1,343 matches
-
Liviu Rusu, Eta Boeriu, Ion Vartic etc.), anul VII, nr. 12/1996; ediția a II-a, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1998. Idem, Iarna bolnavă de cancer (scrisori către Deliu Petroiu, Mina și Ion Maxim și Delia Cotruș, organizate într-un "roman epistolar" de Cornel Ungureanu), Editura Curtea Veche, București, 1998. Idem, Atlet al mizeriei, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1994. Idem, Obligația morală, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2003, p. 116. 1 Textul de față reproduce, cu minime ajustări, capitolul dedicat corespondenței lui Ion D. Sîrbu din studiul monografic Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2011. ("Ion D. Sîrbu - maestru al genului epistolar", pp. 317-333). 2 Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 15. 3 Ion D. Sîrbu, "Să nu uit...", în vol. Scrisori către bunul Dumnezeu, Editura Apostrof, Cluj, 1996, p. 194. 4 Vezi Viorica Guy Marica, "Un portret
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu cei de odinioară. în paranteză fie spus, țin seminarii de literatură, dar nici unul dintre studenți nu m-a întrebat vreodată ce „curs” aveau „galbînul și paraua” din „istoria” lui Alecsandri. Sau banii de care vorbește Maiorescu în Jurnal și Epistolar. Fără cunoștințe monetare, mă îndoiesc că cineva poate să înțeleagă fabulosul din enumerarea făcută de Caragiale în „Norocul culegătorului”: „Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
roman al său, apărut în 1959. Este un roman de "tip istoric (...) ce nu mizează pe noutate narativă sau pe invenție structurală"771. Ceea ce atrage atenția este forma sub care este scris, pentru că scriitorul și-a conceput romanul ca unul epistolar. Unsprezece scrisori trimise de un roman iubitei sale pierdute undeva în Roma intrigilor. Este o operă care abundă în detalii despre antichitatea romană, reușind să zugrăvească foarte fidel epoca respectivă. Dacă ar fi să găsim totuși un punct slab al
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
exilului. Dialog cu Leon Volovici și Vorbind pietrei, un poem, „un fel de monolog adresat tatălui meu“. Despre Se face tot mai târziu, Antonio Tabucchi a spus că, deși romanul cuprinde 17 scrisori, nu ar zice că este un roman epistolar, ci unul de dragoste. „Și poate că nu e vorba de dragoste, pentru că este multă ură, răzbunare... Este vorba despre 17 bărbați care scriu scrisori și care acuză femeia că a ucis dragostea dintre ei. „Patria, în inima scriitorului“ Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea boemă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
orator) pentru a obține anumite efecte de ordin artistic" (Iordan, 1975, p. 11). V.2. Stilurile funcționale ale limbii române actuale În literatura de specialitate sunt actualizate diferite tipuri de stiluri funcționale: de exemplu, "stiluri colective informale" (stilul conversației, stilul epistolar) vs. "stiluri colective funcționale" (stilul beletristic, stilul științific, stilul religios, stilul publicistic, stilul juridico-administrativ) vs. alte stiluri, care au trăsături specifice, dar nu sunt considerate ,,profiluri stilistice autonome": stilul gnomic, stilul filozofic, stilul politic (Irimia, 1999, p. 67, pp. 160-168
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de sus o întreagă tagmă de personaje-cheie din literatură? Mă gândesc însă că, fiind tu acum la Tescani, locul unde au suferit multe personalități ale culturii române, vei pricepe mai bine chinurile bietului asesor editorial cu care porți aceste discuții epistolare... P.S.: Știu că, până să ajungi aici, ai sărit deja de indignare, cunoscând tu prea bine faptul că n-ai scris „funcționar“ nicăieri în epistola ta. O știu și eu... dar, mă rog, ai fi putut s-o faci. Parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
spre virtuozitate. Cazul este rar. Pentru a termina cu rezervele, câteva opere scapă unei judecăți sigure. Este vorba de cele scrise de Carmen Sylva în colaborare cu D-na Mite Kremnitz și care sunt semnate Dito și Idem. Sunt romane epistolare ca Astra sau Aus Zwei Welten, povestea iubirii dintre o prințesă și un profesor. Toate scrisorile prințesei sunt scrise de Carmen Sylva; D-na Kremnitz și-a împrumutat pana profesorului Bruno, eroul aventurii. Această colaborare în dialog lasă opera străbătută
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de a se fi născut“. Romanele lui Osamu Dazai sunt majoritatea scrise la persoana întâi și profund autobiografice, scriitorul reușind să creeze un anumit stil (watakushi shosetsu), care va deveni o marcă inconfundabilă a scrierilor sale, foarte apropiate de genul epistolar sau de jurnalul intim. Dazai atinge apogeul carierei sale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, odată cu publicarea, în anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocrației japoneze și criza unei societăți trecute prin ororile războiului. Personajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
