1,678 matches
-
foarte prins de activitatea lui. Se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum arăta acasă, În decorul ei. — Bună, iubito, zise emoționat. — Bună, iubitule, Îi răspunse, la fel de emoționată. — Arăți minunat, atât de elegantă... spuse măsurând-o din cap până-n picioare. Era Îmbrăcată Într-o haină lungă, neagră și elegantă, cu șuvițele blonde răvășite de briza rece, arăta ca o doamnă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum arăta acasă, În decorul ei. — Bună, iubito, zise emoționat. — Bună, iubitule, Îi răspunse, la fel de emoționată. — Arăți minunat, atât de elegantă... spuse măsurând-o din cap până-n picioare. Era Îmbrăcată Într-o haină lungă, neagră și elegantă, cu șuvițele blonde răvășite de briza rece, arăta ca o doamnă, ca o femeie, nu ca fetița boemă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate într-o zi va fi mărturisit. Ce faci aici, repetă, Am venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele pe care o să le am dacă află cei de sus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
numele clinicii și-i telefonase directorului, prea scumpului său prieten (și mai ales, zisese el, frate al unui ASP cu care era deja În relații foarte cordiale). Diotallevi avea să fie tratat cu o atenție deosebită. Lorenza se arătase foarte emoționată. Trecea pe la Garamond aproape În fiecare zi ca să afle vești. Asta ar fi trebuit să-l facă fericit pe Belbo, dar el găsise aici motivul pentru un diagnostic mult mai obscur. Atât de prezentă, Lorenza Îi scăpa deoarece nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eșantion de spermă de la prima întâlnire. N-o să te mai respecte după aceea. Când ajunse în sfârșit la Bell and Crown, îmbrăcată într-un costum cu pantaloni simplu, negru, fără urmă de paiete sau chiloți la vedere, era atât de emoționată, încât îi venea să se întoarcă acasă. Dar văzându-l pe Laurence, așezat deja într-un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
arătat la începutul carierei, înainte de a i se fi pus pe umeri povara tristeții atâtor oameni și de-a fi cunoscut sentimentul inevitabil al eșecului, din cauză că nu le putuse dărui tuturor copilul pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui Jack pentru generozitatea sa. Ar fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua din cursul lunii aprilie când urma să sosească, la Yokohama, Gaston Bonaparte. În sfârșit! exclamase Shizu, emoționată, cu o seară înainte. Aveai impresia că își aștepta propriul copil să se întoarcă dintr-o călătorie lungă. În ultima săptămână făcuse pregătiri serioase pentru primirea musafirului: a reparat plăpumile, a cumpărat așternuturi noi, s-a tot gândit la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-mi spui tu. Nici nu apucară bine să iasă din gara Shinjuku și să meargă vreo câțiva pași, cu Gaston între ei, că se și întâmplă ceea ce Tomoe n-ar fi vrut să se întâmple. Gaston privea în jur, emoționat. Totul îl impresiona: luminițele barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii, aliniate ca niște cutii de chibrituri, mirosul ispititor de pui la grătar, vocea celor care-și făceau reclamă în ușile prăvăliilor, invitând cumpărătorii să intre, țăcănitul bilelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu se mai aștepta nimeni la Încă un discurs, spuse tata, iar eu m-am făcut mică, știind că era un gest spontan, și jenată la culme la gîndul a ceea ce avea să se Întîmple. El Își drese glasul emoționat și scoase din buzunar două cartonașe. — Dar Ellie e fiica mea și am vrut să spun cîteva cuvinte. La ora 3.27, În ziua de 2 septembrie a anului 1970, venea pe lume Eleanor Sarah. Soția mea fusese În travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dragostea În fiecare zi. Și cu asta, se Îndepărtă de scenă și-o porni către masa noastră. — Ești bine? Dan se aplecă și-mi șterse cu grijă lacrimile de pe față, iar eu am dat din cap că da, Încă prea emoționată ca să scot vreo vorbă. Tata a venit lîngă noi, iar eu m-am ridicat și l-am Îmbrățișat cum se cuvine, simțindu-mă legată de el și, pentru prima dată de ani de zile, simțind că mă iubește. — Mulțumesc, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta există prieteni. Vineri dimineață, sună Dan. Am un șoc cînd Îi aud vocea. E atît de familiară și În același timp atît de distantă. De Îndată ce Îmi dau seama că el e, inima Începe să-mi bată cu putere. SÎnt emoționată, agitată, am sentimentul că am pierdut ceva, dar și că mai sper. Pentru că, deși știu că s-a terminat și că mă simt ușurată pentru că, În sfîrșit, certurile, ura și atmosfera Îngrozitoare din casă au dispărut, vocea lui Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sigur, zic