6,312 matches
-
numi „ura de sine” a ultracosmopoliților postdecembriști; în mod cu totul nedrept (ca să nu spun mai mult...) dar simptomatic pentru un mental colectiv ieșit din țîțîni, Eugen Simion a devenit brusc, după 1990, un soi de naționalist ultraconservator în ochii esteticilor de serviciu, după ce fusese decenii de-a rîndul „de partea bună”. Cei care l-au citit cu mintea deschisă și au asistat la colocviile Penser l‘Europe pe care, de un deceniu și mai bine, le patronează, știu însă că
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
Ralea în 1941. Corectitudinea politică, iată, n-au inventat-o americanii în anii 1970, ci Ș.Cioculescu, Ralea și Streinu în anii 1940! Detractorii din a doua clasă (câteodată, aceeași) sunt mai subtili. Obiecțiile lor țin de critică și de estetică. Istoria n-ar fi „nici operă didactică”, „nici una de știință”. Tot Ralea dixit. E observația cea mai obișnuită. Autorul ar fi prea subiectiv, impresionist incurabil, judecățile de valoare ar fi „mormane”, analizele ar devia în pamflet și în șarjă. „Lucrarea
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
prin instrumentele ficțiunii fie o strategie existențială virtuală, fie o personalitate ideală, tot virtuală, fie pe amîndouă, și nicidecum doar năzuința de a exhiba un nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și romanele la ceilalți prozatori - reia aceeași formulă confesivă fără prea multe complicări
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
demnitate și am leafă de ministru. Mai am eu, în „scurta” mea notă biografică și niște cărți, o penibilă polemică amoroasă, dar acestea [î]ți sunt cunoscute, cred. Eu ți-am dat niște referințe care stau cu totul în marginea esteticii și a interesului dumitale. Să mă ierți, scumpe maestre, că, deși îmi propusesem să-ți scriu numai așa câteva rânduri de iubire, iată că scrisoarea mea a luat proporții. Sfintele sărbători cu bine. La mulți ani! Al d[umi]tale
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
singur an, 1945-1946, și a publicat patru cărți, iar cea de a cincea a rămas în șpalturi. Una din cărțile valoroase ce s-au publicat în această editură aparține lui Tudor Vianu - Transformările ideii de om și alte studii de estetică și morală (1946). 4. Constantin Pelmuș - Venere, marmură caldă... în Gândirea, 23, nr. 3, martie 1944, p. 132-146. Se evocă un episod din biografia lui Eminescu]. 5. În revista Gândirea a publicat șase poezii: În singurătăți, Lumină lină, În nopți
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
scapă analizei de tip istoricist, un fel de psihoză în care, ca și schizofrenul, intră decis poetul: „(...) prin această crăpătură vedem într-adevăr adânc în tot ce are existența mai misterios și mai nocturn.” Întâlnindu-se cu teoria creației din estetica lui Liviu Rusu, poetul german credea că „geniul este o anumită formă de degenerare pură care declanșează creativitatea” - și cu toate astea și-a pus verbul sub flamuri naziste, printr-un paradox al spiritului care socotește normalul ca fiind abnormul
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
de cercetători, teoreticieni și istorici ai artei care, la o lectură atentă a cărților 1 și contribuțiilor sale, surprind actualitatea și modernitatea demersurilor exegetice întreprinse de acesta timp de o jumătate de secol. Elaborarea și susținerea unui strălucit doctorat în estetică la Universitatea de Stat „V.M. Lomonosov“ din Moscova, având ca temă - Despre corelația dintre ideal și frumos, lecturile fundamentale, frecventarea și consultarea, riguroasă, a celor mai bogate și complete pinacoteci și muzee din Europa i-au facilitat, cum era și
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
din Moscova, având ca temă - Despre corelația dintre ideal și frumos, lecturile fundamentale, frecventarea și consultarea, riguroasă, a celor mai bogate și complete pinacoteci și muzee din Europa i-au facilitat, cum era și firesc, drumul spre o catedră de estetică din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ unde, cu pasiune și dăruire, a inițiat, supravegheat și format un număr însemnat de cronicari, istorici și critici de artă. Recursul, permanent și consecvent, la marile modele ale esteticii, existente în România și
