2,911 matches
-
ca În Anglia: „Dandy-ul parizian e privit mai degrabă ca o ființă ridicolă decât ca un model”. Deși În al treilea deceniu al veacului perspectiva se va schimba, Balzac, În cunoscutul său Tratat..., scrie Încă la 1830 despre o „erezie a vieții elegante”, iar lui Musset i se pare că vede În dandy, la 1831, un superficial, un amator de cai și câini, un egocentric fără de suflet. Ce se petrecuse În fond? Apele dandysmului francez nu erau Încă despărțite și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
XXXIII-lea aforism rezultă În principal acest alt principiu, eterna voastră condamnare: XXXVIII Eleganța trudită este pentru veritabila eleganță ceea ce este peruca față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o severă consecință, următorul corolar: XXXIX Dandysmul este o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oferit. Moneda este prea proteiformă pentru a reține o singură dimensiune. Autorul nu propune, de fapt, o perspectivă nouă, ci încearcă să ne clarifice multiplicând perspectivele din care poate fi tratată moneda. În acest sens, mesajul său implicit este o erezie: în locul mitului după care moneda este guvernată de legi imuabile, pe care nu le cunosc decât inițiații, care le dezvăluie doar parțial și doar unor practicieni aleși pe sprânceană, autorul ne reamintește că moneda în general și moneda de hârtie
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Press, New York Cuceu, Ion; Cuceu, Maria, 1988, Vechi obiceiuri agrare românești, Minerva, București Cuisenier, Jean, 1998, „Cérémonial ou Rituel”, În Ethnologie française, vol. 28, nr. 1 Cuisenier, Jean, 2006, Penser le rituel, PUF, Paris Culianu, Ioan Petru, 2003, Cult, magie, erezii, Polirom, Iași Curcio-Nagy, Linda, 1994, „Giants and Gypsies: Corpus Christi in Colonial Mexico City”, În Daniel Czech, Craig Wrisberg, Leslee Fisher, Charles Thompson, Gene Hayes, 2004, „The Experience of Christian Prayer in Sport”, În Journal of Psychology and Christianity, vol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la Dunăre, iar Audius (adept al său) în Sciția, soboarele ariene sunt convocate la Serdica și Sirmium. Fierberea produsă de arianism a contribuit și ea să imprime o viață latină, fiindcă era o credință populară a acestor regiuni. Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei fiind separați de împăratul eretic, Valens (364-378). Astfel, la Tomis, avem o serie întreagă de episcopi, fideli ortodoxiei niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în care s-au infiltrat idei și tradiții vechi, precreștine (necreștine), așadar, un creștinism popular, spontan, mai aproape de sufletul oamenilor. Întrebare: printre creștinii din nordul Dunării au pătruns și erezii ale secolului al IV-lea? Petre Ș. Năsturel, într-un studiu despre Creștinismul românesc în epoca invaziilor, ajungea la concluzia că strămoșii românilor au păstrat constant simbolul niceo-constantinopolitan (325-381). Pe parcursul secolului al IV-lea, în sudul Dunării, s-au afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IV-lea? Petre Ș. Năsturel, într-un studiu despre Creștinismul românesc în epoca invaziilor, ajungea la concluzia că strămoșii românilor au păstrat constant simbolul niceo-constantinopolitan (325-381). Pe parcursul secolului al IV-lea, în sudul Dunării, s-au afirmat mai multe erezii, mai ales cea ariană, încât aceasta a divizat episcopiile sud-dunărene: cele de Sirmium, Singidunum (Moesia Prima), de Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele ( de Viminacium, Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându-le autorității imperiale. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în rândul sfinților, după moartea sa, Teotim I este pomenit la 20 aprilie.39 După el, pe scaunul de la Tomis s-a aflat episcopul Timotei, amintit în legătură cu lucrările Sinodului III ecumenic de la Efes, din 431, la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. El a semnat cele "12 anatematisme", propuse de Chiril de Alexandria, și sentința de condamnare a lui Nestorie. Nu știm în ce împrejurări și-a încheiat păstoria. Urmașul său direct a fost episcopul Ioan, amintit înainte de 448, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care apăra cu fermitate profesiunea de credință a părinților de la Chalcedon
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care apăra cu fermitate profesiunea de credință a părinților de la Chalcedon (451), apoi Petru (470-496), în 520, Paternus, "episcopus provinciae Scythiae
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două categorii opuse: boierimea și țărănimea aservită. Înrăutățirea situației sociale a țărănimii și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era o erezie socială și religioasă, după numele întemeietorului său legendar, "popa Bogomil" (Teofil). Erezia bogomilă era îndreptată împotriva bisericii oficiale și, în același timp, era o doctrină ostilă ordinii feudale.18 Legăturile strânse între români și slavi, între nordul și sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era o erezie socială și religioasă, după numele întemeietorului său legendar, "popa Bogomil" (Teofil). Erezia bogomilă era îndreptată împotriva bisericii oficiale și, în același timp, era o doctrină ostilă ordinii feudale.18 Legăturile strânse între români și slavi, între nordul și sudul Dunării au influențat evoluția socială și culturală a românilor, instituirea relațiilor feudale la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezent și cu fragmente din studiul Despre gândirea magică. Revista se impune și prin spațiul amplu acordat unui ciclu de articole și studii ce pun în valoare civilizația și cultură tradițională: Eugen Todoran (Eminescu, suflet și natura), Ovidiu Drimba (Despre ereziile poeziei noastre). Reține atenția articolul Critici și nuvele consacrate, în care Ovidiu Drimba pune în discuție problemă scriitorului ardelean, afirmând că „nicăieri că aici în Ardeal literatura n-a apărut că o soluție, ca o modalitate existențiala”. Rubrică de informare
