8,163 matches
-
unor presupuse înalte comandamente etice ori de supraviețuire, dar actorii ei sunt blamați pentru micime morală și lașitate. Din acest motiv, ne grăbim să ne acuzăm unii pe alții, frustrați doar că împrejurările nu ne permit să rostim mai devreme faimoasele cuvinte "Și tu, fiul meu, Brutus?". În politică, trădarea a devenit însăși materia primă a existenței publice, așa încât a te avânta în acest domeniu înseamnă a lopăta printre banalități. Mult mai acută e problema intelectualilor care trădează. Viața spiritului și-
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
în marii creatori și mari caractere. N-a fost să fie. Două recente cazuri au bulversat scena internațională, pornind tocmai de la acte de trădare ale unor creatori admirați de milioane de oameni. Primul caz e cel al lui Milan Kundera. Faimosul scriitor, autor al unor capodopere precum Insuportabila ușurătate a ființei, Cartea râsului și a uitării, Gluma sau Viața e în altă parte s-a trezit, la 79 de ani, eroul unui scenariu demn de cărțile sale. Institutul pentru Studierea Regimurilor
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Arta imită viața? Sau viața imită arta? Al doilea caz este cel al lui Carl Orff, celebrul compozitor al Carminei Burana. Cariera sa a fost, practic, propulsată de cantata scenică prezentată în 1937 în cadrul unui bal al partidului nazist. Devenit faimos peste noapte, el a câștigat în asemena măsură încrederea oficialității, încât i s-a propus să scrie o nouă partitură muzicală pentru Visul unei nopți de vară, deoarece varianta lui Mendelssohn nu mai putea fi jucată din cauza originii evreiești a
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Mircea Mihăieș Si când vă uitați, ce vedeți? O vorbă faimoasă spune că după cincizeci de ani omul are "moaca" pe care o merită. Dacă ar fi să iau ad litteram această frază, înseamnă că figura pe care-o văd când mă privesc în oglindă nu-mi oferă prea multe motive
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
-l descopăr de fiecare dată când mă uit în oglindă mă trimite tot mai des spre o fotografie a lui Ion Creangă, deși, ca tot condeierul plin de iluzii în legătură cu sine, m-aș dori mai degrabă în categoria eminescian-luciferică, a faimoasei fotografii a poetului de la nouăsprezece de ani. Iar părul... În fine, îmi fac singur curaj amintindu-mi că nu mi-aș fi închipuit niciodată că o să încărunțesc înainte de a cheli cu totul... Privitul în oglindă e, așadar, un prilej mai
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
fel sau altul, atenția personalității intervievate. Cu toate că eleganța și curtoazia lui Octavian Paler l-au făcut, în mai multe rânduri, să-mi adreseze cuvinte măgulitoare, accentul e pus tot mai mult - cum e și firesc - pe universul lăuntric al scriitorului faimos, zgândărit de un critic ce se eclipsează. Fac această observație și pe o notă polemică. De prea multe ori criticii literari se cred niște autorități infailibile, valori fără de care scriitorii mari nu există. Ei bine, nu. Lucrurile stau chiar pe
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
încearcă cu funia de mătase", "în politică toată lumea are la mînă pe toată lumea", "cătușele astea sunt ale guvernului", "sunt capitalist" etc. Regizorul mai încearcă și ceva de Reality Show din care iese din păcate (s)karaokele authton; pe ecran apar faimoșii Dan Diaconescu de la OTV și Radu Moraru, "Nașul" de la B1TV, ce mai, lume bună. Se servește și DNA și Parchetul Național Anticorupție și la mulți ani etc. Există și locuri în care regizorul a avut fler, spre exemplu, distribuirea lui
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
dumisale mai vechi strecura și aburi decadenți, estetizanți, cam capitaliști pe care-i risipea grabnic cu o sfîntă și sănătoasă de ideologie. Și care, iată, se plasează bine în actualitate fie cu subiect rural, fie cu subiect (sub)urban, asemeni faimosului dramaturg, la fel de celebru, Paul Everac. Romanul lui Săraru, al cărui titlu, Ciocoi noi cu bodiguard (Editura Rao, 2004), evocă romanul lui Filimon, prezintă avatarurile ciocoiești mai noi, ceea ce încearcă să transpună în film și Șerban Marinescu. Regizorul are la activ
