2,037 matches
-
desen, a desena, a reprezenta: Ipostaze... "Portretul unic al artistului se constituie din ipostazele obsedante ale poetului profet (s. a.) și paria (s. a.)" (p. 42); Această iluzie autobiografică ce poartă titlul de Amintiri (...) poate constitui (...) o sursă oarecum derutantă pentru o fațetă de portret interior al omului Heliade" (p. 51); Biblicele însă reprezintă chintesența concepției și cel mai important moment al metamorfozei autoportretului compus metaforic" (p. 70); Oricât de mare i-ar fi fost meritul, de un exclusivism exagerat (...) ne apare astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aduce țării folosuri atât de mari, încât abia să pot socoti și despre care iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor chestiuni definitorii pentru dimensionarea personalității sale, relevând o altă fațetă sau specializare și, desigur, contribuție notabilă în progresul domeniului, cea de geolog sau montanist, a lui Carol Mihalic de Hodocin, aspecte asupra cărora vom reveni în cuprinsul altui segment al studiului de față, să reținem doar că, prin raport, el
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
exprimă identitatea, reflectă spasmele spiritului nostru. De exemplu, folosim mult timpul trecut, dar foarte puțin viitorul, spre deosebire de limba engleză. Totul stă în trecut și în nostalgie. În același timp, este o limbă foarte metaforică, cu o poetică eliptică. Utilizez această fațetă a limbii mele, însă încerc totodată să mă debarasez de înclinațiile ei naturale. Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară între universul intim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el un aici-dincolo, o frumoasă haină confortabilă, a cărei utilitate fundamentală rămîne discutabilă, ca pentru orice altă limbă, de altfel. Nu suferă din această cauză, dar nici nu este mai fericit. Heteroglosia sa este pronominală, tensiunile latente ale personalității sale, fațetele raporturilor sale cu lumea și cu limbile se traduc în aceste alternanțe imprevizibile de eu, tu, el... Mai multe puncte de vedere, dar niciun indiciu clar de trecere de la o instanță discursivă la alta, acest joc permanent edi ficînd o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar cînd am început să scriu despre el nu-l prea cunoșteam. De fapt, la sfîrșitul fiecărei cărți, nu știu mai multe despre el decît cititorii mei, astfel încît rămîne mereu proaspăt pentru mine, îi descopăr mereu noi aspecte, noi fațete. Și am avut senzația, atunci cînd a apărut acest personaj, că era suficient de mare și puternic pentru a duce pe umeri toate romanele pe care le-am scris în continuare. Cu timpul, s-a dezvoltat acest personaj solitar, depresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nostru. De la eroul de roman la entorsele aduse pactului autobio grafic al lui Cioran care nu scrie pentru a se confesa, ci pentru a nu-și lua viața și pentru a da frîu liber personalității sale fragmentare -, literatura prezintă diferite fațete care încearcă să dea seamă de identitate. Fie că e vorba de personaje virtuale din jocuri (de calcu lator, de rol etc.), sau de tulburări ale personalității, "dublurile", ca expresie sau punere în scenă de sine, par a fi răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze referentul extern, să devină autoreferențiale, în dorința de a celebra dispariția conceptului de realitate. Kristeva observă propensiunea spre inomabil (atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde găsește variate exemple pentru a susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
evident, primul tip de limbaj este cel caracteristic omului de știință, cercetătorului care își propune să fie obiectiv în căutarea adevărului, în timp ce al doilea tip de limbaj este acela adoptat de către retor, în ideea de a da seama de multiplele fațete ale faptelor și de contingența lor. Această așezare opozitivă fondează, de altfel, și "cearta" dintre retorică și filosofie, care se poate cu ușurință observa de-a lungul întregii istorii culturale occidentale, și în care retoricii i-a fost în mod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
drept "orice discurs fixat prin scriitură"250, problemele de definire fiind recunoscute și de Jean-Michel Adam251, care ajunge totuși la concluzia că este de preferat realizarea unei distincții între cele două concepte, dar ele trebuie văzute mai degrabă ca două fațete complementare ale unui același obiect de studiu, decât ca entități complet separate și distincte. La rândul său, în accepțiune obișnuită, discursul trimite la un ansamblu de cuvinte sau propoziții, verbale sau scrise; la un expozeu didactic pe marginea unui subiect
