1,134 matches
-
cultura și din civilizația occidentală au făcut posibilă dezvoltarea științelor și integrarea lor treptată în exercițiul scolastic și în cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul culturilor lumii (depreciativ numite prelogice, primitive și arhaice). În realitate, gândirea "fără imagini" a coexistat cu manifestările plenare ale imaginarului; nici politicile concrete, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
faptul de a fi obiect de cunoaștere. Problematica epistemologică atrage, se pare, în mai mare măsură decât altele din orizontul filosofiei, corespunzătoare altor tipuri de "experiență" decât cunoașterea, pusă, acum, în forma sa împlinită ("standard"), doar pe seama științei; cu toate că însăși epistemologia formulează și întrebări având astfel o atitudine sceptică, uneori chiar critică în legătură cu cele două poziții epistemice (și logice), "subiectul" și "obiectul". Și poate că din acest motiv, al vizării critice a faptului de a fi al conștiinței subiectului cunoscător, interesele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aparent, acest ideal are doar o așezare epistemică, referitoare numai la puterea de pătrundere a demersului corespunzător lui în "taina lumii" pe care el, idealul, o face să fie, deoarece este vizat actul cunoașterii prin cunoașterea înfăptuită deja, prin ceea ce epistemologii contemporani numesc "contextul justificării" (în deosebire de "contextul descoperirii"). Dar el pare, în același timp, dată fiind rațiunea sa evaluatoare, a se instala și într-un spațiu omenesc mai convențional, dominat de un scop "practic", acela de "a ști despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul noilor judecăți fiind dependent și de valoarea de adevăr "Adevărat" a premiselor. Totuși, luând astfel lucrurile, ne alegem cu mai multe probleme, pe care, de fapt, logica le-a preluat, pe unele păstrându-le, pe altele transferându-le către epistemologie. Din primul grup fac parte, printre altele, probleme legate de originea premiselor din structura demonstrațiilor și argumentărilor: sunt acestea enunțuri de experiență sau noetice, sunt a priori sau a posteriori, sunt analitice sau sintetice etc.? Din al doilea grup fac
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent epistemologia adevărului psihiatric, devin piatra lui de mormânt, piatra unei existențe cucerite, calea prin care și-a transpus viața în operă. Putem afirma că psihiatria i-a aparținut, deoarece i-a dat sensul ei uman și științific deplin, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sociologice a demonstrat însă că în spatele simplității aparente a relațiilor cauzale, formularea acestora ridică probleme deosebit de complexe. Capitolul de față și cel următor sunt dedicate nu atât discutării aspectelor generale ale cauzalității, care poate fi găsită în multe lucrări de epistemologie, sociologică (de exemplu, Costner și Leik, 1964; Blalock, 1964; Gibbs, 1972; Achim, 1973), ci modului în care această schemă explicativă este utilizată efectiv în practica sociologică actuală, problemelor și dificultăților pe care utilizarea ei le are de înfruntat. Structura explicației
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind mai dificilă respingerea ei ca nespecifică științelor social-umane. Există însă specialiști care pun sub semnul întrebării justificarea explicației funcționale. Raymond Boudon (1971) face o asemenea opțiune netă în favoarea cauzalității. Pentru el, termenul de funcție este echivoc, produs al unei epistemologii spontane, recomandând în consecință sociologiei să-l evite. • Sunt explicații complementare. O asemenea poziție o găsim formulată cu claritate de către Émile Durkheim (1974). El separă net explicația cauzală de cea funcțională. Explicația cauzală este esențială. Ea ne ajută să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etnometodologia, dincolo de pozițiile lor extremiste, antiobiective, atrag atenția asupra unui aspect important: realitatea socială se constituie prin intermediul unor mecanisme cognitive, atât individuale, cât și colective. A devenit din ce în ce mai clar că aceste mecanisme nu mai pot fi considerate, pe baza unei epistemologii realist-naive, drept promotoare automate ale unui determinism obiectiv, ci ca aducând ele însele o contribuție independentă la determinarea proceselor sociale. Limita fundamentală a interacționismului simbolic și, mai ales, a etnometodologiei îmi pare a fi aceea că ele pornesc în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înainte de aceasta este necesar să fie analizat un aspect mai practic. Este metoda comprehensivă un proiect elaborat de filosofi și propus istoricilor sau, totodată, este și o practică curentă a istoricului? Este nevoie să distingem modelul său formulat la nivelul epistemologiei de utilizarea sa în practica curentă a istoricului. Modelul epistemologic este influențat într-o mare măsură de cadrul filosofic în care este elaborat. Am văzut în prima parte a acestei analize cămetoda comprehensivă, așa cum a fost ea propusă în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importanți ai sociologiei. În această arie Începe, de fapt, preistoria sociologiei ca știință. De aceea, nu tot ceea ce s-a publicat În numele sociologiei sau În zonele adiacente acesteia mai rezistă, peste timp, la severul examen al calității științifice, impus de epistemologia contemporană; unii autori obscuri, afirmați mimetic În raza de satisfacție a unor curente, nu-și mai pot găsi locul Într-o istorie a sociologiei redactată din rațiuni și cu finalități didactice. În prezent, este legitim să reținem numai ideile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu pot fi niciodată eliminate În Întregime. Albia prin care circulă aceste angajamente ideologice și teoretice nonempirice anterioare este conferită de tradițiile tacite ale disciplinei ce se transmit la generațiile