1,942 matches
-
când doarme, nu ia bani de la învățăcei și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât magistru care-ți arată cum să găsești bucuria... Așa cum bănuim, Socrate îi răspunde că el predă virtutea, că esențialul e în altă parte, că Antiphon greșește crezând că fericirea depinde de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a conduce - ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. Încă o piatră în grădina platoniciană, în care filosoful era antrenat să devină rege - dacă nu cumva invers... 7 Fericit cel care, precum Ulise... Esențialul constă în a te bucura de clipa de față, a-i cere prezentului ceea ce poate da, și nimic altceva. Altfel spus, a ști să trăiești. De asemenea, a fi capabil să profiți de clipa favorabilă, faimosul kairos, acest strop de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxos a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
epicuriene. Îndemnul s-a bucurat de succes, fără să producă totuși multe efecte printre filosofi: a trăi ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Adică exact contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și anatomiști, și epidemiologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recompunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. 13 Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prin a altera imaginea, a-i ascunde contururile, pe scurt, prin a deforma totul și, ca atare, a dezinforma finalmente. Excesul de informații se soldează cu adunarea unei cantități uriașe de date, în care nu e deloc ușor să separi esențialul de neesențial. Căci selecția cere o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
intervin intermediari echipați cu camere de luat vederi, care circulă încolo și încoace prin platou, precum odinioară santinelele prin fața palatului lui Creon ori pe meterezele castelului de la Elsinor. Ei ne permit să vedem totul și, bineînțeles, să nu mai deosebim esențialul de neesențial, să ne lăsăm înghițiți de masa de informații ce rezultă ca o consecință a acestei operații de supraveghere generalizată. Se spune că Dionysos Tiranul, stăpânul Siracuzei, pusese să se construiască o temniță în craterul vulcanului Etna, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
2); supraviețuire (2); transparent (2); udă (2); vin (2); vitalitate (2); -; acid; alcool; amin; apă potabilă; armură; bazin; băut; beau; bidon; bine; Borsec; bunătate; calcar; calm; cantitate; ceai; chiuvetă; clor; continuitate; creație; cugetare; fără culoare; dar; deșert; Dunăre; duritate; energie; esențial; existentă; fiartă; foame; găleată; gheață; gîrlă; grea; H2; hidrogen; hrănire; iaz; incolor; incoloră; indiscutabil; indispensabil; indispensabilă; inundați; iod; de izvor; înota; Jiu; lapte; lecuitoare; lichid transparent; lichior; licoare; limbă; limpeziciune; liniște; Loredana; mal; marea; Marea Neagră; mere; miel; moale; la moară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
muncă(2); de noapte(2); nuca(2); problemă(2); pufos (2); zi(2); de zi(2); adevăr; aer; atenție; bucurie; bunătate; căldură; din cărămidă; cerc; cioturos; clasic; colac; copt; cozonac; crud; cunoștințe; cuprins; dascăl; delicios; dezinteres; dreptate; dulceață; emisiune; esența; esențialul; eu sunt; firimitură de pîine; fericire; gust gros; gust; iarbă; indiferență; interzis; în; înlăuntru; întreg; învățătură; jumate; macaroană; margine; de masă; miez de pîine; miezul problemei; mijlocul; mîncare; moț; nevăzut; noiembrie; nopții; nuc; pară; parte bună; paște; pepene; piersică; pîini
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
alungare; am două; antebraț; artist; ascuțit; bază solidă; bază; bebeluș; Bigfoot; blugi; braț; bronz; bucurie; cari; casă; călător; călători; călcat; călcîi; ciorap; cîrjă; coapsă; cocostîrc; colanți; complet; continuitate; corp omenesc; corp uman; crac; culori; delicat; drăguț; drept, stîng; elegantă; energie; esențial; estetic; extremitate; febră; femeie; feminitate; fesă; fin; finețe; fiu; flexibil; cu fracție de lemn; folos; fotbalist; fracturat; frig; fundament; fustă; gambe; ghips; gips; indiferență; iute; încălțat; încordare; îngrijire; jogging; jos; laba piciorului; leg; legat; lemnar; locomoție; lovitură; lucrat; luxație; masă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