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unității, discontinuitatea codului unic. În același context, anunțarea "morții autorului" îi va aduce o recunoaștere aparte din partea postmodernilor, care se grăbesc să și-l "însușească". Coabitarea limbajelor și a multiplelor filtre de interpretare, a scriiturii și a lecturii ca două fațete ale aceluiași proces, poate crea textul de plăcere, acel "Babel fericit". Dorința limbajului și plăcerea aplicată textului se transformă în demersuri deconstructive care vor substitui acum textul scriiturii prin invocarea etimologiei. Teoria textului este, de fapt, o hipologie care presupune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hassan 307. Fără a împărtăși pe deplin contradicția dintre "paradigma" modernă și cea postmodernă (la fel cum nici autorul listei de opoziții nu o face), considerând că relația lor este mult mai complexă, iar opoziția este doar una dintre multiplele fațete ale raportării lor reciproce, am utilizat totuși această schemă ca un punct de plecare valoros în problematica stilului, cu atât mai mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1986, p. 137. 251 În articolul "Texte" din Patrick Charaudeau, Dominique Maingueneau (ed.), Dictionnaire d'analyse du discours, Éditions du Seuil, Paris, 2002, p. 571, J.-M. Adam notează că "este preferabil să distingem între text și discurs drept două fațete complementare ale unui obiect comun asumat de către lingvistica textuală care privilegiază organizarea co-textului și coeziunea drept coerență lingvistică, "Textverknüpfung" și de către analiza discursului mai preocupată de contextul interacțiunii verbale și de coerență ca "Textzusammenhang"" (s. a.). Importantă rămâne și înțelegerea textului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aspectele sale specifice fiind ref lec tate atât la nivel economic și financ iar, precum și la nivel politic și cultural, g lob alizarea fiind percepută ca un fenomen amplu, diferențiat de la o regiune l a a lta și cu multiple fațete. Anvergura spațială și densitatea interconectări i g lobale împletește re lații între comunități, state, instituții inter naț ionale, organizații nonguverna mentale și corporații transnaționale, care cont ure ază ordinea mondială. Globalizarea a fost abordată din perspectiva a cel puțin patru
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
a tuturor laturilor sale esen țiale, a întregului angrenaj economic, financia r, social și politic, cu efecte pozitive și negative pe care procesele parțiale le pro duc atât asupra sistemului, cât și asupra actorilor participanți. Natura multidisciplinară și cu multe fațete a g lob alizării rezultă din di mensiunile sale legate de economie, finanțe, af ace ri, politică, tehnologie, me diu, cultură, educație, relații internaționale și securitate națională și internațională. Aceste domenii pot să fie frecvent consolidate reciproc, dar, fiind diverse
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
a le i nte gra în economia globală, cât și numeroasele probleme interne cu care țările respective s-au confruntat, din cauza disputelor politice, a te nsi unilor sociale sau a conflictelor etnice alimentate și de o guvernare dificilă. Având multiple fațete, globalizarea a adus și c âte va beneficii însemnate care nu sunt legate de economie. De exemplu, dezvoltarea internetului și a World Wide Web ului au revoluționat fluxurile de informații fi nanciare, economice, politice, educaționale și cul turale. Extinderea la
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
dintre măștile pe care suferința le imprimă oricărei narațiuni autentice. 