succesive de specialiști. Cele mai generale supoziții nonempirice, ignorate de epistemologia și metodologia sociologică actuale, sunt Încorporate În teoriile sociale și lucrările empirice asupra ordinii și acțiunii sociale, În sensul că acestea adoptă o poziție a priori asupra problematicii ordinii și acțiunii sociale (J. Alexander). De exemplu, tipologiile asupra acțiunilor raționale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Eseu critic), foarte influentă În acea perioadă prin deschiderea spre valorificare a sociologiei occidentale. Au apărut multe cărți și studii axate pe „valorificarea” diferitelor contribuții, atât teoretice, cât și metodologice: sociologia comunităților urbane și rurale, geopolitică, psihologie socială, sociologia organizațiilor, epistemologia sociologiei, calitatea vieții și, În mod special, metodologia cercetării empirice și construcția teoriilor. Voi cita doar lucrările erudite ale lui Traian Herseni Începând cu 1969 sau lucrările despre paradigma stuctural-funcționalistă (Cernea, 1970; Zamfir, 1975). În acest proces de „valorificare”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
precum cele care se subsumează spațiului de vecinătate nu pot fi Înțelese În manieră obiectivistă, ci prin reducerea pe cât posibil a distanței dintre cercetător și intervievat prin recursul la concretitudine, experiență, intercunoaștere, empatie. Lucrarea are șase capitole. Primul este consacrat epistemologiei sociale. Capitolul al doilea este eterogen, demarează cu o epistemologie a localului („localul ca lume”), continuă cu o analiză teoretică a tradiției, pornind de la eseul tematic din 1945 semnat de George Marica, și se Încheie cu o introducere morfologică În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi Înțelese În manieră obiectivistă, ci prin reducerea pe cât posibil a distanței dintre cercetător și intervievat prin recursul la concretitudine, experiență, intercunoaștere, empatie. Lucrarea are șase capitole. Primul este consacrat epistemologiei sociale. Capitolul al doilea este eterogen, demarează cu o epistemologie a localului („localul ca lume”), continuă cu o analiză teoretică a tradiției, pornind de la eseul tematic din 1945 semnat de George Marica, și se Încheie cu o introducere morfologică În regiunea Apusenilor. Primele două conțin formulări teoretico-metodologice, iar ultimul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
paradigmă constructivistă a organizației bazate pe cunoaștere, recunoscută ca alternativă viabilă la paradigma pozitivistă tradițională a organizației bazate pe control și autoritate. În tabelul se prezintă cele două perspective asupra demersului managerial, aferente paradigmelor supuse contrastării. Problema de bază a epistemologiei, cea a validității și limitelor cunoașterii, devine o preocupare de actualitate nu numai în spațiul teoriei organizațiilor, ci și la scara organizațiilor concrete 19; fiecare din ele își elaborează și testează continuu reprezentările despre mediul de afaceri, misiunea și competențele
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
introductive, semnate de echipele de colaboratori - un fel de ghid de interpretare a lecturii. Primul dintre ele, „Cinci puncte de plecare În studiul sociabilității”, face o analiză a memoriei autobiografice, concretizată În diversele „istorii” din perspectiva unificatoare a axiologiei și epistemologiei. SÎnt identificate elementele care stau la baza discursului naratorilor, care dau sens și valoare vieții: direcționare, libertate, relații sociale, spațiu și timp. Pe măsură ce se dezleagă mecanismele memoriei, se conturează o identitate supusă mișcării În raporturile mereu schimbătoare dintre istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la unul singur, rămâne o treabă de nou arheolog într-ale arhivei, definită ca "masa densă a practicilor discursive", "sisteme care instituie enunțurile ca pe niște evenimente [...] niște lucruri"163. Foucault se pronunța pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a practicilor discursive", "sisteme care instituie enunțurile ca pe niște evenimente [...] niște lucruri"163. Foucault se pronunța pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la fel cum lizibilul (arhivelor) ne conduce spre un soi de vizibilitate. În schimb, ceea ce Foucault numea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O concepție deloc ușor de înțeles, cu atât mai puțin de prezentat unitar și coerent, a unui gânditor disparat și codificat în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înainte și după ce a cunoscut o anumită perioadă sau un anume subiect istoric, efortul său intelectual fiind dublu, dacă nu cumva triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007 . Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iași, Arc, Chișinău, 1999. Smith, A., Avuția națiunilor, All, București, 2010. Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, București, 1987. Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București, 1999. Veyne, P., Foucault: His Thought, His Character, Polity Press, Cambridge, 2010. Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, București, 2010. White, H., Metahistory: The Historical Imagination in the Nineteenth-Century Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1973. White
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și considerațiile lui G. Iggers, The German..., p. 247. 224 H. White, Metahistory, op. cit., p. 180. 225 M. Foucault, Arheologia..., op. cit., p. 30. 226 Ibidem, pp. 35-36. 227 Ibidem, p. 40. 228 P. Veyne, Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București, 1999, p. 371. 229 Idem, Foucault..., p. 46. 230 M. Foucault, Cuvintele..., pp. 262-263. 231 Ibidem, p. 428. 232 H. White, The Content..., p. 173. 233 H. White, Tropics..., p. 234. 234 Ibidem, p. 262. 235 H. White
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]