2,928 matches
-
nu cunoaște moartea lui, sau existența uneia din cauzele ce desființează mandatul. Articolul 1558 În cazurile arătate în articolul precedent, sunt valide contractările mandatarului cu al treilea persoane care sunt de bună-credință. Articolul 1559 În caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie să înștiințeze pe mandant, și până atunci să îngrijească de ceea ce împrejurările reclamă pentru interesele acestuia. Titlul X DESPRE COMODAT Capitolul 1 Despre natura comodatului Articolul 1560 Comodatul este un contract prin care cineva împrumuta altuia un lucru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoiă. Articolul 1561 Comodatul este esențial gratuit. Articolul 1562 Împrumutătorul rămâne proprietarul lucrului dat împrumut. Articolul 1563 Obligațiile ce se formează în puterea comodatului trec la erezii comodantului ��i ai comodatarului. Dacă însă împrumutarea s-a făcut în privința numai a comodatarului și numai persoanei lui, erezii lui nu pot să continue a se folosi de lucrul împrumutat. Capitolul 2 Despre obligațiile comodatarului Articolul 1564 Comodatarul este dator
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
esențial gratuit. Articolul 1562 Împrumutătorul rămâne proprietarul lucrului dat împrumut. Articolul 1563 Obligațiile ce se formează în puterea comodatului trec la erezii comodantului ��i ai comodatarului. Dacă însă împrumutarea s-a făcut în privința numai a comodatarului și numai persoanei lui, erezii lui nu pot să continue a se folosi de lucrul împrumutat. Capitolul 2 Despre obligațiile comodatarului Articolul 1564 Comodatarul este dator să îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat, si nu poate să se servească decât la trebuința
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
În caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui decât eredelui. Dacă sunt mai mulți erezi, lucrul depozitat trebuie să se restituie, fiecărui din ei o parte pe cat i se cuvine. Dacă lucrul nu se poate împărți, erezii trebuie să se unească între dânșii asupra modului primirii lui. Articolul 1612 Dacă deponentul prin schimbarea statului*) sau, a pierdut administrația bunurilor sale, după facerea depozitului, acesta nu se poate restitui decât persoanei însărcinate cu administrația averii deponentului. ------------------ *) Capacitate. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
putea fi constrâns să libereze amanetul mai înainte de a se fi plătit ambele creanțe, chiar când nu s-ar fi stipulat de a subordonă amanetul la plata datoriei a doua. Articolul 1695 Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului. Eredele debitorului ce și-a plătit partea să de datorie, nu poate cere restituțiunea părții sale de amanet atât timp cât datoria nu este plătită în întregul ei. Și viceversa, eredele creditorului care și-a primit
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
și legatarii, care cer separația patrimoniului defunctului, conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii în fața creditorilor erezilor sau reprezentanților defunctului, prin inscripția acestui privilegiu, în termen de șase luni de la data deschiderii succesiunii. Înaintea expirării acestui termen, nici o ipotecă stabilită de către erezii sau reprezentanții defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect. ---------------- A se vedea: - Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare - Monitorul Oficial nr. din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
anxietatea de separare înainte să se vehiculeze renumitul complex al lui Oedip. Este primul care vorbește despre termenul pre-Oedip, la un forum psihanalitic în 1925. Se produce astfel separarea lui Otto Rank de Freud, acesta din urmă acuzându-l de erezie pre-oedipiană. Din acest motiv, în 1926 pleacă la Paris cu soția sa, Tola și fiica, Helene. Pentru urmatorii 14 ani, Rank are o strălucită carieră ca lector, scriitor și terapeut în Franța și Statele Unite.