2.3.3. Thanaticul vindicativ Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide Considerându-l eminamente poet, dublat de un admirabil și empatic traducător de poezie, mulți pasionați de literatură ratează una dintre fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește inspirația și studiul lui Philippide" (2006: 387), afirmă Alexandru Paleologu. Din acest romantism de adâncime derivă, probabil, penchant-ul autorului spre obscuritatea fatală și spre barocul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Vasile Alecsandri, al cărui hall-atrium este decorat de pictoriță, reproducând ambianța unei sere sau a unei păduri tropicale. Ca și în alte situații, am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insidios al violenței în societate, pe care Freud îl încarcă cu semnificația unui proces psihic, întoarcerea refulatului. Ipostaza femeii ca femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culturii populare actuale. Astfel, există tipologia medievală mitologică ca pretext, imaginată ca o scenă pe care sunt plasate personaje contemporane (în ficțiuni gen thriller); există reinterpretarea ironică, parodierea Evului Mediu (în fanteziile eroice despre America secolului al XIX-lea). Există fațetele barbare și romantice ale Evului Mediu, ilustrate de tipurile contemporane ale răufăcătorului, fantomei și vampirului. Modelele medievale philosophia perennis, identități naționale, reconstrucția filologică, decadentismul și tradiția se regăsesc în manifestările culturale (în special populare), filosofice și politice ale perioadei contemporane
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de tipul vampirului; chiar și Frankenstein al lui Mary Shelley, care este trecut de obicei la categoria monștri, prezintă câteva din caracteristicile vampirului. * Dracula este însă cel care stabilește o nouă "tipologie", urmată îndeaproape de numeroși discipoli, devenind, în ciuda multiplelor fațete, un adevărat icon al culturii populare din secolul al XIX-lea71. Potrivit lui Leatherdale, Dracula lui Bram Stoker reprezintă o combinație "între tradiția răufăcătorului de tip byronian sau gotic și ceea ce numim femme fatale, îmbrăcate într-o aură folclorică 72". Raymond McNally
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mari decât ale păpușii, pentru că, spre deosebire de Barbie, care, fiind neînsuflețită, este doar produsul creatorilor ei, Madonna produce iluzia că este propriul ei creator, iar nu un simplu obiect în mâinile designerilor, și că dă în mod conștient viață multiplelor ei fațete identitare, adoptând și renunțând la măști după bunul plac. În vreme ce mesajul lui Barbie este: "Fii drăguță și trăiește cu stil!", Madonna le încurajează pe adeptele ei adolescente să ignore granițele de gen și să-și exprime cu tărie sexualitatea, indiferent
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1431, deși scosese Franța din impas și o ajutase să câștige luptele împotriva englezilor. Ioana d'Arc (miniatură, sec. XVI) Ioana d'Arc reprezintă o combinație de trăsături feminine și masculine, care au transformat-o într-un idol cu multiple fațete și care, în ciuda fascinației pe care încă o exercită, păstrează multe ele-mente subversive. Perpetuarea imaginii fecioarei constă tocmai în combinația dintre idealul feminin (castitate, puritate și supunere prin jurământul făcut lui Dumnezeu și îngerilor) și idealul masculin (atitudinea războinică, hotărâtă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
când alegi un fragment din realitate, ai exclus alte fragmente. La aceasta se adaugă modul în care înșirui aceste fragmente și comentariul pe care îl pui. În permanență alegi, iar prin alegerea mea, de fapt, eu manipulez. Realitatea are atâtea fațete și este atât de complexă, încât prin simpla mea alegere eu ghidonez privitorul spre ceea ce vreau să spun. E doar privirea mea, nu e o privire universal valabilă, nu e privirea lui Dumnezeu. Nu poți să privești realitatea decât cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
vizuală, acest tip de cinema direct suplinește tot ce însemna altădată filmul documentar. CNN-ul poate să prezinte acum cum intră un avion în zgârie-nori. Filmul documentar se strecoară printre tot felul de formule estetice, dar esențial rămân subiectul și fațetele subiectului pe care cinema-ul direct, neprelucrat estetic, nu le poate da. În momentul în care un fenomen văzut la televizior îl preiei și îl interpretezi, și oferi informații adiacente, care potențează evenimentul în cauză, atunci, dintr-odată, spectatorul va
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cu documentarul, acesta fiind o privire mai în profunzime, mai răbdătoare, și care presupune, cum spuneam, întâlnirea dintre un subiect și un punct de vedere. Război pe calea undelor nu este un film despre Europa Liberă, ci despre o anumită fațetă a Europei Libere, văzută ca relație subiectivă între ascultători și vocile de acolo. Când niște imagini înregistrate devin film? De ce uneori niște imagini montate devin film, iar alteori nu? Greu de zis, poți să spui, pe de o parte, că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]