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Parisului sunt repere anonime pe drumul spre/dinspre spital. Reperele culturale, chiar dacă nu au dispărut și-au pierdut consistența, nu mai au nimic spiritual, au revenit la menirea lor pur utilitară dinainte de înnobilarea lor prin geniul poeților sau al pictorilor. Faimosul Pont Mirabeau, făcut celebru de versurile lui Apollinaire, nu mai are nimic din misterul care a făcut să viseze amoros generații de adolescenți: "am trecut de multe ori pe podul mirabeau/ în căutarea inspirației/ versurile lui apollinaire nu mai au
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
jignitor“. În balconul Operei și-au făcut apariția în 20 decembrie 1989 primii revoluționari, s-au ținut primele cuvântări publice împotriva lui Nicolae Ceaușescu și tot aici, pe 11 martie 1990, s-a citit Proclamația de la Timișoara, care prevedea la faimosul punct opt interzicerea accesului foștilor nomenclaturiști la funcții publice. Tot aici, după 20 de ani, într-un gest provocator fără precedent, Mircea Geoană sfidează și batjocorește în mod public memoria timișorenilor și a unei țări întregi chiar de 1 Decembrie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces la podiumul consacrat, se mulțumește să joace...În cadrul ferestrei (și George Banu remarca: Emma e „cel mai faimos personaj Întors cu spatele, pentru a privi pe fereastră”-p.178), al oglinzii („Înainte de-a muri, Emma ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
di tutte le principale et piu honorate cortigiane di Venezia . În timpul ciumei din 1575, Veronica a părăsit Veneția pentru doi ani, În absența ei casa fiindu-i jefuită și vandalizată, astfel Încât și-a pierdut aproape toată averea. După reîntoarcerea sa, faimosul pictor Jacopo Robusti (Tintoretto) i-a dedicat un portret (Foto 6. Imaginea alăturatăă, iar tânăra se pare că i s-ar fi oferit cu obișnuitul ei curaj și pasiune. Întrucât era o persoană influentă, Veronica Franco nu a fost scutită
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
liniști „foametea de curve” cu o mare varietate de prostituate care Își au reședința acolo, unele dintre ele locuind În case mari și altele chiar trăind În bordeluri. O ierarhie socială a prostituției a fost deja evidențiată, de la cele mai faimoase curtezane, erudite și stilate, continuând cu prostituatele Înregistrate În bordelurile municipale și terminând cu cele care operau În cartiere sau pe străzi. Pe toată perioada modernă timpurie, Republica Venețiană a Încercat periodic să elimine aceste distincții, Împreună cu orice lux tentant
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sale de apogeu, prostituția masculină lipsește În mare parte până În anii 1880, iar atunci când apare este codată. Pe de altă parte, În literatura mai puțin accesibilă este mai comună și mai fățiș exprimată, așa cum se poate vedea În trei dintre faimoasele lucrări erotice ale vremii: My Secret Life (1870s- 90să, Sins of the Cities of the Plain or Confessions of a Mary-Anne (1881ă, și Teleny: The Reverse of the Medal (1893ă, toate trei fiind publicate anonim. My Secret Life este o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Lichele sunt peste tot. Nu că Dinu Săraru ar fi vreo lichea, dar orișicâtuși“. „Fals, la pompieri n-a auzit nimeni de vreo căzătură, de vreo scursură.“ Așadar, Michi e pompier pentru că e o ființă morală. Putea să ajungă muzician faimos. L-a cunoscut pe Dan Andrei Aldea, într-un moment în care el, Michi, era muncitor necalificat, trăia în niște barăci infecte, împreună cu alți artiști morali, și tot weekendul făceau chetă pentru o sticlă de vodcă și ascultau ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu durerile ei, pricinuite de asuprirea, de prigoana, de nedreptățile și abuzurile pe care familia le suferă din partea comuniștilor, trece „ca o părere” - vorba lui Mihail Sadoveanu - și vine adolescența, la fel de zbuciumată, consemnată în capitolul al cărui titlu răstălmăcește un faimos vers bacovian : Liceu, paradis al tinereții mele. Mai puțin convingătoare sunt paginile de jurnalistică în care autorul, el însuși angajat politic, comentează actualitatea politică a țării. Nu că nu ar fi adevărat ce spune, dar în economia cărții aș fi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de