2,528 matches
-
intereselor ei. Cine-a crezut-o s-a înșelat. Plecarea d-lui C. A. Rosetti la Paris, mânia sa aparentă asupra majorității Camerei, sciziunea de principii între el și dioscurul său politic n-au fost decât tot atâtea scene de farsă, pentru a masca invazia ohlocrației autoritare, pentru a masca venirea acelor legi cari, modificând regimul electoral de pîn' acum, pun pe toți alegătorii la discreția guvernului, fac cu neputință orice alegere liberă, prefac pe viitorii deputați în valeți patentați ai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru ca să asistăm la desfășurarea unui atare cinism guvernamental. Astfel, grație presiunii sale neobosite, ceea ce se anunțase la început ca o dramă, destul de tristă, căci era vorba de onoarea unui ofițer superior român, era aproape să se termine ca o mizerabilă farsă, în care generalul Slăniceanu și protectorul său făceau le pied de nez Senatului întreg. Femeia frumoasă se termina în coadă de pește... Din norocire, înscenarea farsei a lăsat mult de dorit; lucrurile au fost ticluite așa de transparent încît și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de onoarea unui ofițer superior român, era aproape să se termine ca o mizerabilă farsă, în care generalul Slăniceanu și protectorul său făceau le pied de nez Senatului întreg. Femeia frumoasă se termina în coadă de pește... Din norocire, înscenarea farsei a lăsat mult de dorit; lucrurile au fost ticluite așa de transparent încît și cei mai credincioși au stat la îndoială în fața rușinei ce li se cerea să sancționeze. De aceea, când nevinovatul d. Orleanu și-a citit raportul, făcut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
11 februarie 1883] MANOPERE ELECTORALE D. Brătianu cu Simuleștii și Chirițopolii săi începe a-și bate joc de lume. Consiliul comunal din Vâlcea șterge din listele electorale pe membrii familiei Lahovari, sub pretextul ridicol că n-ar fi naturalizați. Asemenea farse nedemne, prea ridicole pentru a fi jignitoare chiar, se petrec ziua-n amiaza mare, asemene copilării se patronează de guvern și de partidul său. Un Simulesc, om care în câțiva ani de prefectură înjghebează avere și plătește datorii enorme - numai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în câțiva ani de prefectură înjghebează avere și plătește datorii enorme - numai din leafă, se 'nțelege - și oameni de teapa aceasta, pentru care ocuparea unei funcțiuni publice e o ocazie de-a se îmbogăți prin spoliare, găsesc timp pentru asemenea farse nedemne, iar d. Chițu e îndestul de naiv ca să nu zicem altfel pentru a spune că asemenea ignom [in]ii "sunt deprinderi ale trecutului și că ar fi intrat în moravuri prin școala ce conservatorii ar fi dat-o țării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nume (adecă cu nume propriu) citat în "Timpul" nimenea, n-avem nici a afirma, nici a tăgădui supozițiunile d-lui C. A. Rosetti. O fi având poate cuvinte să se recunoască pe sine ori pe cineva din familie fie 'n farsele lui Meilhac și Halevy, fie 'n tablouri caricate, fie 'n scandaluri povestite în gazete, dar cuvinte cari - să ne ierte - nu ne privesc. În a doua scrisoare d. C. A. Rosetti mai descopere alte indicii în cronica "Timpului" despre cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în sfârșit una din literele cari se 'ntrebuințează în algebră pentru a însemna mărimile dubii. D. C. A. Rosetti pune mâna pe-o asemenea literă și recunoaște pe fie-sa. O fi având cuvinte să-și recunoască familia și-n farsele lui Meilhac și Halevy, și-n tablourile maiștrilor olandeji, și-n scandalurile povestite de gazete, dar cuvinte cari, să ne ierte d. C. A. Rosetti, nu ne privesc. Destul avem a lupta cu imoralitatea adâncă, cu lipsa sa de pudoare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în public? Tu zici! Noi n-avem nici a afirma, nici a tăgădui nimic în privirea aceasta; și e curat afacerea d-lui C. A. Rosetti de a-și recunoaște chipul și asemănarea fie în tablourile maiștrilor olandeji, fie în farsele lui Moliere, fie în articolele "Timpului". [Î]l privește. Altceva ne privește în numele d-lui C. A. Rosetti. D-sa se numise pe sine și pe-ai săi în societate, adecă în societatea cea bună românească, cum am zice. Permită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Universul. Nu era dragoste. Implanturile sale neurale nu ar fi permis creierului să sintetizeze substanțele asociate cu sentimentul acela. I se explicase încă din anii tinereții că, la fel ca și ura, dragostea era doar o intoxicație a creierului. O farsă pe care oricine va fi creat ființa umană o jucase în veac omenirii. Cu toate astea, nu simțise pentru nici o altă ființă nevoia de ocrotire cu care se confrunta atunci când era Maria prin preajmă. Nesăbuitul Aloim, atunci când o jignise, fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de pe Laesia, ți-am spus Sire așa cum am făcut-o în seara aceea când, deși m-ai prevenit despre riscurile misiunii în Abație, am ignorat sfatul domniei tale. - Nu se poate! Nu ești Vassur! Nu semeni deloc cu el. Ce farsă perfidă mai c și asta? - Nu sunt Vassur. Nu mai sunt nici Xtyn, copilandrul care dorea mântuirea tribului său. Culmea c că nu sunt nici măcar omul acela pe care Abația l-a numit timp de două mii de ani Sfântul Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
