2,392 matches
-
pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10,11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publicarea unor noi fragmente catenare de către K. Staab (avem comentariul la 1,5-2,5; 5,12-15,52). Tot în catenarii s-au găsit numeroase fragmente privitoare la Facere, scolii despre Ieșirea 26,35, despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; acest lucru se vede clar în cazul textelor pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sînt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Pînă și în privința binecuvîntărilor lui Iacob
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Cristos (de exemplu în v. 11), nu renunță la interpretarea literală (pămîntul lui Iuda e bogat în vii); la v. 27, chiar dacă nu respinge exegeza care vede în Veniamin, lup rapace, un typos, așa cum vedea Pavel, declară că preferă acestei interpretări referirea la istoria tribului israelit. Concepția privind păcatul originar și consecințele sale (Rom. 5), analiza opoziției carne-duh și a dinamicii Legii și a păcatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, Origen. Ca atare, atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a povestirii lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, căderea îngerilor, învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis știm că Gelasie, stareț
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vremea împăratului Iustin și risipiți în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sînt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios, care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3,13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus). O culegere cuprinzînd 366 de imnuri liturgice în greacă, dintre care 295
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai, provenite din mănăstirea Sfîntului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținîndu-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril al Alexandriei și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian al exegezei sale i-a făcut pe unii să se gîndească la Alexandria din Siria în locul metropolei din Egipt, însă argumentul e discutabil. Din scrisorile trimise lui Rufin rezultă că e improbabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recurgînd la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor se ocupă de exegeza biblică. Scriptura stă în centrul atenției: dacă Legea servește la înlăturarea dezordinii, evanghelia e drumul către filozofie, care stimulează dorința iubitorilor de virtute nu atît prin teamă, cît prin promisiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culege din înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor se ocupă de exegeza biblică. Scriptura stă în centrul atenției: dacă Legea servește la înlăturarea dezordinii, evanghelia e drumul către filozofie, care stimulează dorința iubitorilor de virtute nu atît prin teamă, cît prin promisiuni (II, 288). Cărțile biblice formează o scară pe care putem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cîteva întrebări despre justiția divină. (8) Discuția intelectului cu sufletul: primul îl îndeamnă pe cel ce-al doilea să nu fugă de răspunderea pentru propriile păcate atribuindu-le unor forțe exterioare (teză messaliană). (10) Melchisedec (sau Contra melchisedecienilor) este o exegeză a Evr. 7, 2-3 ce condamnă doctrina despre care am vorbit mai sus. (11) Despre unirea ipostatică are în manuscrise titlul: Contra celor care afirmă că sfînta carne a Domnului nu e unită cu Logosul, ci doar îl îmbracă precum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa clasică sau tradițională. Istoriografia din secolul al VI-lea va fi mai cu seamă păgînă. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci cînd ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul, care era poate chiar fratele lui Procopius. El ne dă informații despre primii săi ani cînd scrie biografia monofizitului Sever de Antiohia, care i-a fost profesor. își face studiile în jurul anului 485, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
L. Dindorf); PG 97, 9-790; Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. CAPITOLUL XXI Exegeți greci minori din secolele al V-lea și al VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Noul Testament. Textul Comentariului diferă mult de la un manuscris la altul. Pare să fie o operă de compilație, în care contribuțiile personale ale autorului sînt mult mai mici decît cele preluate de la alți exegeți. Scriitorul pare să fi alcătuit o exegeză a Evangheliei după Marcu pornind de la diverse explicații ale celorlalte trei Evanghelii, fără să simtă nevoia de a indica proveniența interpretărilor sale. Sînt citați cîte o singură dată Irineu, Vasile cel Mare, Chiril al Alexandriei și Teodor de Mopsuestia, în timp ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest comentariu al lui Hesychius este destinat liturghiei. Comentariul poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Psalmi, care apar în Catenariile publicate de Corderius în 1642, însă nu par să fie scrise de Hesychius, după cum nu este autentic un Comentariu la Psalmi redactat sub formă de scolii (Commentarius brevis), deoarece autorul textului e influențat de exegeza antiohiană. Hesychius a compus și comentarii ale cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și scolii la celelalte comentarii în manuscrisele catenare (mai numeroase sînt scoliile la Comentariul la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Omilii pentru Paști ale lui Hesychius de Ierusalim, unde e glorificată Crucea lui Cristos și este expusă și cristologia autorului. Hesychius era mai apropiat de școala din Alexandria decît de cea din Antiohia. Hesychius nu a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor de Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol, din 553, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris un Comentariu la Hexameron și o operă de combatere a monofiziților. Noi ne referim aici la cel din Alexandria, care ar trebui să fie acel Ammonius al cărui nume apare frecvent ca autor de interpretări în diverse Catenarii de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre Psalmi și Daniel, mai numeroase acestea din urmă, care derivă probabil dintr-un comentariu propriu-zis ce s-a pierdut sau dintr-un ciclu de omilii consacrate respectivului text profetic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce s-a pierdut sau dintr-un ciclu de omilii consacrate respectivului text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată povestirii Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catenarii. Acesta se prezintă ca un comentariu aproape complet și pare să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catenarii. Acesta se prezintă ca un comentariu aproape complet și pare să fie o solidă lucrare de exegeză. Ammonius a examinat și explicațiile pe care le considera greșite și a încercat să stabilească conținutul dogmatic al textului, pentru a respinge diversele erori doctrinare. Mai puțin importantă este o altă operă a sa, din care ne-au parvenit doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ZKG 38 (1920), 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al V-lea la secolul al VI-lea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus. Dovada epuizării exegezei originale este apariția unui gen literar care, pe de o parte, ar trebui să fie cît mai funcțional și util posibil pentru un învățat care studiază Scriptura, însă, pe de altă parte, nu reușește decît să accentueze la maximum defectul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea, iar apoi îl întîlnim în întreaga epocă bizantină. Chiar dacă, evident, e lipsit de originalitate intrinsecă, a avut o anumită funcție, deoarece prin intermediul catenariilor s-au salvat, fie și fragmentar, multe opere din perioada de mare înflorire a exegezei, care începe cu Origen și ajunge pînă la Teodoret. Firește, pe lîngă catenarii, continuă să se scrie comentarii tradiționale, care nu aduc însă nimic nou și elaborează un material anterior. Titlurile și subiectele acestor catenarii anonime pot fi găsite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o altă formă literară, care era practicată deja de multă vreme, aceea a „întrebărilor și răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sînt lăsate deoparte problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sînt lăsate deoparte problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o primă informare, R. Devreesse, Chaînes exégétiques grecques, DBS I, 1084 și urm.; S. Leanza, „L’esegesi biblica cristiana antica: scolii e catene”, în ***, Esegesi, Parafrasi e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amintiți aici, pentru nu s-au ocupat de teme creștine, deși erau probabil creștini. în acest grup trebuie inclus și Procopius din Gaza, care a trăit între 465/475 și 528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sînt furnizate de elevul său Coricius, care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopius este cunoscut pentru că a alcătuit și catenarii. A scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]