5,246 matches
-
reflecției filozofice, va transcende obiectul, obligând în felul acesta manifestările clinico-psihiatrice, simptomele clinice obiective să se întoarcă în planul subiectiv-intern al ființei bolnavului. În acest mod nu mai sunt descrise simptomele, ci sunt interogate, mergându-se în felul acesta către „explicarea” semnificației intrapsihice a acestora în raport cu persoana bolnavului. Din acest moment metodologia psihopatologiei devine „interogație pură” a subiectului ființei alienate psihic. Ea se va modela nuanțat în raport cu „tematicile” oferite de „fenomenul psihic morbid”, menținându-și însă constant, ca principiu, aceeași metodologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
calitative importante și specifice în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții sufletești. Deși medicina este cea care fixează Boala ca obiect de studiu, evaluarea și înțelegerea anormalității considerată din acest punct de vedere ca „proces patologic” exclusiv, ridică serioase probleme în ceea ce privește explicarea și înțelegerea medicală atât a bolii somatice cât și a bolii psihice. Vom încerca să analizăm în continuare acest aspect. Diferențele calitative între „bolile somatice” și „bolile psihice” au fost de multă vreme remarcate, iar explicațiile au fost dintre cele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cea mai sigură ce ne conduce către descoperirea și înțelegerea semnificațiilor noi ale fenomenelor psihice morbide. Actul hermeneutic este în același timp o metodă subtilă și prețioasă, dar și riguroasă de descifrare a „simbolicii alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate și înțelese ca fiind „situații contradictorii” ci ele trebuiesc considerate și înțelese ca fiind „situații complementare”. Opoziția „normal/patologic” este un punct de vedere specific medical. El are în primul rând un caracter metodic și didactic de înțelegere și explicare a stării de sănătate și a bolii, prin care starea de boală psihică se opune conceptual stării de sănătate mintală. Dar, atât normalitatea cât și anormalitatea nu pot fi reduse exclusiv la conceptele de sănătate și boală. Conținutul lor este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Considerată inițial ca o „psihologie patologică” de către acesta, Th. Ribot caută să facă o delimitare între psihologie și metafizică. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentând „disoluții ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă posibilitatea explicării diferitelor niveluri ale vieții psihice, în condițiile oferite de patologia psihiatrică, imposibil de sesizat și de explorat la subiecții normali, la care facultățile psihice nu pot fi separate una de cealaltă. Acest nou punct de vedere impune precizarea cadrului științific
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un efort de pătrundere intuitivă a fenomenului psihic morbid, semnificația acestuia fiind raportată la persoana și viața bolnavului. În acest caz avem de-a face cu o atitudine fenomenologică, care caută ca să vadă în simptomul clinic sensurile unui conținut vital. Explicarea este operația intelectuală care completează înțelegerea prin interpretări și stabilirea unor legături de cauzalitate între diferitele date de observație. Interpretarea fenomenului psihic morbid va fi condusă după metoda reflecției filozofice, ea având caracterul unei hermeneutici a descifrării semnificației faptului psihiatric
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gândirea și acțiunea referitoare la fenomenul psihic morbid? Răspunsul este următorul: acest teren este psihopatologia. Psihopatologia nu este același lucru cu clinica psihiatrică, întrucât, spre deosebire de aceasta din urmă, ea, fiind complet lipsită de orice intenții terapeutice reparatorii, urmărește înțelegerea și explicarea printr-o analiză reflexivă a fenomenului psihic morbid, fără să îl considere ca pe o „specie clinică”. Psihopatologia este orientată mai mult către filozofie întrucât ea „interoghează” și „ascultă” obiectul studiului său, motiv pentru care răspunde la două aspecte principale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exclusiv pragmatice, medicina oferă perspectiva unui model de înțelegere a omului bolnav, considerat ca „ființă umană în suferință”, precum și a „fenomenului morbid”. Această cunoaștere se obiectivează prin următoarele: a) cunoașterea discursivă și cea intuitivă a stării de boală prin obiectivare, explicare și experiment, în spiritul științelor naturii; b) înțelegerea existenței sufletești anormale sau patologice și a contextelor relațiilor și corelațiilor sufletești rezultate din evidențele înțelegerii; c) interpretarea fenomenologică a stării de boală prin evidențierea metodică a conținuturilor fenomenologice; d) Înțelegerea antropo-fenomenologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudinile sau relatările bolnavului