2,300 matches
-
devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care m-a tras pe un culoar lung și gol cînd aveam zece ani și care m-a Întrebat dacă nu voiam să-l văd pe micul Iisus? Cum? Iisus se afla În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sine o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți minusculi ca de ferăstrău. „Așa-i că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Zvastica lui von Sebottendorff avea să răsucească În direcția mișcării soarelui membrele chinuite ale dușmanilor Stăpânilor Lumii, totul pus la punct, așteptau doar un semn, totul sub ochii tuturor, Planul era public, dar nimeni nu l-ar fi putut ghici, fălci scrâșnitoare aveau să cânte imnul lor de cucerire, mare orgie de guri reduse la dinți ce se angrenau unii În alții, Într-o contradicție făcută din tic-tac-uri, ca și cum toți dinții ar fi căzut pe jos În același moment. Și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un film și cînd i se termina schimbul, la miezul nopții, mai vedea unul. La vremea aceea se purtau filmele cu dezastre. Oamenilor le plăcea să vadă cum mor alți oameni sau cum sînt salvați din turnuri infernale sau din fălcile unor creaturi acvatice mîncătoare de carne de om. Stătea În cinema pînă În zori, apoi se ducea acasă și dormea pînă la următorul matineu. Omul acesta era fericit numai În sala de cinema. Realitatea, din care angajații librăriei constituiau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Stevie își suflă nasul, care era mai roșu decât al lui Rudolph. — Murray Nelson se făcuse vânăt. Fran încerca să cântărească această nouă răsturnare de situație când Elaine băgă capul pe ușă. — Tocmai a sunat prietena ta, Henrietta, cu o falcă în cer și una-n pământ. Se pare că trebuia să te întâlnești cu ea pentru proba la rochiile domnișoarelor de onoare și a spus că, dacă nu vii curând, o să le cumpere pe cele albe, de piele, cu eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa. Că mă uit în oglindă și văd că am omorât o persoană, ce mai trebuie una, vreau să mi se șteargă creierul de gânduri de-astea. Am vrut să-mi scot ochii cu pixul, mi-am băgat pixul în fălci. Mi-a venit pe chelie o dată, eram prea nebun, prea tâmpit. Se eliberează tata și până la sfârșitul lunii sper să-l văd, și de Crăciun sper să se elibereze și frati-miu și să ne vedem cu toții la pușcărie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scânteie din inteligența care ar trebui să sclipească în ochii unui ziarist. Nici urmă... nici măcar cât un vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea numi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o obligație a fiecăruia. Înțelegea, admitea că Ionițoii sunt oameni normali, însă nu putea să-i suporte. Pe Andrei Ionescu îl privea ca pe un pericol. Dar mai era și antipatia pe care i-o declanșa fața lor disprețuitoare, cu falca ridicată din când în când ori cu buzele întinse dintr-un colț de gură într-altul. Și n-ar fi fost chiar așa pornit dacă nu era vorba despre Giulia. Se gândea să intre în Andrei Ionescu, s-o iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu vocea ușor tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm nebun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Câțiva doctori îl așteptau la poartă, anunțați din timp că vine băiatul domnului Ilie de la minister. Într-un ceas era analizat pe toate părțile. - În principiu, sunteți curat, i-a spus directorul institutului, zâmbind larg, acompaniat de tremuratul artistic al fălcilor moi. Ar mai fi o analiză care cere timp, însă eu sunt edificat și pot să vă spun că nu e nimic, a fost probabil o insectă, cum ziceți dumneavoastră, poate chiar s-o fi adus pacienta, care a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
curând nu prea mai puteam să vorbesc, iar vocile din jurul meu se amestecau într-un murmur asurzitor de fericire. Nevasta lui Zabulon, Ahava, a dansat cu pântecul ei gravid pe ritmul bătăilor din palme. Am râs până când m-au durut fălcile. Am zâmbit până când m-a durut fața. Era bine să fii femeie! Apoi Rahela a adus terafim-ul și toată lumea a amuțit. Zeii casei rămăseseră ascunși până în acel moment. Deși eram mică când îi văzusem ultima oară, mi-i aminteam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deși nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de acolo e Merari, a mai zis. Minunea cu el e că e un om de treabă, deși s-a născut din Levi și Inbu. Frații lui sunt la fel de răi pe cât a fost tatăl lor. Un om căruia îi atârna falca s-a târât înspre Gera, care i-a dat o bucățică de pâine și l-a îndepărtat. - Ăsta e Șela, mi-a explicat ea, fiul lui Iuda cu Șua. E slab de minte, dar drăguț. Unchiul meu a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încă mai tușeam de-a binelea când mi-a ars două palme zdravene și mi-a spus că dac-aș fi odrasla lui, m-ar omorî în bătaie, și într-adevăr Prodan cel Mic zăcea lângă unul din butoaie, cu falca umflată, și atunci nea Prodan m-a întrebat dacă știu unde-i Niku al lui, și eu i-am spus pe unde-l văzusem ultima oară, dar nu cred că a înțeles ce i-am zis, pentru că mai tușeam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o știință exactă și mai riscă și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se hotăra să-și schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la el stupefiată. Asta i-ai spus ? De-aia a plecat ? — Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha, las-o baltă, mi-o taie Guy impacient. Tipul e grădinar. Pumnii mi-o iau înaintea gândului. Îi dau una lui Guy drept în falcă. Peste tot în jurul meu aud suspine, strigăte și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămîne făcută preț de cîteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca atunci cînd Fălci dispare sub apa Înspumată și știi sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci cînd m-a Întrebat dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când le-am spart vizuinile ca să punem mâna pe ei, le-am găsit pline ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una și alta, și apoi mă duceam mai departe. L-am găsit chiar și pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]