aceleași motive (părul scurt al femeilor, ce le însoțește emanciparea și lupta feministă). În plan psihologic, părul este în relație și cu starea psihică a persoanei. Schimbările de culoare, de tunsoare sau de coafură intervin adesea în momente cruciale și sunt ecoul unei profunde nevoi de transformare; ca și cum schimbându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de perioada dificilă a pubertății: cel ce visează simte că trece prin transformări profunde (interioare sau referitoare la situația sa afectivă, profesională ori materială) pe care le gestionează cu greu; - liceul indică accesul la un alt nivel de conștiință, la emanciparea și iminența unui moment de trecere esențial (bacalaureatul); visele legate de examene sau concursuri au același sens: eforturile celui ce visează își vor găsi în curând recompensa (reușita la examen), cu condiția să nu se dovedească sterile și inutile (eșecul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de a se afirma și de a separa interiorul de exterior. Bebelușul care mușcă sânul, copilul ce maltratează o jucărie, adolescentul care îi răspunde răstit părintelui sunt manifestări ale acestei puneri la încercare prin agresivitate. Este vorba de individualizare, de emancipare, de a deveni noi înșine. Turbarea, în schimb, exprimă faptul de a fi depășit, copleșit de emoții ostile sau de ură. Devine, prin urmare, aspectul negativ și obscur al mâniei, care distruge fără discriminare. Curaj, forță A se percepe în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de la unii la alții (de acum în veci, de aici spre alte spații). Cunoașterea constituie o condiție antropologică a persistenței omului în timp și peste vremuri. Democratizarea cunoașterii, prin disponibilizarea masivă și rapidă a noilor achiziții teoretice, aduce nu numai emancipare, ci și disconfort, insecuritate, datorită multitudinii variantelor explicative puse în circulație la un moment dat. În locul unei surse sigure, ferme, unice, apare pluralitatea perspectivelor. În acest caz, pentru utilizator rămâne ca sarcină identificarea și aplicarea acelei teorii care se potrivește
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ascunse, menite să poziționeze într-un anumit fel actorii sociali față de lumea actuală. Valorizarea NTIC în câmpul educativ vizează mai puțin o modernizare a școlii, cât producerea unei noi concepții a instituției în care finalitățile nu ar mai consta în emanciparea socială a subiecților, ci incorporarea lor în complexul tehnico-economic capitalist. (Thellen, 2002) Prin sistemele de codificare și standardizare, prin politicile de promovare și strategiile publicitare, prin concurența fățișă, prin cadrele juridice subsecvente, promotorii NTIC creează punți de acces la beneficii
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în următorul. Spațiile se metamorfozează și se bifurcă sub picioarele noastre, antrenându-ne către heterogeneză. (Pierre Levy, 1995, p. 20) Se nasc astfel, la nivel individual și social, noi percepții și noi oportunități de manevră de natură cronologică sau topologică. Emanciparea tehnicului și a economiei implică reverberații asupra funcționabilității sociale. Creșterea ponderii acestora se face printr-o absorbție a socialului de către tehno-cultură. Oamenii, dorințele lor, voința etc. sunt captate și remodelate în conformitate cu noua ordine instrumentală. Oamenii se transformă în utilizatori, în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și a organizațiilor, inaccesibilă teoriilor rațional-formale moderne. Cunoașterea este orientată aici de experiențele trăite, și nu de imperativul respectării unui set formalizat de norme. e) Critica postmodernă de tip cultural își propune atacarea „discursurilor hegemonice”, demontarea marilor metanarațiuni („narațiunea despre emancipare”, „narațiunea enciclopedistă”); acest fapt ar duce mai întâi la o disoluție a sistemului ierarhic consacrat al cunoașterii și învățării și apoi la reconstrucția analizei în domeniul sociouman din perspectiva discursului critic. Pentru a se realiza acest ciclu, ar fi necesară
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
praxis este o evoluție a modelului procesual. În acest cadru însă se adaugă poziția explicită a intereselor pe care un curriculum le servește. Abordarea ca praxis a teoriei și practicii curriculare presupune angajamentul explicit în direcția bunăstării sociale și a emancipării spiritului uman. Acțiunea este de această dată una angajată și responsabilă, orientată spre dezvoltarea și rezolvarea unor probleme concrete. Curriculumul este centrat pe problemele reale ale vieții, pe care încearcă să le abordeze și să le rezolve prin interacțiunea și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia Într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit Însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat În simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și În sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, În care Maria Magdalena joacă un
