1,154 matches
-
de exemplu cafeneaua Herrenhof. Acolo a cunoscut pe multi dintre oamenii de cultură care au făcut faima Vienei imperiale. Împreună cu Franz Werfel, Max Brod, Arthur Schnitzler, Fritz Lampel și Alfred Adler Levi a luat parte la întemeierea revistei cu orientare expresionistă „Der Daimon”.La această revistă au contribuit cu articole și Martin Buber,Jakob Wassermann,Oskar Kokoschka,Heinrich Mann și alții. După proclamarea Republicii în 1918 Levi a luat parte împreună cu scriitorii Werfel și Peter Altenberg la editarea unei noi versiuni
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
exemplu, Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828), cel mai mare pictor spaniol al secolului menționat, nu poate fi definit prin niciun curent artistic. Primele sale lucrări au elemente din stilul rococo, ca spre sfârșitul carierei, arta sa să devină expresionistă și halucinatorie. În cazul portretizării familiei regale, unde avem ca exemplu lucrarea "Familia lui Carlos al IV-lea" (1800. Prado), folosește stilul lui Velázquez din "Las meninas", incluzând și imaginea proprie în cadrul acestei picturi. Dar, spre deosebire de Velázquez, pictura lui Goya
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
să influențeze expresionismul, curent ce va apărea în nordul Europei la începutul secolului al XX-lea. Și opera lui Gauguin prezintă distorsionări ale liniilor și culorilor, dar este diferită de cea a lui van Gogh, fiind mai degrabă simbolistă decât expresionistă. Astfel, Gauguin devine figura centrală a unui nou curent, denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ai acestui curent sunt: André Derain (1880-1954), Georges Braque (1882-1963) și Maurice de Vlaminck (1876-1958). În cadrul acestui curent artistic, pictorii sunt preocupați de redarea sentimentelor, a senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. În Germania, au apărut succesiv două grupări expresioniste: Inspirați de abordarea geometrizantă a lui Cézanne a peisajelor și naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au continuat calea abstracționismului, ca
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
sale cariere, a fost un scrupulos și intransigent observator al ființei omenești, caracterizat prin viziunea aparte ce sugera bucuria vieții și neliniștea sfârșitului. Personajele sale sunt, de obicei, desenate cât mai palid, bolnăvicios, ceea ce a dus la apariția unui stil expresionist. Viața lui scandaloasă și scurtă, combinată cu stilul său propriu de artă a dus la valorificarea personalității, devenind un simbol artistic al Austriei. Remarcabil exponent al expresionismului, deși fusese caracterizat și ca un repezentant limitat al stilului Art Nouveau, artistul
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
puncte de vedere. Poate fi privit ca (1) o polemică a socialismului științific optimist al lui H. G. Wells ale cărui opere au fost publicate anterior de Zamiatin și a odelor eroice ale poeților proletari ruși, (2) un exemplu al teoriei expresioniste și (3) o ilustrare a teoriei arhetipale a lui Carl Jung aplicată literaturii. George Orwell credea că "Minunata lume nouă", publicată în 1932 de lui Aldous Huxley, se bazează în parte pe "Noi". Totuși, într-o scrisoare trimisă în 1962
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
(n. 7 august 1867 în Nolde, Nordschleswig - d. 13 aprilie 1956 în Seebüll, Nordfriesland), născut Hans Emil Hansen, a fost un pictor expresionist german. Nolde este unul din marii acuareliști și un maestru al culorilor printre artiștii secolului XX. Originar dintr-o familie de țărani, Emil Hansen se naște la 7 august 1867 în satul Nolde, situat în apropirea graniței cu Danemarca. La
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
expunere a tablourilor („Bildersaal”). „"Haus Seebüll"" este în prezent un muzeu (Fundația „Ada și ”), unde anual se organizează o expoziție retrospectivă cu operele lui Emil Nolde. Cu toate că simpatizează cu național-socialismul, va cădea în disgrație - ca de altfel toți ceilalți artiști expresioniști - operele sale sunt expuse în expoziția „Arta degenerată”. În 1937, peste o mie din lucrările sale sunt scoase din muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
plastice. Dar motivul predilect al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnanta a șederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionista a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecata cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dura, anguloasa, armata cu rețea de sârmă. Carnea
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un volupuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care a descoperit, după îndelungi exerciții, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Aventură a unei conștiințe artistice autentice
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
marcate, sub specia postmodernismului, de sentimentul necesității unui spațiu cultural multiform, recuperator al valorilor trecutului. Ele fac dovada unei cercetări artistice pe cât de serioase pe atât de stăruitoare, ce atribuie deopotrivă laturii teoretice o însemnătate de prim ordin. Elementele încă expresioniste ale compozițiilor se coagulează, treptat, în arhitecturi ce vor deveni o constantă a creației ulterioare. Megalopolisul va ceda locul Drumului, drum către Marele semn, mai ales. Pentru că, din acest moment, elementul arhitectonic, mai ales bolta, însumează căutările spirituale ale creatorului
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
executat de autorități pentru crimă și jaf. Romanul și filmul se bazează pe întâmplările reale din viața reverendului Harry Powers, spânzurat în 1932 pentru uciderea a 2 văduve și a 3 copii în Clarksburg, West Virginia. Lirica filmului și stilul expresionist sunt diferite de alte filme de la Hollywood produse în anii 1940 și 1950, influențând mai târziu regizori ca David Lynch, Martin Scorsese, Terrence Malick, Jim Jarmusch, frații Coen, Rob Zombie și Spike Lee. În 1992, "Noaptea vânătorului" a fost considerat
Noaptea vânătorului (film) () [Corola-website/Science/328929_a_330258]
-
(n. 13 iulie 1931, Luduș, județul Mureș, România - d. 1996, Baia Mare) a fost un artist expresionist format și desăvârșit la Școala Băimăreană de Artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Artistul s-a născut la 13 iulie 1931 în orașul Luduș din județul Mureș (Transilvania), România. A urmat studii: A fost membru al U.A.P.