și mijloacele de expresie sau producțiile acestuia. Din acest motiv, modelul de gândire în psihopatologie va avea un dublu caracter: intuitiv și deductiv. Se va ajunge în acest caz la o analiză pur hermeneutică urmărindu-se explicarea „sensurilOR” persoanei bolnave psihic pentru a se putea deduce din acestea semnificația fenomenului psihic morbid. Studiul fenomenului morbid nu este însă limitat, în mod strict și exclusiv, la domeniul clinicii. Acest studiu implică atât „a vedea” în sensul de „observație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în lume. Teama de nebuni se transformă, în cazul alienaților, în pericol social, acestora atribuindu-li-se un mare potențial antisocial de tip violent, imprevizibil și de care nu pot fi făcuți responsabili. Conceptul de alienare mintală este legat, ca explicare etiologică, de „teoria degenerescenței” care a făcut epocă în secolul al XIX-lea, aspect asupra căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un nucleu de fascinație asupra societății
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bolnavi psihici. Aceasta datorită faptului că cea care determină cadrele configurației, atât pentru personalitatea normală, cât și pentru nebunie, este cultura. Natural că plasarea lărgită în sfera antropologiei a „fenomenului psihic morbid” reprezintă un pas important în înțelegerea și explicarea bolii psihice ca fenomen sufletesc complex. Dincolo de aspectele pur medicale, H. Searles consideră bolnavul psihic ca pe o creație a societății, nebunul fiind „depozitarul nebuniei celorlalți membri ai grupului său social”. Acest punct de vedere care a generat curentul antipsihiatric
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al său Tratat de psihiatrie (1923) că „predispoziția latentă sau evidentă, congenitală sau dobândită, este indispensabilă pentru ca o boală mintală să apară și să se dezvolte”. Această etapă este dominată de teoria degenerescenței (A. Morel, V. Magnan, C. Lombroso) în explicarea apariției bolilor psihice. b) Teoria cauzelor determinante, de origine exterioară, aduc în discuție aspectul medical din medicina generală, somatică. În sensul acesta sunt incriminați, în geneza bolilor psihice, factori infecțioși, toxici, discrinici, dismetabolici, intoxicații sau consecințe ale evoluției unor boli
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolilor psihice. Faptul s-a confirmat în cazul bolilor psihice cu substrat organic lezional (traumatisme, tumori cerebrale, neuroinfecții, intoxicații ale SNC etc.), dar nu au reușit să acopere întreaga patologie psihiatrică. Aceste aspecte sunt rezultatul unor importante contribuții la explicarea cauzelor și a mecanismelor psihopatogenetice ale bolilor psihice (W. Penfield, J.R. Smythies, K. Lashley, H. Jackson, K. Goldstein, H. Hécaen, A.R. Luria, A. Lishman etc.). 3) Etapa interpretării clinico-psihologice a bolilor psihice, urmărește explicarea apariției și evoluției clinice a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezultatul unor importante contribuții la explicarea cauzelor și a mecanismelor psihopatogenetice ale bolilor psihice (W. Penfield, J.R. Smythies, K. Lashley, H. Jackson, K. Goldstein, H. Hécaen, A.R. Luria, A. Lishman etc.). 3) Etapa interpretării clinico-psihologice a bolilor psihice, urmărește explicarea apariției și evoluției clinice a acestora dintr-o perspectivă psihodinamică legată de factori exclusiv, sau dominanți, psihologici. În această direcție de gândire se înscriu următoarele teorii: a) Teoria patoplastiei bolilor psihice prin inducție sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii clinice a bolilor psihice prin factori dinamici specifici ai proceselor morbide. 4) Etapa interpretării socio-genetice a bolilor psihice, susținută de unii autori, fixează dominant cauzele tulburărilor psihice în afara factorilor mediului social, ceea ce face, în mod justificat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura relațiilor interpersonale, la dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs) în special prin studii referitoare la explicarea genezei plurifactoriale a suicidului și homicidului. Un loc aparte în această direcție este reprezentat de R. Bastide care studiază „sociologia bolilor psihice”, precum și studiile ulterioare ale lui Hollinshead și Redlich, referitoare la epidemiologia bolilor psihice. 5) Etapa studiilor de genetică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boală și modalitatea de „trăire” a bolii de către respectivii bolnavi. Referitor tot la „narațiunea suferinței” de către bolnavii psihici, trebuie avute în vedere câteva lucruri deloc neglijabile: forma de expresie al acesteia, vocabularul folosit, construcția contextului narativ, conținutul acestuia, modalitatea de explicare a propriilor trăiri relatate. Aceste aspecte legate de „construcția narațiunii clinice” depinde de nivelul intelectual al bolnavilor, bagajul lor cultural, imaginație și sensibilitate afectivă, capacitatea de comunicare. Modelele epistemice ale bolii psihice Așa cum spuneam mai sus, modelul epistemic al „anormalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și mai ales a „discursului narativ” al acestora, descriind primele „forme clinice” care au constituit baza gândirii psihiatrice moderne. 