1,411 matches
-
puține cazuri, dar nu fiindcă ar fi fost mai indulgentă cu scriitorii, ci, din contra, fiindcă nu permitea călătoriile în străinătate, care furnizau ocaziile cele mai potrivite. Numărul scriitorilor care „au ales libertatea”, altă expresie de atunci, este foarte mare. Exilatul nu este un emigrant oarecare, precum, de pildă, românii ardeleni care au plecat la muncă în America înainte de Unire sau a „căpșunarilor” actuali. Mai întâi, fiindcă nu este de obicei o opțiune liber consimțită. Apoi, fiindcă el este considerat capabil
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
în uitare, cum au trecut atâtea dintre lucrurile care păreau definitiv legate de profesia de scriitor, manuscrisele, corespondența și altele. Sunt convins că discutăm acum pentru ultima oară despre exilul literar. Ultimul scriitor exilat, urmaș al lui Ovidius, cel dintâi exilat din istorie, se află probabil printre noi.
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
finele secolului al XIXlea, cît și modelele intelectuale - de la Wundt și Durkheim la scientismul mesianic al lui A. Comte și Saint-Simon - își pun definitiv amprenta pe gîndirea celui care, în 1907, coresponda cu prietenul său Caragiale pe tema răscoalelor țărănești, exilatul berlinez sfătuindu-l - surprinzător? - să nu accepte un post de docent la Universitatea din Berlin ci să se întoarcă în țară... Despre discreta „germanofilie” a lui Gusti a scris, deja, Lucian Boia; Momoc nu o exagerează, insistîndpe nonpartizanatul ecumenic al
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
Aviv. Tonul veșnic entuziast în care erau povestite reușitele lui în țara de adopție, fotografiile care le însoțeau cu fericitul zîmbind rezemat de vreo mașină de vis sau în fața vreunui monument celebru născuseră un adevărat vis, poleit cu aur, al exilatului român. Totul părea roz, minunat, în comparație cu grozăvia de acasă. Prea puțini se gîndeau însă concret la ce se petrecea cu adevărat în mintea celui pus în situația de a-și abandona dintr-o dată casa pentru care muncise o viață întreagă
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
familie, de prieteni și de toate deprinderile atît de familiare ale existenței pe care tocmai a părăsit-o. Să recunoaștem, o perspectivă morală nu foarte încurajatoare, mai ales pentru cineva care nu mai era la vîrsta aventurii. Această neliniște a exilatului, cu sufletul scindat între amintirile din trecuta sa existență (dorul pentru locurile de acasă pe care este convins că nu le va mai vedea niciodată, prietenii și colegii de odinioară, dar și ticăloșiile și nedreptățile pe care a fost obligat
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
Cărțile din bibliotecile publice îi erau puse la index, iar numele îi dispărea, pur și simplu, din analizele, comentariile și cuprinsul literaturii autohtone, rămânând să subziste (tot mai îndepărtat, tot mai vag) în conversațiile private ale celor ce îl cunoscuseră. Exilatul își pierdea, subit, nu numai țara, ci și poporul, colegii, prietenii și cititorii, talentul și inteligența creatoare, notorietatea și chiar identitatea. Odată ce optase pentru renunțarea la primul termen, acesta contamina - pentru a fi la rândul lor radiate - elemente, calități și
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
aceste proceduri orwelliene, lumea noastră literară s-a deschis după Revoluție cu un entuziasm indescriptibil către fețele diverse ale exilului românesc: editări și reeditări masive, premieri generoase, multiple întâlniri, simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară de ieri contrastează într-un chip aproape
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
tocmai cînd era pe punctul să plece în Franța ca atașat cultural. Dacă ar fi apucat să plece, s-ar mai fi întors el în țară, spre a fi implicat în procesul Pătrășcanu? Sau ar fi rămas în Franța, ca exilat politic, și ar fi continuat să scrie în franceză? Că asta n-a fost să fie e adevărat, dar anumite speculații contafactuale sunt permise (mai ales că istoria însăși se scrie în cadre de referință în care presupunerile contrafactuale tacite
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum scrie într-o însemnare (inedită, notată de mine la Biblioteca Regestein a Universității din Chicago) care datează din 20 ianuarie 1946: "L-am
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Constantin Țoiu Soarta a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, care a scris, exilat, și care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil: La țărmul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