frumoase pe cât ne spunea nouă la istorie?... Noi am avut spioance? (pronunțase ultimul cuvânt foarte răspicat, ca și cum s-ar fi temut să nu-l Înțeleg). Păi, au fost câteva românce spioane. Chiar faimoase (eram bucuros că-i pot răspunde, că stăpâneam oarecum subiectul). Cred că cea mai cea dintre ele a fost Elena Constantinescu, nepoată de ministru. Deși româncă, a lucrat pentru guvernul britanic. A provocat multe intrigi și scandaluri amoroase În epocă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ai fi în stare să-i crezi? Dan tăcu. Primise până acum sute de invitații, unele colorate, altele alb negru, câteva tăiate cu foarfeca zimțată și multe cu chenar auriu. Textul era în mare măsură același și anunța turneul unui faimos misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit va avea loc un număr de vindecări miraculoase. Spune, ai putea să-i crezi pe ăștia? Lui Dan treaba asta cu credința i se părea prea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din urmă cazul său să ajungă în revistele franceze, germane și americane ale vremii. Toți cunoșteau problema lui Zara, majoritatea moderatorilor de talk-show se băteau să-l aibă invitat, prezentatorii de știri anunțau mereu ultimele descoperiri făcute sau așteptate de faimosul critic. S-a propus înființarea unor emisiuni fie de tipul „Big Brother“, prin care să se monitorizeze fiecare mișcare a echipei lui Zara, fie de tipul „National Geographic“, în care să se prezinte regiunile prin care trecuse echipa amintită. În
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
decât cea legală, prin faptul că aceasta, prin generalitatea sa, nu se poate adapta Întotdeauna În mod perfect fiecărui caz posibil. În actul de aplicare, „norma trebuie să se adapteze, să se plece și să urmeze sinuozitățile cazului; Întocmai ca faimoasa riglă folosită În construcțiile lesbice, la care se referă și Aristotel, care fiind alcătuită dintr-o materie maleabilă, putea să măsoare formele cele mai neregulate ale obiectelor”. Tot astfel și echitatea, nu cere ca norma juridică să fie Încălcată, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
decât cea legală”, prin faptul că aceasta, prin generalitatea sa, nu se poate adapta Întotdeauna În mod perfect fiecărui caz posibil. În actul de aplicare, norma trebuie să se adapteze, să se plece și „să urmeze sinuozitățile cazului” (De ex. faimoasa riglă folosită În construcțiile Lesbosului, la care face referire Aristotel, riglă care alcătuită dintr-o materie maleabilă, putea să măsoare formele cele mai neregulate ale obiectelor). Aidoma, Echitatea nu cere ca norma juridică să fie Încălcată, ci vrea numai ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asemănătoare, ele având o importanță fundamentală - observă Giorgio del Vecchio - pentru istoria dreptului comercial, căruia i-au fost sursele principale. Sunt importante, de asemenea, chiar remarcabile, de exemplu, ordonanțele elaborate de navigatori sub formă de uzanțe, cum sunt cele din faimoasa Tabla lui Amalfi. Comerțul maritim a fost regulat, când prin statutele corporațiilor când, dimpotrivă, prin statute emanate de autorități politice, făcând parte din legile civile. Se dă, ca exemplu, Colecția celebră numită „Consulatul mării”. Codificarea Dreptului maritim se face mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces la podiumul consacrat, se mulțumește să joace...În cadrul ferestrei (și George Banu remarca: Emma e „cel mai faimos personaj Întors cu spatele, pentru a privi pe fereastră”-p.178), al oglinzii („Înainte de-a muri, Emma ceru oglinda”!), al trăsurii, al lojei („...ea, spectatoare Încadrată de lojă, este ea Însăși un spectacol pentru ceilalți”-p.179)... Așadar, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
75); „Iașa, În sala de biliard a lui Gaev, seamănă cu cei doi invadatori din Biedermann și incendiatorii a lui Max Frisch”(88); „În spectacolul lui Efros, dansul năvalnic al lui VÎsoțki amintea, parcă, de tînărul Ese nin, din vremea faimoaselor sale orgii”(96); „În ceasul povestirii , Lopahin pare În Întregime posedat de romantis mul lui Lermontov, din care, În mod bizar, noul stăpîn citea ză un vers”(98) ; „Lopahin, care nu e Rogojin, nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]