4,693 matches
-
ca teritoriul pe care l-am explorat să fi rămas mai departe, poate pentru totdeauna, secret, învăluit în mister. în paginile de față, principalul erou al preocupărilor mele l-a constituit Ion Frunzetti. Totuși n-am intenționat să mă consacru evocării sale decât în măsura în care o seamă de detalii ale zbuciumatei sale biografii au darul să arunce o lumină semnificativă asupra feluritelor etape ale epocii pe care a străbătut-o, epocă în care, excluzând câteva momente de excepție, a fost un privilegiat
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui Petrea Clînău, spătarul lui Ștefan vodă cel Mare, tălmăcit
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
Nadj, despre care s-a întîmplat să tot vorbesc în ultima vreme. Cei doi directori, Hortense Archambault și Vincent Baudriller, mărturiseau că în întîlnirile avute cu Nadj, două imagini, două obsesii au revenit, iarăși și iarăși, în conversații: pămîntul ca evocare a rădăcinilor și identității; fluviul ca spațiu al mișcării, al posibilelor deplasări a unora către ceilalți. Am privit, din nou, Rhonul. Altfel. Pămînt, apă, teatru, identitate, dialog, căutare, palat, ziduri, mînăstire. Permanente metamorfoze, ca în spectacolele lui Nadj, îmbogățite nu
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
sentiment ce-i poate apropia pe oameni între ei, îndepărtându-i de umbrele tragicului sentiment de a fi singuri în Cosmos este un model de terapie sufletească. împrejurarea că acești prieteni nu mai sunt, iar acum resuscită, ține de magia evocării, pe care poetul Iorodan Chimet o posedă. în paginile memoriale ale octogenarului care vede lumea cu ochii unui copil, cititorul îi va întâlni, în forma lor cea mai bună, pe ,bunul domn Claude Aveline", pe Matta, pe José Garciŕ Ocejo
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
ce nu i-a făcut cinste companionului d-sale: ,Ion, cu firea lui - poate părea crud ceea ce voi zice - avea o răutate funciară, care nu se manifesta întotdeauna, dar cîteodată o simțeai extrem de ascuțit (...), a tipărit în România literară o evocare în care a vorbit despre Zarathustra fără să mă pomenească". Se mai întîmplă să nu fii amintit tocmai acolo unde te aștepți mai puțin, o știm din proprie experiență... Un veritabil triumf al lui Alexandru Lungu îl constituie apariția volumului
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
suplinea implicarea biografică, tot astfel cum Camil Baltazar stîrnea mirarea pentru poemele sale ,de sanatoriu" fără ca poetul să fi fost ftizic. Uneori simulacrul estetic poate atinge corzile ingenuității... Din șirul amintirilor lui Alexandru Lungu nu putem a nu reține cîteva evocări de scriitori surprinși ,pe viu", captivante în exactitatea lor ce nu exclude generozitatea, prin empatia lor ce nu exclude observația omului de formație științifică. Iată un Geo Bogza balansînd între patetism și răsfăț, între poetică și determinare clinică: ,El era
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
lumea dezlănțuită cu vanitoasele ei gloriole, dar credincios sieși (o rarissimă sinteză de crez estetic și crez religios), Mihai Moșandrei va mai publica după 1971 o antologie de autor și încă trei volume de poezii inedite, precum și un volum de Evocări literare (1989). înrudit în spirit și formație culturală cu autori precum Dan Botta, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mihai Moșandrei este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
pentru ce m-aș bucura să nu fie printre medicii comprimabili și v-aș ruga, cu deplină sinceritate, să faceți sforțările posibile spre a-l menține. Vă rog să primiți mulțumirile și respectuoasele mele omagii, G. Călinescu Din amintirile și evocările doamnei Alice-Vera Călinescu rezultă că familia doctorului Constantin Giugiuc fusese cununată de G. Călinescu, erau cât se poate de apropiați, i-a procurat lui G. Călinescu material iconografic, cu imagini și chipuri din Bucureștiul de altădată, pe care le-a
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
sunteți oameni mai vechi decât Bizanțul. Așa că ați trecut peste foarte multe apusuri". E de ajuns pentru a răspândi temerea, ezitarea și posibila alunecare în fantastic. Scriitorul ne introduce abil într-un univers ce poate fi deopotrivă real și ireal. Evocarea produce același efect straniu ca la Sadoveanu în Hanu Ancuței. Martorii unei lumi crepusculare ne transmit ultimele ei semnale. O civilizație apusă sau un amestec de civilizații, cu reziduuri bizantine, sunt salvate în povestiri. Iar povestitorii - în principal: Milionarul și