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
spre o catedră de estetică din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ unde, cu pasiune și dăruire, a inițiat, supravegheat și format un număr însemnat de cronicari, istorici și critici de artă. Recursul, permanent și consecvent, la marile modele ale esteticii, existente în România și în unele metropole europene și americane, călătoriile și stagiile de studii postuniversitare în Italia, unde a lucrat cu celebrul G.C. Argan, Franța, Germania și Austria, precum și o largă deschidere în abordarea unor teme esențiale ale esteticii
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
esteticii, existente în România și în unele metropole europene și americane, călătoriile și stagiile de studii postuniversitare în Italia, unde a lucrat cu celebrul G.C. Argan, Franța, Germania și Austria, precum și o largă deschidere în abordarea unor teme esențiale ale esteticii moderne și contemporane i-au creat profesorului și cărturarului Gheorghe Achiței un loc distinct în ierarhia valorilor naționale. Coordonarea și supervizarea, în ultimele decenii, a nu mai puțin de șaizeci de doctoranzi, printre care menționez pe Dan Păcurariu, Doina Isfanoni
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
oa]s[tră] adânci despre timp3 (p. 73), utopie, specificul național sau „înstrăinare” și „alienare”. Totul îmi dă nădejdea că veți scrie în curând - dacă nu o aveți de pe acum - o carte mare de filosofie a culturii - nu neapărat de estetică - unul din puținele domenii în care ne-am putea înscrie și noi, cu o contribuție românească de seamă. Altminteri, nu vă ascund, sunt împotriva cărților ce reprezintă simple culegeri de articole ori eseuri. Mă bucur, așadar, să știu că sunteți
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
așa, sunt al d[omniei] voastre cu vechea mulțămită românească, cu dulce dăruire Constantin Noica Note Originalele celor două scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Gheorghe Achiței - Ce se va întâmpla Mâine? Studii de estetică. [București], Editura Albatros, [1972], 248 pagini + 42 file planșe; Artă și speranță. București, Editura Albatros, [1974], 408 pagini și Frumosul dincolo de artă. București, Editura Meridiane, 1988, 424 pagini + 24 file planșe. 2. Gheorghe Achiței - Ce se va întâmpla Mâine? Studii
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
Editura Albatros, [1972], 248 pagini + 42 file planșe; Artă și speranță. București, Editura Albatros, [1974], 408 pagini și Frumosul dincolo de artă. București, Editura Meridiane, 1988, 424 pagini + 24 file planșe. 2. Gheorghe Achiței - Ce se va întâmpla Mâine? Studii de estetică. București, Editura Albatros, [1972], 248 pagini + 42 file planșe. 3. Obsesia timpului pierdut, paginile 73-75. 4. Constantin Noica - Creație și frumos în rostirea românească. București, Editura Eminescu, [1973], 183 pagini. 5. Ion Apostol Popescu (n. 1920 - 1984), istoric literar, folclorist
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
pot spune că am acordat eu însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai poate fi amânat. Am uitat să
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
poate duce spre autism, iar autismul unor personaje poate oferi spectatorilor o comedie feroce sau o tragedie cumplită, caraghioasă! Deși nu este un autist get-beget, singurul personaj al domnului Caragiale despre care am putea spune că se închide într-o estetică a indiferenței este Agamiță Dandanache, cel ce sosește singur singurel în cetatea de sub munte, gata s-o cucerească - fiindcă nu-i pasă de cine îl va vota, el știind că tronul său din divanul de la București nu ține de votanții
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei literare adecvate pentru definirea identității latino-americane, au întreprins explorări în plan estetic, la nivelul limbajului și discursului. O parte din experimentele lor narative se găsesc în romanele - eseu autoreferenț iale, publicate în anii șaizeci
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