beau apă; beție; bidon; buze; cană; carte; de carte; de cola; cumplită; dependență; disconfort; drumeție; dzegust; enormă; esențială; de faimă; fată; fîntînă; foarte; fotbal; frumoase; gol; grea; herpes; instinct; iubire; izvor; înec; înțelepciune; jos; lac; lapte; leșin; lipsa apei; lipsa esențialului; lipsă, lumină; mentă; a mînca; mîncare; neajuns; nebăut; nebună; necesar; nemaipomenită; neplăcere; neputință; nerăbdare; numai; oaie; obosit; ochi; plante; ploaie; podea; poftă; poftă de a bea; portocale; prismă; puternic; răzbunare; rea; respect; reușită; rezistență; Saharna; senzații; de sete; soare; sport
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tânăr, caracterizat prin flexibilitate, curiozitate și creativitate; dezvoltarea capacității de a face alegeri responsabile, nelăsând altora decizia pentru viitorul propriu; angajarea socială; dorința de a se depăși în permanență; reîmprospătarea continuă a cunoștințelor, nu de dragul acumulării, ci pentru a degaja esențialul. 4. Scopuri instrumentale: a învăța pentru a învăța; a învăța împreună cu alții; a dezvolta capacitatea de a profita de experiența educativă deja dobândită; a avea inițiativa învățării. Din examinarea obiectivelor de mai sus rezultă o constatare: filosofia educației permanente este
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pentru a descrie ce anume s-a spus în legătură cu o anumită întrebare sau temă. Dacă scriem un raport narativ, vom alege citatele din categoriile care ilustrează ce anume s-a spus. Acestea sunt folosite ca argumente. Căutăm citatele care surprind esențialul din ceea ce s-a spus. Acestea îi oferă cititorului o idee asupra modului în care au vorbit participanții. De obicei, folosim în jur de trei sau patru citate pentru fiecare categorie sau temă. După ce terminăm cu acest nivel al analizei
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Cioran nu se poate debarasa, în fapt, de propria prezență, atât de concretă în vanitatea ei, încât devine singura posibilă. De aici, contradictoriul din care își hrănește deopotrivă voluptatea eșecului și neputința extazului, și care îl proiectează pe Cioran în esențial. În fond, existența îi e construită dintr-o serie de palinodii: totul Ă convingere, credință, idee, atitudine Ă se transformă în opusul său, dacă nu cumva are înscris din start, în chiar miezul său, reversul ironic. * Într-o scrisoare din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e, de fapt, o iluminare. Astfel, oricâte rezerve am putea avea, destinul lui Cioran este marcat într-un mod decisiv de problema adevărului. Prin decembrie 1935, îi scrie lui Mircea Eliade: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de problema adevărului. Prin decembrie 1935, îi scrie lui Mircea Eliade: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552). Nu-i vorbă, cu câteva excepții pasagere, paradisul va fi în permanență în altă parte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbă, cu câteva excepții pasagere, paradisul va fi în permanență în altă parte, de obicei în locurile pierdute sau abandonate. Dar, treptat, și spre bătrânețe din ce în ce mai evident, raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în altă parte, de obicei în locurile pierdute sau abandonate. Dar, treptat, și spre bătrânețe din ce în ce mai evident, raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului. Dostoievskian, Cioran nota în aceeași scrisoare către Eliade: „Îmi e imposibil, dragă Mircea, să scriu despre un gânditor pe care-l
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune Cioran: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune Cioran: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (dec. 1935 Ă 552). Astfel, Cioran își hrănește vitalitatea din angoase și paradisul din infern. Pentru că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (dec. 1935 Ă 552). Astfel, Cioran își hrănește vitalitatea din angoase și paradisul din infern. Pentru că are obsesia esențialului, transformă chiar ceea ce este esențial în iluzie și aparență. Nici o surpriză, astfel, ca în România să fie preocupat de vid; nici o surpriză ca, la Paris, să instituie vidul ca spațiu care-i permite să exploreze în ființă. Nu spunea el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]