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
scoală de pictură liberă s-a transformat, într-o colonie de pictură care există și astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
există și astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960) Expoziția cu lucrări alese din anuala de grafică - București (1960) Salonul Republican de
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
verosimilitudinii naturii. Istoricul de film Richard Peterson a declarat că „Cinematografia germană a devenit cunoscută pentru poveștile horror psihologice și pentru emoții stranii, generate prin lumi, amenajarea decorului și unghiul camerei de filmat.” Aceste tehnici de filmare a atras teme expresioniste. Exemple influente ale expresionismului german includ "Cabinetului doctorului Caligari" (1920) de Robert Wiene, ce prezintă un doctor bolnav psihic și "Das Wachsfigurenkabinett" (1925) de Paul Leni, despre o expoziție de figuri de ceară la un bâlci. "Das Wachsfigurenkabinett" l-a
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
ahtiate după moștenire. Lucien Littlefield a fost distribuit în rolul doctorului psihiatru Ira Lazar, personaj sinistru, asemănător personajului principal din "Cabinetul doctorului Caligari". Precum se anticipase, regizorul Paul Leni a transformat piesa de teatru a lui Willard într-un film expresionist potrivit pentru publicul american. Istoricul Bernard F. Dick a observat că „Leni a redus expresionismul german, cu clarobscurul lui ciudat, decoruri asimetrice și stilizare excesivă, la un format compatibil cu practica de film americană.” Jenn Dlugos a considerat că „multe
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
mustății când meditează.” Istoricul de film Bernand F. Dick a subliniat următoarea idee: „exponenți ai "Caligarismului", expresionism prin extremă ... normal, s-ar crede că Leni a vulgarizat convențiile [expresionismului].” Dick a mai adăugat însă că „Leni doar a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a fost în general pozitivă. Michael Atkinson de la "The Village Voice" a comentat: „atmosfera abilă creată de Leni e practic o ideogramă de suspans narativ
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
și-l întâlnește pe Kleinman. Filmul se termină, Kleinman a acceptat invitația de a deveni asistentul magicianului, iar clovnul Paul și Irmy își continuă cariera la circ, în timp ce se ocupă și de creșterea copilului lor. "" este un omagiu adus producătorilor expresioniști germani de filme Fritz Lang, G.W. Pabst și F.W. Murnau și scriitorului Franz Kafka. Max Kleinman este un mic funcționar de prin anii 1920 într-un oraș de pe undeva din Europa. El este trezit dintr-un somn adânc
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
Wells, extrem de popularul (pe atunci) apostol al utopiei socialismului științific, ale cărui opere au fost traduse de Zamiatin în rusă. (3) În folosirea culorii și imagisticii, Zamiatin dovedește că a respirat același aer subiectivist ca și Kandinsky și alți pictori expresioniști europeni. George Orwell a afirmat că "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley (1932) trebuie să fi derivat parțial din "Noi". Totuși, într-o scrisoare trimisă lui Christopher Collins în 1962, Huxley spunea că a scris "Minunata lume nouă" ca
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
1939, Podu Iloaiei, județul Iași — d. 17 august 1984, Iași) a fost un poet și pictor român. ^ „Grafica lui , (...), autor de interesante desene și scrieri epice, unele publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație.” Petru Comarnescu, Între măiestrie și făgăduință, Informația Bucureștiului, 23 mai 1969 ^ „Iată-mă la capătul unui șir de negații al căror rost este de a aproxima ceea ce văd în lucrările lui Petru
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
în atelierul-școala al lui Henri Matisse, ultima promoție. își face studiile liceale în București, perioadă în care ia lecții de pictură de la Nicolae Vermont. În anul 1906 se înscrie și urmează cursurile Academiei de Pictură din Munchen. Acolo studiază cu expresioniștii germani Friedrich Fehr, Angelo Jank și Karl Schmidt-Rottluff. A urmat de asemenea cursurile profesorilor - creatori de referință în epoca, și . Își continua studiile la Paris unde va face parte din ultima promoție a școlii-atelier a pictorului francez Henri Matisse. Cu
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Bogdan-Pitești care-i cumpăra o mulțime de lucrări precum și de critici mari ai epocii care scriu despre ea și îi analizează carieră artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictură din Quattrocento. A fost o prezență constantă și agreabila la Saloanele Oficiale ale vremii și la alte expoziții de grup, de răsunet în epoca: Artă română, Arta nouă, Grupul nostru
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
de Moll - Cu ocazia expoziției deschisă în Wegedoorm-Cuijik, Olanda(1991), la Leon Art Galerie, Henk de Moll spunea cu privire la pictura lui Pantazi: George Colpit surprinde în romanul său „"Nebunul"”, viață boemă din care făcea parte Valeriu Pantazi: În domeniul picturii expresionist - abstracte sunt de menționat cele 14 opere faimoase, din seria de 24 de pânze abstracte realizate și vândute în Olanda, între anii 1991 - 1992, pentru care presa olandeză l-a definit pe Valeriu Pantazi ca aparținând stilului expresionist abstract „liric
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]