și al lui Tașcu Gheorghiu, ce devenise unul dintre cei mai apreciați și prețuiți studenți ai profesorului Tudor Vianu, care nu a ezitat, în acele momente tulburătoare, să-l trimită la Paris, pentru a studia și a se specializa în Estetică. Tinerii scriitori Tașcu Gheorghiu și Pericle Munteanu rămân în țară și suportă cu stoicism abuzurile imprevizibile ale unui regim totalitar, iar eseistul, traducătorul și jurnalistul Ion Ureche se stabilește, definitiv, la Paris, unde nu izbutește să se impună decât prin
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
nașterii, la Bayreuth, locul celebrului festival înființat de acesta, și la Veneția, locul morții, au loc concerte omagiale, puneri în scenă ale operelor, conferințe, se publică înregistrări și ediții critice ale scrierilor, precum și literatură secundară despre toate temele posibile (de la estetică și religie, la ideile sale muzicale, la revoluționaristul lui de stânga în 1848, la relația dintre compozitor și regele Ludwig II, opiniile lui despre alți compozitori, viața soției sale Cosima și a urmașilor care au condus festivalul de la Bayreuth, antisemitismul
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu înlocuiește imaginarul camerei de filmat ce dublează textul cu obiectivul aparatului de fotografiat. Problema memoriei, cu oglinzi în boală și estetică deopotrivă, oferă, în sfârșit, o suprapunere de sens. Din păcate, ideile sunt la fel de aride. M-aș fi așteptat ca Florin Lăzărescu să dezvolte conceptele foarte interesante ale lui Gheorghe Crăciun despre fotografie, sau mai cunoscutele texte ale lui Barthes și
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
că orice aspect al Lumii îngăduie și „perspectivele (conjugate sau despărțite) ale umorului și ironiei”: „D.D. Roșca, în Existența tragică, afirma că, în fața Existenței, omul poate avea două atitudini fundamentale: una eroică (în esență, etică) și alta spectaculară (în esență, estetică). A doua se bazează pe umor”. Secțiunea a doua, cea a Exercițiilor metafizice, reia temele din prima și le încheagă într-o viziune unitară: „metoda e pluridisciplinară și meta-disciplinară, deci integrativă”. Tot volumul e unul de solfegii. T.C. ascultă sfatul
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
punctul de vedere al construcției romanului. Ceea ce Teodora Stanciu voia să știe era dacă putem privi lucrurile și dintr-un punct de vedere estetic mai larg. Reiau aici ceea ce i-am spus în emisiunea de radio. Tudor Vianu afirmă în Estetica lui, din anii 1930, că orice obiect de artă are nevoie să fie separat de lumea reală printr-un spațiu asigurator. Tablourile pictorilor au o ramă, sculpturile, un piedestal. Spectacolul de teatru se desfășoară pe o scenă și nu începe
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
a voi să se separe din nou. Doar concertul de muzică clasică menține pauza, cu o noblețe care pare desuetă tinerilor care umplu stadioanele pe care se cântă rock. E vorba de o altă artă și, implicit, de o altă estetică. P.S. M-am decis să consacru de aici încolo majoritatea editorialelor mele exclusiv unor chestiuni literare sau general culturale. Prea e mare zgomotul cetății ca să nu râvnesc la o muzicalitate pură. Nu știu ce cred și vor cititorii noștri. Chiar dacă unii nu
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
recunoaște sistematic metamorfoza interioară, în tot acest timp al rescrierii, prin vitalitatea ca produs al autoreflexivității. Firește că Nicolae Stan se ambiționează să-și situeze eroii într-un punct zero al existenței, de unde filosofia istoriei are șanse de salvare prin estetica unui nou umanism. Însă tezismul unui autor ajunge în capcana celuilalt: fundătura sofistică. Chiar dacă se plusează cu o problematică a corporalității, de la un moment dat. La un nivel al lecturii, citim Ceață pe Tamisa ca o poveste a confruntării autorilor
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
scris” (p. 130). Afirmația e mai prejos de orice comentariu. Spuneam că, pe lângă stilistica de tabloid, aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o serie de gesturi de un teribilism aproape stânjenitor
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]