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
și interpretări de reală autoritate critică și morală. Cam tot așa am procedat și eu în cazul celor 64 de autori care s-au pronunțat, în exil fiind, despre Mircea Eliade - Omul și Opera: puncte de vedere, analize, reportaje (?), articole, evocări, scurtisime poeme, replici acoperitoare sau nu, sinteze, cronici, eseuri, etc. Toate, dar absolut toate, au intrat în canalul de aducțiune al critici literare, cu formulări adecvate specificului conținut. El a reprezentat, cum altfel?! Centrul, adică subiectul logic și gramatical. La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
său avea ceva hieroglific, însă din alte motive, de natură vibratorie, energetică... ... în anii 20002007, am evocat sau tipărit din ale sale poeme, în revista ProVincia Corvina. Mai încoace, la Deva, în anii ’ 80, l-am întâlnit și pe autorul evocării de mai sus, Valentin Tașcu, originar din Valea Jiului, poet, eseist, editor de remarcabilă amintire. La Deva, între 70-80, ne-am întâlnit în boema literară...Am cântat ambii la chitară, cântece sudamericane cărora le improvizam texte. El cânta în acord spaniol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a primit, după cum se cuvine salutul, sărutul, la fel, tot din latina cea veche fiind, fie binetea, fie iubirea - totuna pare a fi pentru cei pentru care nimic nu este prea mult si nici prea mare lucru nu este. AUMBRE: EVOCĂRI GEMELARE: VALENTIN TAȘCU ȘI TEOHAR MIHADAȘ Si ce mai contează? Ce dacă!? (vorbă ce des se aude pe-aici) adică si ce mai contează o viată de om mai mult sau chiar mai putin. Nu-i lucru prea mare să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dintre fondatorii Alianței Civice și ai Grupului pentru Dialog Social). În fine, a făcut parte din grupul de inițiativă care a dus la înființarea Partidului Alianței Civice. Dacă toate aceste informații au fost risipite în volume de interviuri sau de evocări, cartea realizată de Leonid Dragomir are meritul incontestabil de a condensa sub coperțile sale elementele cele mai importante ale biografiei intelectuale a lui Mihai Șora și de a pune în evidență specificitatea ideilor sale filozofice și politice. Fără a fi
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
vorbă cu toți acești intelectuali, le-a cunoscut vocea, gesticulația, modul în care își argumentau punctele de vedere, micile chichițe de comportament sau de limbaj. Această revelație nu are cum să nu te înfioare. Chiar și după ce ai citit impresionanta evocare Profesorul meu Nae Ionescu, ascultîndu-l din nou pe Mihai Șora cum își rememorează analitic personalitatea dascălului său, ai sentimentul că înțelegi ceva din farmecul greu de definit al omului care a sedus cele mai strălucite minți din perioada interbelică: ,Lecțiile
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
de mai multe ori (rîde), la noi, în România, Dumnezeu o duce cu mult mai bine decît în altă parte fiindcă el este întotdeauna prezent chiar dacă nu crezi... R.B.: Această spiritualitate ortodoxă despre care vorbeați este întregită în roman de evocarea mănăstirilor, a întîlnirilor eroilor povestirii cu călugări, întîlnirile cu o Românie care pentru sasul Clemens este aproape o ,terra incognita". Drumul în jos, spre Valahia, popasul pe țărmul Mării Negre sunt secvențe pitorești prin care cititorul occidental află mult despre o
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
Dumitru HÎNCU - fragment - O evocare a personalității profesorului Klaus Heitmann trebuie, desigur, să înceapă prin a aminti etapele carierei sale didactice. Care a început prin absolvirea Universității din Freiburg im Brisgau, după care a urmat, rând pe rând, dobândirea titlului de doctor al Universității din
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
recunoșteau emoționați și-și împărtășeau, cu ochii în lacrimi, nădejdile viitorului (p. 52 și 56). Am amintit asta, întrucât această notă de patriotism exaltat și, în același timp biblic, anticipează o dicțiune ce va putea fi ulterior regăsită și în evocarea sentimentului național al basarabenilor din perioada post-sovietică când despre Basarabia se va vorbi ca despre Basarabia răstignită. Poziția lui Sadoveanu poate fi, de asemenea, numită și mistică, întrucât pecetea pusă asupra moldoveanului este legată de cea imprimată de natură, cum
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
