2,623 matches
-
Munteanu, cu o prefață a autorului, București, Ed. Nemira, 1998. MANDROU, Robert, Magistrats et sorciers en France au XVIIe siècle, Paris, Librairie Platon, 1968. MARIAN, S. Florea, Ornitologia populară românească, II, Cernăuți, 1883. MARIAN, S. Florea, Nașterea la români. Studiu etnografic, București, Ed. Göbl, 1892. MARIAN, S. Florea, Înmormântarea la români, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1995. MARIAN, S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996. MARIAN, S. Florea, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Imperiu Roman. În funcție de ceea ce sugerau unele cuvinte sau nume rostite se putea organiza o acțiune, un eveniment. Mai mult, așa cum am văzut, ele deveneau un criteriu al activităților pe care le desfășurau. 69 S. Florea Marian, Nașterea la români. Studiu etnografic, București, Ed. Göbl, 1892, pp. 96-97. 70 Lucia Berdan, Fețele destinului. Incursiuni în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași, Editura Universității "Al.I. Cuza", 1999, p. 59. 71 Gheorghe Pavelescu, "Cercetări folclorice în județul Bihor", în Anuarul Arhivei de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
foc, ca element sacru, divin. De aici vin, poate, și o serie de credințe care afirmă că stăpânirea sa presupune nu numai pricepere, ci și îndeplinirea anumitor acțiuni ritualice, respectarea unor tabuuri. 85 În această privință dispunem de un material etnografic bogat, pus în valoare de o seamă de etnologi celebri: S. Florea Marian, Ion Ghinoiu, Romulus Vulcănescu, Ion Mușlea, Ovidiu Bîrlea etc. 86 Pentru alte informații referitoare la practicile magice și divinatorii în cele trei mari momente de trecere (nașterea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de investigare de teren. Elaborarea proiectelor de intervenție, Iași, Ed. Lumen, 2003; Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, ed. cit. 134 Cristina Gavriluță, Socioantropologia fenomenului religios, Iași, Editura Fundației Axis, 2003, pp. 213-214. 135 François Laplantine, Descrierea etnografică, traducere de Elisabeta Stănciulescu și Gina Grosu, prefață de Elisabeta Stănciulescu, Iași, Ed. Polirom, 2000, p. 44. 136 Elisabeta Stănciulescu, Teorii sociologice ale educației, prefață de Traian Rotariu, Iași, Ed. Polirom, 1996, p. 146. 137 Vasile Miftode, op. cit, p.
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care-i determină unghiul de vedere asupra lor" (ibidem, p. 45). 140 Ibidem, p. 94. 141 Ibidem, p.102. 142 Ibidem, p. 110. 143. Cele două tendințe "opuse dar nu exclusive" (Claudine de France, op. cit., p. 271) caracterizează deopotrivă filmul etnografic și utilizarea cinematografiei în științele socio-umane. 144 Jean Palou, Vrăjitoria, traducere de Ofelia Screciu, Timișoara, Editura de Vest, 1992, p. 108. 145 Isambert, Vechi legi franceze, T. XIX, apud Jean Palou, op. cit., p. 110. 146 Achim Mihu, Antropologie culturală, Cluj-Napoca
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a servi propriilor nevoi, construirea de comunități și dezvoltarea propriilor practici de citire și a sistemelor de înțelegere ale textelor media. Analizele lui Jenkins la fanii Star Trek sunt foarte cunoscute, fiind construite pe teoriile culturale și pe cercetările audienței etnografice. Cultură convergență se bazează pe relația dintre trei concepte: convergență media, cultura participativa și inteligența colectivă 100. Prin convergență culturii înțelegând dispersia conținutului de-a lungul mai multor platforme media, dar diferă de alte abordări nu ca o consecință a
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
analiză a diferitelor forme media, scopul de a dezvolta capacitățile de evaluare a conținutului media, abilitatea de a renunța la consum și de a recurge la crearea conținutului. Daniel Miller și Don Slater au intenționat să atragă atenția asupra semnificației etnografice a Internetului folosit în Trinidad pentru mutarea teoretizării speculative asupra utilizării Internetului de către o cultură empirica în cea din viața de zi cu zi, de cultură a comunicării mediatizate 106. Studiile lui Miller și Slater reprezintă mutarea textuala a studiilor
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
cercetării celor din Trinidad este că au o afinitate firească pentru Internet, cumva intuitivă, construită pe presupunerea existenței lor naturale, având predispoziție spre CMC108 în Cyberspace. Ei susțin că o ordine socială statuata nu poate scăpa transformărilor apartenenței cibernetice. Studiile etnografice ale lui Miller și Slater resping ideea unei distincții între real și virtual, care s-ar substitui unei apropieri la toate nivelele, demonstrând că acest mod de a scrie despre impactul Internetului pare chiar greșită pentru cazul Trinidad. Propunerile empirice
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
