2,253 matches
-
la „colecția George Sanda”), devine balast, estompând portretul, și așa foarte vag conturat. Dacă într-o ediție critică variantele poeziilor își au rostul lor, într-un studiu monografic ele nu fac decât să disperseze întregul. S. este cazul tipic de exeget apropiat până la confundare cu „subiectul” său. Nu are o minimă detașare în comentariul critic, din păcate edulcorat, chiar și atunci când s-ar fi impus o ierarhizare valorică a operei poetei în contextul literaturii interbelice și contemporane. G. Topîrceanu, inedit (1997
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
adevăr este studiul mitului. Spre deosebire de mentalitatea modernă, pentru care mitul nu este altceva decât o fabulă, o poveste, științele tradiționale îl consideră a fi explicația ontologică a lumii, „adevărul penultim”, în spatele căruia se întrezărește, într-o străfulgerare, chipul Creatorului. Pentru exeget, mitul este o „realitate ambiguă”, „echivocă”, a cărei esență antinomică nu poate fi surprinsă cu mijloacele cunoașterii de tip științific. Încercarea de explicare, de definire a mitului de către antropologie și istoria religiilor, în lipsa considerării relației cu adevărul primordial, nu poate
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie; Ion Oarcăsu, Farmecul relatării directe, TR, 1996, 15; Mircea Popa, O carte eșuată, TR, 1996, 15; Dicț. scriit. rom., II, 789-790; Constantin Cubleșan
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întîmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică exegezei occidentale: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia după Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre Epistola întîi a lui Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață de neîntreruptă rigoare ascetică, sporise tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scurt timp după moartea lui Boetius; în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămîne fideli „dogmei” opoziției dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărît că adevăratul Boetius ar fi cel aflat sub influența filozofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boetius ar fi neautentice. Evident, această metodă de cercetare a fost abandonată, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi, Boetius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge pînă la el, însă nu neglijează nici exegeza istorică. E vorba, probabil, de o serie de conferințe, prezentate unor grupuri de călugări care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o „istorie a Bisericii”, asemănătoare cu a istoricilor dinainte, ci cu o istorie a poporului, în care predomină iraționalul și miraculosul, iar politica sau impactul problemelor economice și militare rămîn în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adeptul Crezului de la Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordano). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila, 1987. 3. Exegeți în Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza biblică, deși într-un mod nu foarte original (ceea ce înseamnă că în această țară începuse renașterea unei culturi atente la asemenea probleme „științifice”); avem așadar un Comentariu mistic (cu un conținut tradițional
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cît mai multe informații și reflecții într-un spațiu cît mai redus. Isidor intenționează să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre exegeții credinței creștine. Astfel, Isidor a devenit o cale importantă de răspîndire a exegezei lui Origen în Evul Mediu; pentru el, cea mai interesantă parte a acesteia este tipologia, cu valorile pe care le atribuie Bisericii și lui Cristos. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să evite mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să adune lucrurile din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre care ne dă informații în capitolul 39 din tratatul Contra gramaticului nelegiuit (cf. p. 000). El afirmă că a descoperit că Isidor nu era episcop, așa cum reieșea din textele ce-i fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor și despre inexistența destinului, precum și peste trei mii de scrisori care circulau în culegeri rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde unii, profitînd de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugière: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey, citați mai sus. 4. Teodoret al Cyrului Din extrem de întinsa producție literară a acestui scriitor, care a fost teolog (cf. pp. 000 și urm.) și exeget (cf. pp. 000 și urm.), face parte, ca o consecință a vastității preocupărilor sale, și istoriografia. a) Istoria bisericească Și Teodoret e un istoric „eusebian”, în sensul că punctul său de pornire este încheierea Istoriei bisericești a episcopului din Cezareea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi și a avut o largă răspîndire. Bibliografie. Text: Corpus Scriptorum Historiae Byzantine, Bonn, 1831 (L. Dindorf); PG 97, 9-790; Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. CAPITOLUL XXI Exegeți greci minori din secolele al V-lea și al VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are drept cauză și faptul că ea s-a pierdut în bună parte și de aceea nu putem să reconstituim profilurile scriitorilor cu aceeași siguranță ca atunci cînd îi analizăm pe exegeții din epocile precedente. Ca atare, și noi vom fi constrînși să prezentăm un repertoriu de informații sărac. 1. Adrian Ne-a parvenit o operă atribuită unui autor prea puțin cunoscut, Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei scrisori (PG 79, 225, 437 și 516). Bibliografie. Text: PG 98, 1273-1312. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și de adepții săi. Nu avem informații despre el, în afară de faptul că unui prezbiter cu acest nume, care era originar din Antiohia și a trăit în jurul anului 500, i-a fost atribuit un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Catenariile ce cuprind comentarii la Vechiul și Noul Testament. Textul Comentariului diferă mult de la un manuscris la altul. Pare să fie o operă de compilație, în care contribuțiile personale ale autorului sînt mult mai mici decît cele preluate de la alți exegeți. Scriitorul pare să fi alcătuit o exegeză a Evangheliei după Marcu pornind de la diverse explicații ale celorlalte trei Evanghelii, fără să simtă nevoia de a indica proveniența interpretărilor sale. Sînt citați cîte o singură dată Irineu, Vasile cel Mare, Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din interpretările existente în text. în esență, e greu de separat comentatorul de autorul Catenarului. Bibliografie. Text: I.A. Cramer, Catenae in Evanghelia S. Matthaei et S. Marci, Oxonii, 1840; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 225-257. 3. Hesychius de Ierusalim Un exeget mai cunoscut a fost monahul și preotul Hesychius de Ierusalim, care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Iuvenal, și este pomenit în anii 428-429. Hesychius fusese călugăr în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920), 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al V-lea la secolul al VI-lea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariu, bazat exclusiv pe o serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț. Autorul catenariilor (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegînd de la fiecare dintre ei comentariile adecvate, pe care le-a reunit apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după alta ca să formeze un fel de lanț. Autorul catenariilor (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegînd de la fiecare dintre ei comentariile adecvate, pe care le-a reunit apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de exemplu, „al lui Atanasie”, sau „al aceluiași”, dacă un al doilea sau un al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sînt furnizate de elevul său Coricius, care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopius este cunoscut pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar despre Optateuh, reluat și într-o a doua redactare, care are forma unui comentariu continuu și omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate. în acest comentariu, el nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar despre Optateuh, reluat și într-o a doua redactare, care are forma unui comentariu continuu și omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate. în acest comentariu, el nu mai citează opiniile exegeților precedenți, ci le rezumă; chiar dacă structura nu mai este specifică unui catenar, avem de-a face tot cu un comentariu, care, în esență, reunește exegezele altora. Catenarul propriu-zis din care provine Comentariul nu a ajuns pînă la noi; din textul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Mai; conține mai ales extrase din Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sînt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dintre istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sînt: un Răspuns la capitolele teologice ale neoplatonicului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sînt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dintre istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sînt: un Răspuns la capitolele teologice ale neoplatonicului Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atît autenticitatea fragmentului, cît și existența unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]