decepționat că a fost anul morții sale ca scriitor: "Am ratat o carieră literară în România, o voi rata acum în Franța". Dar n-a fost să fie așa. Pesimistul impenitent nu-și va găsi alinare mai târziu decât în evocarea locurilor copilăriei, adevăratul său spațiu ocrotitor. "Copilăria rămâne pentru mine - îi scria prietenului Bucur }incu în 1968 - culmea vieții mele". Rășinarii, satul natal, reprezintă pentru filosof "punctul privilegiat al universului". în această epocă, notează că nu mai frecventa mediile literare
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
la Tețcani, cu Dumitru Rosetti-Tețcanu și soția sa Alice născută Jora, părinții Marucăi Cantacuzino, soția lui George Enescu. De asemenea ,moș" Costache Negri - locuind la Târgu Ocna - și mătușa Maria Aslan născută Sturdza sunt personaje care apar în carte fără ca evocarea lor să distoneze cu prezentarea rețetelor de borșuri și colțunași. Numai lista mâncărurilor poate stârni pofte pantagruelice și enumerarea lor ar putea constitui numai ea aproape o operă poetică. Cartea începe cu invocarea lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
începe cu invocarea lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate sunt și unele preluate de la diferiți autori francezi. Prezentarea cafelei, licoare socială prin excelență, uneori chiar subversivă, prin acuitatea pe care o induce băutorului ei, prilejuiește Henriettei Krupenski Sturdza o evocare plină de duioșie: ,Scriind despre cafea, (cafeaua cu lapte e pasiunea ereditară a femeilor din familia noastră Rosetti-Sturdza) îmi amintesc de scumpa și ideal de buna mea mătușă Marie Aslan (Sturdza) sora tatei, o sfântă! cea mai bună dintre femei
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
transmit totuși mai mult evaluarea negativă decît intensitatea: cineva rîde ca un prost (sau ca prostu'), ca un fraier, ca un tîmp, ca un nebun, ca un bou, ca o capră, ca proasta-n tîrg etc. Se poate constata că evocarea rîsului intens și devastator are mai multe funcții: pentru vorbitor, rîsul propriu (am murit de rîs) e o formă de evaluare pozitivă a unui fapt comic, sau de evaluare negativă a celorlalte lucruri și persoane (fundamental ridicole, deci inofensive). Rîsul
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
întemeind aici propria revistă "Răvașul". Din anul 1948, îndură, ca și alți preoți și dascăli greco-catolici, drama Bisericii Române Unite și se stinge, în uitare, în 1956. Înaintea lui Al. Lupeanu-Melin, Dr. Elie Dăianu a încercat sub forma unor cărticele, evocarea marilor personalități ale Blajului. Pe unele le-a cunoscut personal. A scris despre Șincai și despre Cipariu, despre Moldovănuț și Bunea - personalități legendare pentru cititorul de azi al paginilor din trecutul Blajului. Scrisul lui nu este al unui erudit și
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
cunoscut personal. A scris despre Șincai și despre Cipariu, despre Moldovănuț și Bunea - personalități legendare pentru cititorul de azi al paginilor din trecutul Blajului. Scrisul lui nu este al unui erudit și el nu-și propune "contribuții științifice", ci o evocare afectivă în care personajul evocat să devină apropiat sufletește cititorului. Întotdeauna am iubit Blajul și pe Eminescu" - spune Elie Dăianu. Acesta este îndemnul scrierii cărții: Eminescu în Blaj, - Amintiri de-ale contemporanilor - culese de Dr. Elie Dăianu, Sibiu 1914, la
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
Cronicar Mitomanie în DACIA LITERAR| nr. 68, Bogdan Ulmu îl comemorează pe Mircea Grigorescu, spunînd încă din titlu un neadevăr: Un mare gazetar, aproape uitat. Că Mircea Grigorescu nu e aproape uitat o dovedesc evocările celor care au lucrat cu el, apărute în presa și memorialistica de după 1989. Titlul ca titlul, dar restul dovedește că Bogdan Ulmu fie n-are ținere de minte, fie scontează că ne-am ramolit noi. își aduce vag aminte cum
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
zilei odată cu știrea morții lui. Cine l-a cunoscut pe Dan știe că un asemenea titlu de rubrică, unul cu "de aur", nu i se potrivea nicicum. Moartea lui Dan Goanță, deși semnalată, a trecut destul de discret, fără prea multe evocări, poate pentru că autorul venise din afara breslei (era inginer) sau pentru că el însuși evita să iasă în prim-plan, deși ar fi meritat să o facă. Tocmai de aceea Cronicarul s-a simțit consolat citind pagina pe care Mircea Cărtărescu i-
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]