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
nihilismului, Secretul doctorului Eliade, tr. Corina Popescu și Dan Petrescu, București, 2000; Arta fugii, pref. Dan C. Mihăilescu, București, 2002; Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, îngr. Sorin Antohi și Mona Antohi, introd. Sorin Antohi, București, 2002; Cult, magie, erezii, tr. Maria-Magdalena Anghelescu și Dan Petrescu, postfață Eduard Tricinschi, Iași, 2003; Iocari serio, tr. Maria-Magdalena Anghelescu și Dan Petrescu, postfață Horia-Roman Patapievici, Iași, 2003. Repere bibliografice: Elémire Zolla, Ioan Petru Culianu, Alberto Tallone Editore, 1994; Ted Anton, Eros, Magic and
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale, trenuri
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
lui... G. Călinescu, București, 1994; Gh. Crăciun, Bacovia - principiul tranzitiv al „Stanțelor”, RL, 1994, 34; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern, Cluj-Napoca, 1994; Micu, Scurtă ist., I, 367-369; Gh. Crăciun, Simbolismul bacovian de la conformism la erezie, ST, 1995, 3; Agatha Grigorescu-Bacovia, George Bacovia. Posteritatea poetului, București, 1995; Ioan Milea, Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995, 7-87; Pop, Recapitulări, 12-21; Popa, Estuar, 64-71; Ion Deaconescu, George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Lucian
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de a mă peți pe mine Ce te-a-mpins la nebunia de-a te vinde chiar pe tine? CHALKIDIAS Da, căci tu mi-ai smintit capul. Am crezut cu-așa tărie - Nu prea râde de-o nătângă dar pioasă erezie - Cum că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre acest sfârșit îngrijirii deosebite a episcopului Bosniei și a celui din Agram, autoriză pe cel dintâi să poată da absoluțiune de multe penalități bisericești, încurajă pe rege și pe ducele din Slavonia, Coloman, care-și propusese de-a înăbuși erezia din țară (haereticos de Sclavonia partibus in manu forti et brachio extento viriliter extirpare) îndemnîndu-l la îndeplinirea hotărârii sale și făgăduindu-i, pentru cât va ține campania, scutul și ocrotirea cea mai energică pentru bunurile și drepturile ducelui, dând ordin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silește și acuma cu tot zelul să-ndeplinească întreita sa datorie, de a întări în credința adevărată și de a duce la mântuire pe creștinii convertiți, de a readuce pe calea dreaptă pe cei ce îmblă pe căile strâmbe ale ereziei și, în fine, de a smulge din puterea păgânilor prin mâinile credincioșilor Locurile Sfinte ale mântuirii oamenilor. Față cu această problemă a răsărit acuma mângâioasa speranță cumcă Asan va alerga în ajutorul împărăției latine amenințate cu o putere mai tare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aproape turburea stare de nevoi din care l-ar putea mântui în mod esențial ajutorul așteptat de la Ungaria, dar care ajutor nu-l poate căpăta decât sacrificând statul româno-bulgar, adecă o țară care și așa e mâncată înlăuntrul ei de erezie, de aceea toate drepturile de suveranitate pe care Balduin le-ar avea cumva asupra Romîno-Bulgariei lui Asan el să le treacă la biserica romană în mînile papii, pentru că acesta să poată trata în privirea ajutorului și să aducă la bun
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uniunea și să făgăduiască în mod formal că nicicând nu va pretinde pentru adormitul ei soț, Mihail Paleologul, îngropăciune bisericească. Pacea religioasă era zdruncinată în cele mai dinlăuntru ale ei, conștiința poporului se-ncurcase în mod estrem în urma acuzării de erezie și persecutării pentru niște dogme aprobate ieri-alaltăieri de sinod chiar, dogme despre a cărora înțeles, cuprins și mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
papei, din mâna căruia va primi hotărârea. Mijloacele morale nefiind suficiente, convertirea ereticilor se făcea întrebuințînd fățiș puterea fizică. Astfel papa Ioan al XXII-lea porunci în anul 1327 ordinului predicanților (dominicanilor) din Ungaria ca să stârpească din rădăcină toți vlăstarii ereziei din via Domnului. În urmarea acestei porunci ordinul dominicanilor era dator să propovăduiască o cruciată împrotiva tuturor ardelenilor, bosniacilor și slovenilor cari, ca eretici sau schismatici, se țin departe de biserica catolică, apoi ordinul era în drept de-a da
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când a izbucnit în depărtare, e în cea mai mare apropiere un pericol învederat; mușcătura veninoasă a șarpelui e mai de temut în apropiere decât de departe. Deci e datoria regelui - urmă papa - de-a smulge din rădăcină schisma și erezia din toate țările regatului său, deci și din Cumania și din Valachia, căci erezia samănă c-o boală lipicioasă sau c-un șarpe ce se târâie prin întuneric și s-aruncă mai cu samă asupra celor simpli, când cei cuminți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mușcătura veninoasă a șarpelui e mai de temut în apropiere decât de departe. Deci e datoria regelui - urmă papa - de-a smulge din rădăcină schisma și erezia din toate țările regatului său, deci și din Cumania și din Valachia, căci erezia samănă c-o boală lipicioasă sau c-un șarpe ce se târâie prin întuneric și s-aruncă mai cu samă asupra celor simpli, când cei cuminți nu opresc răul de cu vreme cu iscusință și asiduitate. Fiindcă un asemenea război
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]