privindu-mi ceasul. Pe la patru? — Bine, Îmi răspunde, iar glasul Îi e tot detașat și rece. Ne vedem atunci. Pa. Mă surprinde faptul că tremur puțin În timp ce las jos receptorul. Nu mi-e deloc mai ușor. SÎnt la fel de emoționată ca la prima noastră Întîlnire. De fapt, e o minciună. La prima noastră Întîlnire, nu am fost cîtuși de puțin emoționată. M-am Îndrăgostit de Dan tocmai din acest motiv, pentru că nu mă mai simțisem atît de relaxată cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Pa. Mă surprinde faptul că tremur puțin În timp ce las jos receptorul. Nu mi-e deloc mai ușor. SÎnt la fel de emoționată ca la prima noastră Întîlnire. De fapt, e o minciună. La prima noastră Întîlnire, nu am fost cîtuși de puțin emoționată. M-am Îndrăgostit de Dan tocmai din acest motiv, pentru că nu mă mai simțisem atît de relaxată cu nimeni altcineva, astfel Încît părea că ieșisem cu cel mai bun prieten, nu cu un partener. Am Început să-l iubesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de nedrept, de prostesc și de egoist. Arăt iarăși ca mine și e mai bine așa. E mai bine că nu Încerc să dovedesc nimic, că nu mă joc, iar acum, cînd ceasul indică ora patru, Încep să fiu Îngrozitor de emoționată. Nu e decît soțul meu, Dan. Cum e cu putință ca soțul meu, omul care mă cunoaște mai bine decît oricine din lumea asta, să Îmi dea senzația asta? Sună la ușă, iar pe mine mă cuprinde o ușoară stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi pare rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un lucru de făcut: trebuie să-i cer iertare Lindei. Recunosc că sînt emoționată. La fel de emoționată, poate chiar ceva mai rău, decît la prima mea Întîlnire cu Linda, În ziua aceea În care Dan m-a dus la ei acasă pentru prînzul duminical, cînd credeam că Îmi găsisem bărbatul perfect și familia perfectă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un lucru de făcut: trebuie să-i cer iertare Lindei. Recunosc că sînt emoționată. La fel de emoționată, poate chiar ceva mai rău, decît la prima mea Întîlnire cu Linda, În ziua aceea În care Dan m-a dus la ei acasă pentru prînzul duminical, cînd credeam că Îmi găsisem bărbatul perfect și familia perfectă. Mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi în vârstă, pentru prima oară a spus slujnicelor să o lase singură; iată-ne unul în fața altuia, pe scaune potrivite în nișa unei ferestre. Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau să fac o copie și pentru mine. I-am înmânat cadoul Gailei, povestindu-i cum am ajuns în posesia rugăciunii. A citit-o și ea cu evlavie și a rămas emoționată. Cred că de atunci și până-n ceasul când Dumnezeu a chemat-o la sine n-a trecut o zi fără să se fi mângâiat cu ea. III Întorcându-se Rotari de la Spoleto, s-a mirat când a dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să se așeze lângă Buonocore, dar ea era o fetiță bună și cuminte. Așa spuneau toți. Kevin se cocoțase pe scaunul de lângă ea, atât de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră la San Pietro, nu-l mai privise deloc - ca să nu-și trădeze secretul. În biserică surorile Îi conduseseră În șir indian la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erou. Sunt polițist, explică modest, mi-am făcut doar datoria. Sunt aici pentru a proteja cetățenii. Trebuie să știe că răul nu Învinge niciodată și că pot să conteze pe noi. Cântărețul, plictisit, Îi sugeră să schimbe canalul, dar Emma, emoționată și mândră de Antonio, așa cum nu-și imaginase vreodată că ar putea fi, spuse că voia să asculte cazul În care acest Buonocore fusese protagonist. Un delincvent, aparținând unei etnii nomade, dar cu nume italian, Încercase să jefuiască un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a-l săruta - și, În timp ce-l cuprinse Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt, onorabile, simt că leșin. La televizor nu se vede atât de bine, dar de aproape arătați mult mai tânăr. — Nu l-am văzut, repetă Elio, abandonându-se fără voie Îmbrățișării bunicii Carlotei. Când am sosit, era deja plecat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa făcuse și Buonocore. Și Dumnezeu știe ce simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mareșalul și speranțele și înfrângerea altor timpuri și-a întrebat încet: - Ce faci aici, căpitane? A fost o tăcere mică, mai mult de surpriză, și apoi râsul insultător al lui Andrei Ionescu, bineînțeles, râdea de glasul lui de babă emoționată și nicidecum că ar fi pus la îndoială o viziune spectrală, dimpotrivă, imediat a și spus unde îl vezi, stai puțin, că și mie mi se pare ceva, acolo, lângă fereastră, ca și cum s-ar fi mișcat o pală de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]