cea mai mică urmă care ar fi putut trăda prezența în acel loc a unei lame de accun. - Nu-mi îngădui? bravă Bella. Dar cine ești tu să-mi îngădui! Eu sunt împăratul... - O să redeveniți. Deocamdată nu conduceți decât câțiva exilați pe o planetă la marginea Galaxiei. În acest univers există însă și forțe mai puternice decât ereditatea unei case imperiale. - De exemplu... se rățoi Bella. N'Gai Loon își întoarse privirile spre cei doi quinți care asistau impasibili la cearta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așa cum am vrea noi să fie, iar dacă nu ești Iisus Hristos nu ai dreptul să-i spui nimănui: „Ia-ți patul tău și umblă!” sau: „Ia-ți casa ta și umblă!”. Fiindcă nu e un secret pentru nimeni că exilaților români (cu câteva excepții pe care le știm) la plecare li s-au confiscat casele cu tot ce-a fost în ele și că (tot cu câteva excepții) nu li s-a oferit nici un loc de pe care să poată să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fie lăsați în pace, iar banii afectați relației cu ei să fie împărțiți la săraci. Ceea ce nu înseamnă că situația se va rezolva dacă va înființa domnul Văcăroiu un departament special în cadrul ministerului de Externe și va pune pe urmele exilaților încă o echipă de diplomați nediplomați pe care se vede cu ochiul liber ce instituție reprezintă de fapt. Așa cum afirmam la începutul acestor însemnări, eu nu știu dacă Dumnezeu s-a născut în exil, dar mă tem că El a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
nu există român care să nu se respecte), Ana Blandiana se află la Berlin, împreună cu Mircea Dinescu, unde probabil pun împreună țara la cale (ca și înainte de potop), iar Nicolae Breban se află și el (ca și înainte) singur printre exilații de la Paris. Dar, dacă este să stăm strâmb și să judecăm drept, marea problemă nu este cum am perceput eu șocul acelui buletin de știri, ci de ce scriu din ce în ce mai greu poezie. Voi încerca să răspund la această întrebare - în primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
prozei mele În strofele poetei și, ulterior, În drum invers, dinspre New York spre București, ca semnătură-cod În finalul acelor câtorva rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o evadare, dacă nu cumva printr-o izgonire din rutina somnolențelor. Exilatul taie nu doar aerul, strada, zidul, câmpul, apa, piatra, lumina, ci și „iarba grădinii”. Grădina Ghetsemani succedă Grădinii Paradisului, Gan-Edenul, din care cuplul primordial se trezise catapultat În aventura cunoașterii: „Scoate-mă din biografia asta Întâmplător de femeie/ din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că eu vreau să fac o revistă extrem de serioasă (cu atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă, să trimită la Dialog materiale care le-ar destina mai bucuros unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acaparantă dăruire jurnalismului, conectat oră de oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și nu vreau să fiu altceva”, repetase, adesea. Ar putea părea surprinzător că Franz Kafka nu a menționat și o a cincea imposibilitate, cea mai kafkiană dintre toate: imposibilitatea exilului sau imposibilitatea operetei, dacă ar fi să-l cităm pe exilatul român Emil Cioran, care credea că este mai bine să compui operete decât să Încerci a scrie Într-o limbă străină. Mai sugestiv, am putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun adaos important la ceea ce știm despre situația lui sau a noastră. În nocturna sa Încăpere din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și În multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba germană. Paul Celan a scris, după Holocaust, În limba călăilor mamei sale. Patria lui Mandelștam a rămas, până la capăt, limba rusă, În care Stalin Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Franz Kafka a depășit, fără a depăși, imposibilitățile, supraviețuind nu doar În limba germană a Înstrăinării sale, reamintește Însă epocii noastre fără memorie speranța fără speranță a modelului său irepetabil. Ne-am putea Întreba de ce și cum tocmai Franz Kafka, exilatul esențial, și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării și exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fascinaseră și Îl determinaseră să și scrie o carte despre el, din care Îmi trimitea, spre lectură și comentariu, fiecare nou capitol. Aflasem, Între timp, de prelungita agonie senilă, ferită de luciditate, În care somnola, senin, fostul iconoclast și cinic. Exilatul care domicilia de mult În limba franceză, considerat printre stiliștii ei cei mai străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]