epocii. * Proiectul reunește un grup independent de artiști și teoreticieni din teatru, dans și arte vizuale (între care Andreea Dumitru, Manuel Pelmuș, Lia Perjovschi, Sebastian Big, Ștefan Tiron), fiind coordonat de Asociația ECUMEST, cu susținerea Fundației ERSTE. Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Starea de creatură Bogdan-Alexandru Stănescu „Orice-i mai bun în om e-nfiorarea. Oricât l-ar face lumea să plătească scump sentimentul, Mișcat, el simte adânc prezența colosalului.“ Goethe, Faust, Partea a doua Dragă Vasile, mă văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Mihăieș, prin martie, tocmai de la Bloomington. Deci aveam timp suficient să compun ceva. Dar m-am pus pe documentat până era să mă sufoc. Nu voiam să-mi dau doctoratul în bădia, însă lucram în paralel la o carte despre epistolarele amoroase ale scriitorilor și ce îmi căzuse acum sub ochi era dincolo de orice închipuire. Cu zel neabătut, am strâns material cât să pot încropi pe loc un opuscul: sute de fișe, cu citate și interpretări. Mai aveam trei zile până când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
maior a vrut să o împuște./ Ah, a spus el, aproape că am și uitat lucrurile astea./ E foarte drăguț din partea ta că le-ai uitat - eu însă nu le pot uita.“ - Heinrich Böll, Opiniile unui clovn Ceea ce ne desparte - Epistolarul de la Hanu lui Manuc Lecții de literatură pe plajă Vasile Ernu Dragă Bogdane, Stau cu fundul în nisip și-l citesc pe unul dintre ultimii mei preferați, Philip Roth. Naiba m-a pus să-mi iau pe plajă povestea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Cum îți permiți să stai jos în fața mea? Stinge țigara!“ etc. etc. Face, tot în 1977, o a treia tentativă de sinucidere. Ca urmare a gestului său extrem, volumul său de poezii și aforisme Viața particulară (1977) și Un roman epistolar (apărut în 1978, conținând corespondența sa, masiv epurată, cu Radu Stanca) primesc bunul de tipar al cenzurii. În 1979, participă la festivitățile aniversare ale revistei Echinox, considerând, dintotdeauna, că „echinoxiștii“ îi continuă, în multe intenții, pe „cerchiști“. Pleacă, în 1980
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit“ (v. corespondența din Un roman epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust, spune Schiller, „spiritul grec e turnat într-o formă nordică“. După Gundolf, Goethe nu s-a întrebat ce sunt „grecii dătători
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o pierdere ireparabilă pentru cultura noastră, neobișnuită încă cu asemenea introspecții de profunzime, faptul că ea s-a întrerupt brusc. Abia părți disparate vor putea fi, oarecum, înlocuite de câteva dintre „engrame“ ori de unele dintre pasajele cenzurate din Romanul epistolar. Oricum, chiar și prin atâta câtă este, Autobiografia lui I. Negoițescu va marca, în mod sigur, maniera de a scrie proză subiectivă la noi. PREFAȚĂ Notă asupra ediției I. Negoițescu a transmis pe cale testamentară revistei Apostrof dreptul de publicare în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spirit veneau sub pana ei fără efort, și totuși întotdeauna în ordinea cea mai potri vită pentru a le pune în valoare unele prin altele. Stilul ei era pur, precis, rapid și ușor: și, deși se susține că talen tul epistolar aparține mai ales femeilor, îndrăznesc să afirm că nu există aproape nici una care să poată fi com parată, în privința aceasta, cu Julie. Doamna de Sévigné, căreia n-o să-i contest superioritatea în genul acesta, este mai interesantă prin stilul decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deosebirii în raport cu modelele sale. La fel se întîmplă în cazul unui filosof care scrie un dialog: el se plasează în rîndul celor care au ca model dialogurile lui Platon. Operele fac astfel referire la niște "prototipuri": Legăturile primejdioase la romanul epistolar, Iliada la epopee etc. În schimb, atunci cînd nu este vorba de opere unice, ci de rapoarte de stagiu, de reportaje sportive televizate, de cursuri universitare, nu există o relație de legătură cu niște opere consacrate: este vorba de rutină
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se poate desfășura pe un (singur) plan sau pe mai multe planuri; (!!) un rol important în aceasta au: 1. categoriile gramaticale ale verbului Ț moduri, timpuri (de regulă, o formă de trecut); (!!) timpul prezent fiind utilizat, mai ales, în scrierile epistolare, în narațiunea cu caracter memorialistic sau fals memorialistic; 2. pronumele (de obicei, pers. a III-a) (!!) narațiune inversă: acțiunile unui personaj sunt relatate de alt personaj, în cadrul unui dialog (sau al unui monolog); - narațiunea se desfășoară în timp și în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269 Teologie și politică / 275 Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin / 281 Bibliografie / 285 Abstract / 301 Résumé / 305 Notă asupra ediției Volumul de față reprezintă ediția a doua revăzută și adăugită a lucrării Biserica și elitele intelectuale interbelice (Iași, Institutul European, 2009). Cercetarea asupra istoriei intelectuale românești, mai ales a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]