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din Charles Fourier, Pierre-Joseph Proudhon, Louis Blanc. Crezul lui, nu lipsit de contradicții, este raționalist, iluminist, călăuzit de doctrina socialismului utopic. El visează întronarea rațiunii, desființarea privilegiilor, comunizarea bunurilor, optează pentru republică și cultivă iluzia unei frății universale. Susține necesitatea emancipării sociale și economice a țărănimii, dar, în același timp, se înclină în fața proprietății. Respectă familia și, de asemenea, religia, a căror desființare o ceruse înainte. După un timp, ajunge să combată socialismul, adoptând, nu fără un ton agresiv, atitudini naționaliste
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
el comentează ori transpune în românește lucrări de drept, economie și economie politică, precum Lupta pentru drept de Rudolf von Ihering sau Ideea de stat a Austriei de Frantisek Palacky. Considerând gândirea iluministă franceză un bun instrument în lupta pentru emancipare, împotriva oricărui fel de despotism, tălmăcește, în 1879, primul în Transilvania, Contractul social de J.-J. Rousseau. Din rațiuni mai degrabă ideologice, traduce drama Emilia Galotti de Lessing, precum și un fragment din Don Carlos de Schiller. B. nu avea resurse
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
în Franța, apar primele semne ale bolii de plămâni care îl va doborî peste câțiva ani. Pleacă în Italia, unde se întâlnește cu V. Alecsandri. În vara anului 1847, e din nou la Paris, unde face propagandă în presă în favoarea emancipării Țărilor Române și pentru reforme sociale democratice. În februarie 1848, izbucnește revoluția în Franța. B., om cu o rară vocație de revoluționar, trăiește intens evenimentele și e fericit că poate trimite în țară prietenului Alecsandri o bucată de catifea smulsă
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
de Corneliu Diaconovici și structurată în trei volume, apărute la Sibiu, în 1898-1904. Instituție reprezentativă a culturii românești, A. a avut rolul ei, însemnat, în menținerea unității naționale, dincolo de diferențele confesionale ori de stratificarea socială, și a pregătit sistematic, perseverent emanciparea politică și Unirea din 1918, participând, în etapa următoare, la consolidarea acestor realizări. Repere bibliografice: Eugen Hulea, Astra, Sibiu, 1944; Vasile Curticăpeanu, Mișcarea culturală românească pentru Unirea din 1918, București, 1968, 59-139; Dicț. lit. 1900, 62-64; Pamfil Matei, Astra, Cluj-Napoca
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
Ilfov în colegiul al doilea (1899). A mai fost cenzor la Societatea Presei (1894) și secretar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de articole, schițe și pamflete. A colaborat la „Literatorul”, unde a și debutat, „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Epoca”, „Gazeta muncitorului”, unde era redactor, „Dezrobirea”, unde figurează în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893). Din 1893 până în 1895 e
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire și Edmond Fleg îi sunt benefice
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
Ștefan Racoviță îl trimitea în temniță demonstrativ, întrucât rezistase, ca vel vistier, la instituirea taxei fumăritului. Reinstalat în scaun, Scarlat Ghica îi va numi pe Pârvu și Mihai locțiitori domnești, cei doi adoptă însă de acum o atitudine tranșantă vizând emanciparea Țării Românești de sub regimul Porții; în acest sens, războiul ruso-turc (1768-1774) îl află antrenat pe C. în redactarea unei vaste corespondențe diplomatice. Deși marcat de vestea uciderii lui Pârvu (răpus, cu „volintirii” săi, după o dură confruntare cu armata otomană
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
care Profetul spunea că sunt „similare cu cele pe care negrii le foloseau În patria lor din est“. Încrețea materialele irizate În lumină și convertiții se Înghesuiau să plătească. Femeile dădeau uniforma de slujnică a subordonării pe chadorul alb al emancipării. Bărbații dădeau salopetele opresiunii pe costumele de mătase ale demnității. Casa de marcat a templului dădea pe-afară. În vremuri grele, moscheea era prosperă. Ford Închidea fabrici, dar pe strada Hastings, la numărul 3408, la Fard era deschis. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți dau eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu așa cum mi-am imaginat. Scrierea poveștii mele nu este actul curajos de emancipare care sperasem eu că va fi. Scrisul e solitar, clandestin, și eu știu totul despre astfel de lucruri. Sunt expert În viața subterană. Să fie oare temperamentul meu apolitic cel care mă face să stau deoparte de mișcările pentru drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe cap. Erau mai duri și mai jerpeliți decât mine. Mă feream de găștile lor. Veneau din familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe alții. N-aveam nimic În comun cu ei. Nu făceam decât să continuu emanciparea familiei mele, fugind. Nu mă Înhăitam cu nimeni; Îmi vedeam de drum singur. Și acum, În prerie, Își face apariția autovehiculul de vacanță al soților Myron și Sylvia Bresnick din Pelham, New York. Ca o rulotă modernă din zilele noastre, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]