1,699 matches
-
astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și de a-ți
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau frumos, în rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu toate ascunzișurile lui, care, în mod obișnuit, nu ni se arată. Un fel de față nevăzută a Lunii. Ea există, dar nu o vedem. Dar iată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
al lui Mihail Drumeș l-am citit acum câțiva ani, împrumutat de la biblioteca publică. O carte, o poveste care m-a răscolit ca pe o adolescentă... Mi-aș fi dorit să o am acasă. Acum o țineam în mâini, vădit emoționată. - Ați găsit ceva care vă place? - Da. „Invitație......” - Minunată alegere. E a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-ați răzgândit? Dacă da, aș vrea să știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
voi face după, dar cu siguranță este una dintre dorințele mele", a răspuns Simona Halep, conform Mediafax. Finalista de la Roland Garros a spus că diploma și medalia primite le va păstra în vitrina cu trofee, "la loc de onoare". "Sunt emoționată acum. Este un moment foarte frumos pentru mine. Mi-am dorit să fiu aici, la această facultate și, de ce nu, în viitor să rămân aici. Mă bucur foarte mult să cunosc oameni, să fiu alături de constănțeni. Este un moment deosebit
SIMONA HALEP, la Universitatea Ovidius. Titlu de cadru didactic by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/73956_a_75281]
-
Călinescu și a mulțumit juriului pentru că a premiat această carte care „a vibrat atât de tare în sufletul” său. Premiul pentru poezie, poate pronosticul cel mai ușor al acestei ediții, a fost adjudecat de Ion Mureșan, care, foarte fericit și emoționat, a făcut „o reverență în fața poeților din sală și din toată țara”, citând o replică a lui Ion Mircea, care, întrebat ce e poezia, a răspuns: „Poezia... e mai grea”. Doi absenți ai galei de premiere au fost Radu Mareș
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
Surprize, Surprize” - ”Prețuiește viața”. Și pentru că întoarcerea trebuia să fie una în forță, Andreea Marin a avut grijă de imaginea ei până în cele mai mici detalii. Fosta soție a lui Ștefan Bănică a pășit în platoul de la TVR 1 mai emoționată ca niciodată. A purtat o rochiță sclipitoare, cu paiete și cu un decolteu foarte îndrăzneț. “Dragilor, am pășit cu emoție în acest studiou de televiziune. A fost casa mea timp de aproape un deceniu. Aici am ascultat mii de povești
Andreea Marin, apariție răvășitoare la emisiunea pe care o prezintă by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66188_a_67513]
-
prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă. În ochi, însă, ca și Hagienuș, avea un mic râs viclean. Hagienuș se înverșuna să-i demonstreze lui Ioanide calitatea fizică a copiilor săi, scoțîndu-i tot soiul de fotografii. Deodată, foarte emoționat, zise: - Păcat că n-ai cunoscut-o pe maică-sa! Ce femeie,domnule Ioanide! Am pierdut tot. La privește. Și cu mâna îi arătă o fotografie mare în ramă, atârnată în perete, după toate indiciile o copie mărită a unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
temperatura băiatului cel mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf ud, Gonzalv fu auzit scâncind în odaia vecină: "Îmi mor copiii, ce mă fac eu?" Nici Hergot nu era de altfel mai puțin emoționat, cu toată banalitatea cazului; se vedea asta în felul cum se schimba la față. În momentul care i se păru mai critic ceru telefonic avizul uneia din somitățile pe care le consulta și care-i răspunse că nu vede, din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strică brusc atunci când, într-o bună zi, Tudorel veni transfigurat la față, cu o mulțime de ziare în mână, și vesti gâfâind celorlalți: - Germanii au intrat în Praga!1 - Oo, se indignă doamna Ioanide, ce grozăvie!Fiica părea ea însăși emoționată ca și mamă-sa, dar privind cu coada ochiului către Tudorel nu spuse nimic. Ioanide scrută cu mare răceală bizarul entuziasm al lui Tudorel. - Mă rog, zise el, am impresia că te bucuri de o catastrofă.Intimidat, Tudorel dădu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în cazul când ar fi fost arestat și ar fi lipsit multăvreme de acasă. Dar dacă a lipsit numai două-trei ore, înseamnă că s-a dus de bunăvoie la ședința de bătaie, a primit loviturile și s-a întors acasă emoționat, însă crescut în opinia colegilor săi de conspirație. - Ce oroare! exclamă înspăimîntată doamna Ioanide. - Ne întoarcem la evul mediu, zise sarcastic Ioanide, șiîncă și mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu un colocviu cu Pica. - Ascultă, Pica, zise el, dă-mi o mână de ajutor. Ce se petrece în casa noastră mă pune pe gânduri. - S-a întîmplat ceva rău? Întrebă fata, cam emoționată. - Ei, parcă nu știi?... Doru al tău... - Doru n-are nimic grav, nu trebuie să te sperii. Azi e bine. - Nu asta, răspunse Ioanide făcând un gest vehement.Apoi se potoli și veni mai aproape de Pica. Doru al dumitale a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața publică, atunci toate manifestările din trecut în acest sens ni s-ar părea istorice și am avea chiar sentimentul că această oră reprezintă ea însăși, ce?" (Gavrilcea s-a uitat la mine) "Un moment istoric!" am zis eu profund emoționat.