Otto Rank () [Corola-website/Science/326343_a_327672]
-
Al doilea Imperiu Bulgar”. Următorul țar, Borilă (Boris), a fost un uzupator, care l-a îndepărtat de tron pe moștenitorul legitim, Ioan, viitorul țar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendințele centrifuge ale boierilor și cu "erezia" bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil (ulterior a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
deși se făcuse cruciat în 1237, a obținut de la papă permisiunea de a lupta împotriva păgânilor (slavilor) din nord. Papalitatea contribuia astfel, fără să vrea, la volatizarea ideii de cruciadă. Tot așa procedase și în Franța, când declarase lupta împotriva ereziei albigeneze drept o cruciadă, sau când asimilase cruciadei participarea la construirea unei catedrale. Dar cruciada nu putea să moară pur și simplu. Agonia ei se anunța neașteptat de lungă, ea fiind ținută încă în viață de însăși evenimentele pe care
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a răspuns el, cân consilierii au insistat să se îmbarce o dată cu frații săi. Mai întâi regele a trebuit să-și asigure liniștea în pământul Siriei din partea Bătrânului din Munți, nume sub care este menționat în documente conducătorul sectei asasinilor, o erezie șiită. Stăpânirea lui se întindea undeva la granița de nord a Antiohiei, nu se știe precis unde, și despre el se spune că întreținea la curtea sa o armată de tineri, cărora le oferea toate plăcerile, fiind crescuți și educați
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
și amenința bazele creștine ale societății, protejarea lor fiind o datorie a tuturor monarhilor creștini. Pe lângă legislația împotriva evreilor și camătăi, Ludovic a extins atribuțiile Inchiziției în Franța. Aria cea mai afectată de această expansiune a fost sudul Franței, unde erezia catară fusese cea mai puternică. Ritmul acestor confiscări a atins cele mai ridicate nivele în anii de dinaintea primei lui cruciade, încetinindu-se în urma reîntoarcerii sale în 1254. În toate aceste fapte, Ludovic al IX-lea a încercat să îndeplinească datoria
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus, luând comanda trupeler, iesi învingător. În jurul anului 495, britonii au obținut o însemnată victorie la Bătălia de pe Muntele Badon, inspirând probabil legenda regelui Arthur. Deși
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
religii "păgâne", până la filozofi. Împăraților le-au fost recunoscute, din ce în ce mai mult, ample spații de intervenție în viața Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care, în acele secole, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și cristologice. În urma acestor controverse creștinismul a ajuns la formulări riguroase a adevărurilor de credință (dogmele), cuprinse în crezul de la Niceea (numit și Crezul apostolic) și, mai apoi, în Simbolul (Crezul) niceno-constantinopolitan (secolul al IV-lea). Istoria prin care
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
care nu va face decât să faciliteze viitoarele pierderi produse de către creștinătatea orientală în fața islamului, pierderi care vor culmina cu desființarea imperiului ortodox în anul 1453. Istoricii amintesc printre cauzele slăbirii Bizanțului și îndelungata luptă intestină din creștinism („lupta cu ereziile”), mai precis la faptul că o parte a populației din partea estică, asiatică și nord-africană a imperiului, care afișa un creștinism considerat „eretic” de către puterea centrală, era supusă permanent presiunilor din partea acesteia, și uneori era ținta masacrelor, fapt care a sfârșit
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
statuie a unui putto, creată de Ferdinand Murmann. Cei patru putti sunt reprezentați fiecare luptând cu un animal diferit, simbolizând depășirea obstacolelor de către oraș: războiul reprezentat de un leu, ciuma de un bazilisc, foamea sau foametea de un dragon și erezia de către un șarpe.
Marienplatz (München) () [Corola-website/Science/328368_a_329697]
-
fost afectați de căderea lui Adam, contrar învățăturii lui Pelagius. După Consiliul din Efes (431), pelagianismul nu a mai tulburat Biserica Greacă, astfel că istoricii greci ai secolului al cincilea nici măcar nu pomenesc ceva despre controversă sau numele ereticilor. Însă erezia a continuat să mocnească în Vest și s-a stins foarte încet.
