2,195 matches
-
cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau că în școala religioasă și filosofică de la Heliopolis se născuse intuiția divinității. Arhitectura, muzica, științele speculative, medicina se îmbinaseră într-un edificiu umanist. Cu o mie de ani în urmă, faraonul Ramses al III-lea făcuse daruri imense marelui centru al gândirii din Mediterana preelenică. — La Roma însă, nimeni nu voia să asculte toate astea, continuă Antonia. Noi eram singurii supraviețuitori ai aceleiași tragedii. Și erau amintiri care nu se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechea Appia: evident, cineva a încălcat poruncile și n-a distrus-o. Extraordinară prin atitudine este frumoasa statuie din bazalt negru care o reprezintă pe Cleopatra goală; singura podoabă din părul ei lung, creț este ezotericul uraeus, strălucitoarea diademă a faraonilor. Statuia se află în prezent la New York. Foametea de la Alexandria și edictul lui Germanicus. Abia în 1910 a fost găsit în Egipt, restaurat și descifrat un papyrus vechi pe care era transcris edictul lui Germanicus întru apărarea populației Alexandriei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lungul secolelor, amintirea civilizației de pe malurile Nilului a fost îngropată atât de adânc, încât abia în seara zilei de 20 octombrie 1883 un cercetător, Orazio Macchi, a reușit să descifreze pe unul dintre obeliscuri numele lui Ramses al II-lea, faraonul care trăise în urmă cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și astăzi, puțini dintre cei care ajung la celebrele coloane ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor. Zidurile exterioare erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără margini de care mă speriam ca de o mare primejdie. Nu știam ce să fac cu elementele din care eram compus, unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi Îndreptam umerii dintr-odată, deveneam rigid ca un faraon pe tron. Parcă se deschidea un gol Înainte-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor Ca să Înfricoșeze moleșeala dată de sentimentele leșinate Ehei, piramide și statui, timp oprit În spasm necreator Pentru a-mpinge-nainte frecarea pe veci a materiei. Toate cărțile mi-au mușcat sufletul ca niște cobe otrăvitoare, Încolăciturile lor ucigașe se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă ar descrie din amintire țigările de atunci, fumate de spectatorii care Înghițeau mirosul de balegă, spectatorii care-și holbau ochii la picioarele fleșcăite ale acrobatelor, Închise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gata Giseh-ul. Și asta-n vreme ce-n Universul Bucureștilor vedem că lumea științifică se zbate să găsească o soluție pentru a restaura mormîntul lui Tutankhamon. Păi, ce atîta chin, doar am citat, puțin lut, cîteva paie, și gata chirpiciu’ faraonului. Din Vremea, aflăm că dintre tablourile furate de regele Mihai, unul l-a vîndut În SUA. Probabil că era cu Ceaușescu. Octavian Știreanu Își Începe și el editorialul c-un proverb, așa e moda, În ziarul lui: „Calul moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
carte. ISTORICUL BOLII: foarte inteligent de mic, urăște armele, iubește poezia, se Întreabă ce e moartea, Își bate joc de tradiții și obiceiuri și va sfîrși prin a crede cu toată tăria că există un singur Zeu, poruncind, după ce ajunge faraon, să se șteargă numele tuturor celorlalte divinități și să fie distruși idolii și amuletele. Acest Zeu Unic, ne spune eroul, este creatorul, dragostea și fericirea. Prin urmare, face excursii prin popor pentru a propovădui pacea, adevărul și egalitatea. Desființează pedepsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
propovădui pacea, adevărul și egalitatea. Desființează pedepsele, micșorează birurile și puterea preoților lui Amun, pe care-i consideră niște șarlatani care Împilează țara. Drept urmare, imperiul se prăbușește, Egiptul fiind aproape gata de-a fi complet distrus de dușmani. Aliaților săi, faraonul le trimite poezii În loc de soldați. Așa că-n cele din urmă preoții pun la cale o lovitură de stat pașnică, și cer tuturor celor ce Îmbrățișaseră noua credință a Ereticului să-l părăsească, garantîndu-le viața. Rămas singur În palatul său, Akhenaton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu împarte pămîntul preoților săi, pentru că dorește ca El să fie cel de care au parte; și aceasta este diferența dintre unii și ceilalți. Luați aminte, voi toți cei care exercitați slujirea sacerdotală; luați seama că nu sînteți și preoții Faraonului, ci ai Domnului. Faraonul vrea ca preoții săi să aibă pămînturi și să aibă grijă de pămînturi mai mult decît de suflet și să-și desfășoare activitatea pentru pămînt mai mult decît pentru legea lui Dumnezeu. În vreme ce Isus Cristos ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
săi, pentru că dorește ca El să fie cel de care au parte; și aceasta este diferența dintre unii și ceilalți. Luați aminte, voi toți cei care exercitați slujirea sacerdotală; luați seama că nu sînteți și preoții Faraonului, ci ai Domnului. Faraonul vrea ca preoții săi să aibă pămînturi și să aibă grijă de pămînturi mai mult decît de suflet și să-și desfășoare activitatea pentru pămînt mai mult decît pentru legea lui Dumnezeu. În vreme ce Isus Cristos ce le poruncește alor săi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ce conține Evanghelia, iată ceea ce eu nu pot să spun că am îndeplinit încă. Dar măcar, știm că este datoria noastră, ne străduim ca din acest moment să lucrăm spre binele vostru, ne străduim să încetăm să mai fim preoții Faraonului, pentru a deveni preoții Domnului, precum Pavel, sau Petru, sau Ioan care ar fi putut să aibă orice de pe pămînt". In Genes. Hom. XVI. Un fragment atît de limpede nu are nevoie de comentarii și fiecare știe cît de exemplar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-și drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum de țigară, cu acest decor de scaune descleiate, de dușumea dată cu motorină, de expresii stereotipe și fără noimă, în care se detașa figura hazlie de prostovan al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga, și mai aducea, plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga, și mai aducea, plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înapoieze o țigară împrumutată de la Nicanor. Dar acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia inima sa de tânără mamă, îl maimuțări pe Faraon, de care el, totdeauna, făcea mare haz: Die Welt wird schöner6..., îndrugă el, în felul gângăvit al lui Chirpic. Petronia începu să strângă scutece, pe ascuns de ochii soacrei, care gogea, cu basmaua neagră legată peste gură și din ce în ce mai morocănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia, cea mereu doritoare să fie scoasă la joc, tropotea dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-un simulacru de susținere, Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se cu o senzație unanimă, de factura următoare: jertfirea Pepenoaicei, în umilitoarele condiții din mijlocul drumului de țară, înclinase cumpăna, în Goldana, spre trivialitatea consumului, în dauna rafinatei și ostenitoarei cruțări a laturilor consacrate. Întrucât starea de veghe întreținută de Faraon emanase o nouă amenințare cu pavazarea și cu raportul către Tovarășului Popescu, spusele acestuia determinară emulația conducătorilor de partid și de stat de la Goldana. E vremea faptelor! au decis ei, de îndată, și convocară o întrunire a colectiviștilor, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]