6) Modelele inspirate din „interpretarea filozofică” a „fenomenelor psihice morbide” au dus la configurarea unor „categorii clinice” bazate pe cunoașterea și explicarea semnificațiilor vieții sufletești în stare de anormalitate. Metodele filozofice vor contribui la abordarea și explicarea „fenomenelor psihice morbide” prin investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză „subiectul uman”. Menționăm în această privință câteva dintre cele mai semnificative și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
baza gândirii psihiatrice moderne. 6) Modelele inspirate din „interpretarea filozofică” a „fenomenelor psihice morbide” au dus la configurarea unor „categorii clinice” bazate pe cunoașterea și explicarea semnificațiilor vieții sufletești în stare de anormalitate. Metodele filozofice vor contribui la abordarea și explicarea „fenomenelor psihice morbide” prin investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză „subiectul uman”. Menționăm în această privință câteva dintre cele mai semnificative și mai cunoscute modele epistemice ale bolii psihice în acest sens: - modelul fenomenologic-comprehensiv (K. Jaspers); - modelul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
importantă la constituirea „discursului psihiatric”, mai ales prin introducerea de termeni noi, medicali: halucinații, bizarerii, delir, manie, demență, imbecilitate, melancolie. Un moment important este marcat în schimbarea și lărgirea vocabularului și a discursului clinic prin căutarea unei „baze heredo-biologice” în explicarea bolilor psihice. Este momentul introducerii conceptului de degenerescență mintală, prin care, în mod definitiv „nebunia morală” era separată de psihiatrie și psihopatologie. Apar termeni clinico-psihiatrici noi de tipul: degenerescență, dezechilibru psihologic, monstruozități, degradare psihică, atavisme. Școala Germană de Psihiatrie este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresia unei activități a conștiinței modificate a bolnavului respectiv. Pe baza celor de mai sus, se poate afirma că „psihiatria clinică” urmărește analiza manifestărilor exterioare ale nebuniei, considerate ca „semne clinice” ale bolii mintale, pe când „psihopatologia” urmărește cunoașterea, înțelegerea și explicarea structurilor interne, modificate, ale vieții psihice, considerate ca „stări de conștiință morbidă” ale individului. Din cele expuse, este evident că în sfera psihiatriei se pot distinge două direcții metodologice: a) direcția biologică, pur medicală, care experimentează clinic obiectul psihiatriei, respectiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă de ipoteze. Ipoteza, în cercetarea psihologică sau psihopatologică, este o predicție testabilă (care poate fi verificată). Ea derivă dintr-o testare anterioară urmând ca în cazul respectiv să fie demonstrată. 3) Controlul datelor obținute în cursul cercetării științifice. 4) Explicarea cauzelor care produc sau care influențează ori favorizează producerea unui fenomen. În sensul acesta se vor urmări două aspecte: - cauzele directe care sunt incriminate în producerea fenomenului; - corelațiile, pozitive sau negative, care apar în acest proces. Odată precis stabilite scopurile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de orientare doctrinară. Personal, consider că cea mai adecvată dintre acestea este modelul personalității propus de H. Jackson și dezvoltat ulterior de C. von Monakow și R. Mourgue, K. Goldstein și A. Gelb. Acest punct de vedere răspunde necesităților de explicare a transformării psihopatologice a sistemului personalității umane în condițiile oferite de boala psihică. În virtutea teoriei lui H. Jackson, personalitatea umană reprezintă un sistem complex de instanțe structurale, dispuse ierarhic-stratificat de jos în sus, derivând unele din altele prin diferențiere și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice disoluție are un aspect negativ (prin dispariția funcției dominante) și un aspect pozitiv (prin trezirea funcției inhibate). Aceste aspecte au fost constatate de numeroși autori (P. Janet, A. Moreau de Tours, E. Bleuler, H. Ey). K. Jaspers propune pentru explicarea tulburărilor psihice noțiunea de proces. Procesul generator de tulburări psihice privește dezorganizarea sistemului personalității sau a aparatului psihic, fapt care reprezintă însăși procesul de disoluție enunțat de H. Jackson. Pentru K. Jaspers procesul psihic se opune dezvoltării normale a sistemului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]