utilizarea limbajului pentru asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare pe care cu nici un chip nu o putem evita; din acest punct de vedere, orice demers etnologic sau etnografic, hermeneutic sau semiotic este, în esență, o minciună, iar cel care își propune să o valorifice este un ficționar; căci, cum ne spune Scheibe, "o minciună care se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune" [Barnes
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt altele decît cele reale". O minciună primară se vrea luată drept "adevăr obiectiv"; faptul că nu este devine un secret cunoscut numai de cei care, în complicitate, au pus-o la cale. Bailey explică acest concept ajutîndu-se de informații etnografice adunate în India, însă nu se limitează numai la populația rurală. Chiar Leviathanul lui Hobbes și Republica lui Platon pot fi citite, după părerea sa, ca minciuni primare (Bailey 1991:83, 91-92). Ele sînt "călăuze pentru reglementări represive", iar complicii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de asemenea posibilitatea de a păcăli și alți actori, marginali sau periferici, în arena știiințelor sociale. Specialiștii în științele sociale, în special sociologii și antropologii, fac o distincție între cele două modalități principale de culegere a datelor pe teren, cercetările etnografice și anchetele. Fiecare dintre acestea are propriile tipuri de înșelătorii. Se poate trage o linie de separație între actele specifice de inducere în eroare care apar din cînd în cînd pe parcursul unei anchete, (datorate fie cercetătorilor, fie celor chestionați) și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în cînd pe parcursul unei anchete, (datorate fie cercetătorilor, fie celor chestionați) și o înșelătorie mai profundă care poate constituie baza relației dintre cele două tabere. Înșelătoria de durată la care mă refer apare mai ales atunci cînd se adună date etnografice, și în special cînd anchetele se bazează pe observații la fața locului și cînd există o distanță culturală semnificativă între cercetători și persoanele studiate. Scriind despre practica tradițională a antropologiei sociale și culturale, Geertz (1968:151-152) se referă la "asimetria
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minți cu privire la datele propriului grup etnic. Antropologul francez Marcel Griaule, în timp ce lucra printre băștinașii Dogon ai regiunii care astăzi se numește Mali, a acordat o atenție deosebită minciunilor spuse de persoanele chestionate. Discutînd despre modul în care se realizează investigațiile etnografice (Griaule 1957:56-61), el detaliază diferite tipuri de minciuni la care se poate aștepta cercetătorul (Clifford 1983: 137). Pentru Griaule, minciunile spuse de persoanele anchetate sînt obstacole în calea căutării adevărului, încît pentru el o situație "ideală" ar fi aceea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi aceea în care cei chestionați ar putea fi manipulați în așa fel încît să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990: 4-5), are tendința de a înflori, și afirmații pe care Griaule le considera minciuni au devenit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
induce în eroare, chiar dacă, luată mot-à-mot, afirmația nu este adevărată; dacă ascultătorul sau cititorul interpretează afirmația conform altui cod, s-ar putea să se simtă înșelat. Astfel, de exemplu Bailey (1991:6) notează că atunci cînd și-a început cariera etnografică în India am fost uimit și ofensat de tineri indieni politicoși care au răspuns la o întrebare asigurîndu-mă că "se va face tot ce este necesar", cînd de fapt (după cum mi-am dat seama mai tîrziu) nu aveau nici o intenție
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se spune, au caracterizat cel puțin etapele inițiale ale dezvoltării societăților industriale, cu circulația liberă a informației în societățile ne-industriale și în vremurile moderne în care au apărut sateliții și poșta electronică. Este suficientă o privire aruncată asupra datelor etnografice referitoare la societățile lipsite de scriere, pentru a dezminți validitatea acestei caracterizări. De exemplu, Foster (1979: 108-109), care a studiat satul Tzintzuntzan din Mexic la mijlocul anilor 1940, notează că "falsurile minore sau majore sînt la ordinea zilei". Copiii, spune el
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