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța. În Franța rămâne timp de șapte ani, la Toulouse și Paris, apoi la Londra între
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
în Italia, la Veneția, unde dă lecții ca profesor particular, este însă arestat de Inchiziție, care îl extrădează la Roma. După șase ani de detenție, în care timp este supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino. Refuzând să-și abjure convingerile, este condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața "Campo dei Fiori" din Roma. Toate operele sale au fost interzise și
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
la Roma. După șase ani de detenție, în care timp este supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino. Refuzând să-și abjure convingerile, este condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața "Campo dei Fiori" din Roma. Toate operele sale au fost interzise și, în 1603, au fost puse la index (""Index librorum prohibitorum""). Împreună cu constrângerea lui Galileo Galilei de a-și
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
în mod direct - conform căreia credinciosul trebuie să aibă o relație directă cu Dumnezeu, precum și voința de a pune în practică principiile creștine nu numai în vederea vieții viitoare, ci pentru viața de toate zilele. În primele secole creștine a apărut erezia monarhismului, potrivit căreia în Sfânta Treime creștină, Tatăl ar fi superior Fiului și Duhului Sfânt. Părinții Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
un sociolog și teolog francez, cunoscut datorită criticii sale față de "societatea tehniciană", care, pentru el, pretindea a face parte dintr-un alt domeniu decât morala, dar prin aceasta crea o altă morală. A scris "Scufundarea Creștinismului", carte în care critică "erezia constantiniană" (alianța dintre biserică și stat, sub Constantin cel Mare), și consecințele nefaste ale acesteia. Jacques Ellul tindea spre un creștinism social, în care nu se mai vorbește de "a da săracilor ceva din prisosul tău", ci de a pune
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
de a rezolva conflictul aparent dintre spiritualitate si religia structurată. El descrie mai multe conflicte filozofice în cadrul romanului: adevărul absolut contra interpretării individuale, arta stilizată contra frumuseții naturale, predestinație contra liberului arbitru, religie contra spiritualității. Eco transformă aceste controverse și erezii religioase medievale folosind termeni politici și economici moderni. Acest lucru îi oferă cititorului modern un context în care să poată ajunge la propriile lui concluzii în ceea ce privește semnificația romanului și cercetările făcute de personaje. Semioticianul Eco este apreciat de studenții lui
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
în timp ce a scris acest roman. Scările din biblioteca mănăstirii seamănă mult cu cele din Biblioteca Robarts. De-a lungul cărții sunt multe citate latine autentice sau apocrife. Cartea redă numeroase discuții asupra filosofiei lui Aristotel și a unei varietăți de erezii milenariste, în special acelea asociate cu grupul Romano-Catolic numit "fraticelli". Există în cadrul cărții numeroase alte referiri, adesea anacronice, la filosofi, de exemplu la Wittgenstein. Subiectul „paginii otrăvite” este preluat dintr-un roman classic chinez, numit "Jin Ping Mei", de obicei
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
cărți scrise în aceeași perioadă. Formulele prin care opera sa se înfățișează publicului sunt cele care se raliază mai curând clasicismului și modernismului, în contra direcției postmoderne a culturii și a literaturii române contemporane. Pe acestea, de exemplu, volumul de povestiri „Erezii pioase“ le respinge anume pentru a dovedi că se poate scrie în paradigma contemporaneității fără a cădea în derizoriu și banal. „Erezii pioase“, scris între anii 1988-1993, cu intenția de a lansa un curent pe care tânărul autor a încercat
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
modernismului, în contra direcției postmoderne a culturii și a literaturii române contemporane. Pe acestea, de exemplu, volumul de povestiri „Erezii pioase“ le respinge anume pentru a dovedi că se poate scrie în paradigma contemporaneității fără a cădea în derizoriu și banal. „Erezii pioase“, scris între anii 1988-1993, cu intenția de a lansa un curent pe care tânărul autor a încercat să-l acrediteze sub denumirea de personalism literar, constituie demonstrația că literatura are nevoie de poveste și ilustrează teza potrivit căreia alexandrinismul
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]