¤ (Tot dialogul provocat de Gavrilcea cu privire la esența istoriei i se păru lui Ioanide de G. Călinescu un cretinism total, efect nedigerat al lecturilor de jurnale cu pretenții doctrinare. Întoarse paginile scîrbit.) Măcar în acea zi ora lui Gavrilcea a făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de educație este de a-și ascunde satisfacția sub o mască de severă modestie. Față de prințesa Hangerliu, Aurora debută cam așa, adoptând o sfială foarte bine condusă și schițând, ca din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fond decât acelea debitate Ioanei, însă cu rezerve potrivite locului. O astfel de familiaritate îl făcea fermecător. Prin urmare, declarația sentimentală a lui Pomponescu față de Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind mijloace simple, evoca mișcarea caracteristică a părului Pichii dintr-o parte într-alta. O seară întreagă soții Ioanide priviră emoționați imaginea postumă. În fine, Sultana își dezvoltă noua ipostază până la sfârșit, ceru consilii pentru propria ei viață doamnei Ioanide și indirect lui Ioanide însuși. În timp ce viața pasională se metamorfoza astfel, o altă latură psihologică își făcea apariția. După cum observase însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exclusiv de conferință și matrimoniul lui, Gonzalv nu bănuia nimic. . - Bine ai făcut că mi-ai atras atenția! mulțumi Gonzalvlui Smărăndache. Pot să iau măsuri la timp oportun. . Gonzalv alergă la Conțescu și aduse vorba de listă. Conțescu nu arăta emoționat, zâmbi chiar cu incredulitate. . - Dacă au ei pe altcineva mai bun decât mine, n-au decîtsă-l puie! Gonzalv cugetă în sinea lui că el era foarte bun să înlocuiască pe Conțescu și imediat se gândi că n-ar strica să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cobora pe o stradă scurtă, Kate Caldwell îi ieși în cale dintr-un gang și se îndreptă spre școală, cu geanta de școală îo cutie pentru masca de gaze din timpul războiului) lovindu-i-se de șold. El o urmări emoționat, cu gîndul s-o depășească, dar îi lipsi curajul. Ce-ar putea să-i spună? își imagină cum se bîlbîie rostind vorbe prostești și aiurea despre lecții și vreme și pe ea răspunzîndu-i convențional. De ce nu-și întorcea capul, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare spatele de la aplecare, zise Rima. — Se vede un perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să mă aștept, în afară de oroare și plictiseală. Și Lanark simțea aceleași lucruri. — Nu-i decît o zonă pe care trebuie s-o traversăm. Mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde a găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai multe schițe, a ales din grămadă una, o casă din marginea Iașului și dându-mi o monedă mare de argint, 5 lei, a spus: "Să fie cu noroc și să ajungi să vinzi sute de lucrări". Am fost foarte emoționat și nici acum, după patru decenii, nu am uitat scena nici în cele mai mici amănunte. Omul, gestul, moneda, tablouașul cam de mărimea unei cărți, scaunul pe care erau așezate celelalte lucrări, cercul colegilor, toate le am limpede în minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și, deoarece știam că somnul este important, m-am trezit la 06.30. Cu o oră mai târziu decât de obicei. 20 martie era o zi importantă pentru mine. Tocmai în ziua aceea primisem responsabilități noi la muncă și eram emoționată încă de dimineață. Am luat metroul de la stația X, linia Hibiya și, la stația Kasumigaseki, am trecut la linia Marunouchi. E mai bine să stau în față ca să pot schimba repede, dar e foarte aglomerat și mă urc urc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e la școală!... Au ajuns la poarta școlii. Tata tresare. Privește mai atent. Unde-i Sorin? Unde-i? Că doar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară și sigilată cu lac roșu. Nu mai încăpea nici o îndoială că în ea se afla planul pe care îl căutam de luni de zile. Am alergat la școală, am așteptat la intrare, emoționat și speriat, până când aveau să sosească prietenii mei mai răsăriți, în stare să se cațere în plop. Lada pe care am ridicat-o imediat fusese îngropată într-un tufiș nu prea îndepărtat, unde cei mai mari ca noi ne trimiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
consider pe bunicu-tău cel mai cumsecade dintre oameni. Dar pentru mine hotărârea de a-l urmări în secret pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]