săi antropologi că ar trebui să se critice singuri nu pentru incompetența profesională, ci pentru lipsa de talent la scris (Abrahams 1987:15). Leach (1987:1, 9, 12) spune că "întreaga etnografie este ficțională" (sublinierea îi aparține), că "majoritatea monografiilor etnografice sînt ficțiuni", că pînă și "algebra transformării structurale" este substituită "pasajelor necunoscute din istorie", iar "trecutul devine o invenție a etnografului" (Leach 1987:11). Asocierea etnografiei cu minciuna a ajuns chiar să fie la modă, după cum arată și afirmația "Toți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de mit"; însă nici Lévi-Strauss nici Leach nu iartă falsificarea intenționată a datelor etnografice. Încercarea de a combina domeniul realității cu cel al ficțiunii a fost împinsă mai departe prin referința la textele lui Carlos Castaneda. Aici nu avem de-a face cu un simplu exemplu de așa-zisă fraudă. Autenticitatea descrierilor sale ale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
similar (Novack et al. 1989:2984). Această perspectivă intermediară asupra minciunii, prin care unele minciuni sînt grave, iar altele acceptabile sau chiar benefice, este atitudinea pe care o are omul de rînd, nu numai în societățile industrializate ci, conform datelor etnografice, și în societățile non-industrializate. Albert (1972:98) vorbește de "aprecierea culturală a minciunilor inteligente și a eschivărilor" de către populația Barundi, în mijlocul căreia a lucrat ea, însă menționează de asemenea faptul că unul dintre oamenii care îi furnizau informații a susținut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această diferență au apărut și aroganța și viclenia, cu toate numeroasele vicii pe care le atrag după ele. Spencer (1892:400-409) include un capitol pe subiectul "Veridicității" în cartea sa Principiile eticii și prezintă o mulțime de exemple de comentarii etnografice din întreaga lume, inclusiv o remarcă făcută de un brahman cu privire la triburile indiene din zonele deluroase: membrii acestora "sînt atît de proști încît spun adevărul fără să-i oblige nimic la asta". Pe baza datelor respective, care, conform standardelor din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Simmel 1950:313) Știm mult mai mult despre complexitatea societăților preindustriale contemporane, complexitate care a fost prezentă, din cîte ne putem da seama din datele arheologice, în ultimele zece mii de ani. Contrastul semnalat de Simmel, care era plauzibil conform datelor etnografice disponibile la vremea aceea, pare mai puțin plauzibil în ziua de azi. El nu aduce nici o dovadă pentru a-și susține afirmațiile cu privire la "omul primitiv" și de fapt nici pentru justificarea celor referitoare la "viața modernă, civilizată". El nu amintește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lor revoluționar este limitat. Însă cînd Simmel a afirmat că minciunile "afectau mai puțin stabilitatea grupului", cred că se gîndea nu numai la continuitatea formei de organizare, ci și la continuarea grupului ca entitate închegată, cu o componență neschimbată. Datele etnografice, în special cele care se referă la popoarele invadatoare, indică faptul că în general un grup se destramă mai ușor din cauza conflictelor interioare atunci cînd nivelul tehnologic este scăzut. Simmel (1950:314) sugerează totuși că minciunile spuse "în împrejurări primitive
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să spună adevărul, subiect menționat în capitolul 8. Studierea copiilor în viața reală și nu în laborator prezintă nenumărate obstacole pentru cercetători, însă chiar și acestea ar trebui depășite. Mă încurajează semnele unei renașteri recente a interesului cercetătorilor pentru studiul etnografic asupra copiilor (Benthall 1992). Ar trebui de asemenea să se studieze mai în detaliu consecințele sociale ale răspîndirii minciunii și a altor moduri de înșelătorie în cadrul comunității. În urmă cu douăzeci de ani, doi economiști, Darby și Karni (1973) au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe axul median al secțiunii longitudinale (COTOI, GRASU 2000, 27) (Pl. 14, 15). Înainte de discutarea diferitelor tipuri de unelte cuprinse în acest grup, considerăm necesară trasarea în linii generale a posibilei funcționalități a grupului. Din punct de vedere al datelor etnografice referitoare la uneltele de acest tip, acestea sunt utilizate pentru procurarea lemnului, doborârea trunchiurilor de copaci fiind posibilă prin cioplirea acestora printr-o acțiune de așchiere la un unghi mic față de fibra lemnului (MITCHELL 1959, 192). În ceea ce privește posibila utilizare a
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
clarificată este cea a posibilei utilizări a topoarelor plate cucuteniene ca unelte de mână (PETRESCU DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 249). Pentru discutarea acestei posibilități ne vom referi cu precădere la utilajul litic specific aborigenilor australieni, în cadrul căruia a fost documentată etnografic utilizarea atât a topoarelor de mână, cât și a celor prinse în coadă. În cazul topoarelor de mână se constată că, în general, o primă trăsătură caracteristică o constituie realizarea laturii utile prin simpla cioplire a galetului, fie unifacial, fie
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]