crede-mă, de ce să fii folosit la un spectacol atît de slab?" Inima i se rupea de milă și tristețe pentru el. Și concomitent gura i se strîmbă într-o grimasă de ironie batjocoritoare față de tirada ei nerostită. O, ce farsă! Se gîndi la Parnell și Katherine O'Shea. Parnell! În fond cine putea să ia în serios naționalizarea Irlandei? Cine ar putea lua în serios Irlanda politică, indiferent de ce ar face ea? Și cine poate lua în serios Anglia politică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
convinge-mă de existența clipelor de neuitat. O, convinge-mă, am nevoie!251. Aici forma la persoana întîi a monologului interior sau tacit (cu sau fără ghilimele) alternează cu forma la persoana a treia a stilului indirect liber ("O, ce farsă!") și cu relatarea auctorială a gîndurilor ("Se gîndi la Parnell."). Trecerea de la timpul prezent este aproape la fel de subtilă și nemarcată ca trecerea de la referința la persoana întîi la referința la persoana a treia. Timpul trecut este timpul narativ al relatării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
principiu ca despre Simon ieșit întărit după lectura textului lui Pavel din Tarsus: grația divină e suficientă. Filosoful gnostic pare îndreptățit să-și propovăduiască doctrina dat fiind că se pretinde a fi depozitarul secretelor sale - printre care și cel al farsei jucate lui Simon din Cirene - datorită confidențelor evanghelistului Matei în persoană. Cum să te îndoiești de o sursă atât de sigură? De vreme ce este vorba de adevăruri din evanghelie... Pe terenul moralei, Vasilide trage aceleași concluzii ca și Simon Magicianul: el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a salutului.) Vorbele cele ferite În piață sunt auzite. Pentru că vorba de rău este mai lesne spusă și crezută: „Vorba rea merge din gură În gură, ca fulgerul”.) S-a găsit Păcală cu Tândală. (Adică istețimea glumeață, dar punitivă, cu farsele grosiere, chiar nătângi.) Timpurile: trecut, prezent, viitortc "Timpurile\: trecut, prezent, viitor" Viitorul este continuarea prezentului. (Când, Într-adevăr, acțiunea prezentă se desfășoară după un plan bine articulat și, totodată, realist, atunci timpul care se va scurge nu va face altceva
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vodevil, Limba portarului, cu muzica de Ecaterina Malla, și comedia Plouă, o traducere. Un vodevil e și Hangiu (după Albin Valabrègue), scris împreună cu Sever Moschuna. A semnat și alte traduceri și localizări după Georges Feydeau, Edouard Pailleron ș.a. Vodevilurile și farsele sale (Din glumă, Nevasta dracului, Furiile tinereței ș.a.) e greu de spus cât sunt de originale. Un mare succes de public a cunoscut comedia 423, care s-a jucat, din 1892, unsprezece stagiuni la rând. Vodevilul În pragul scenei (publicat
MALLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
a fost unul dintre cei mai de seamă actori ai teatrului românesc. Pentru repertoriul trupelor pe care le-a condus, a transpus din franceză și italiană comedii (cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând la un text franțuzesc, sau Intrigă și iubire de Schiller, folosind versiunea lui Al. Dumas-fiul (din care
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore ostentativ prozaice, un senzualism multiform, etalări de pietre prețioase în manieră simbolistă, o retorică minulesciană, o gestică apropiată farsei alternează, în Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut unora isprava unui excentric. Asta și urmărea autorul: să șocheze. Liniile grave se clatină, făcând ca tragicul
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
literatură și artă, București, 1989 (în colaborare cu Albert Kovács); Aleksandr Soljenițân, Arhipelagul Gulag, postfață Al. Paleologu, I, București, 1997, III, București, 1998; Pascal Quignard, Sexul și spaima, București, 2000; Arkadi și Boris Strugațki, Orașul damnat, București, 2002; Arkadi Avercenko, Farsa lui Mecena, București, 2002; N.V. Gogol, Teatru, București, 2002; Nadejda Mandelștam, Fără speranță, I, București, 2003. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un eveniment literar. „Dostoievski despre literatură și artă”, ALA, 1990, 7; Carmen Brăgaru, Revizorul revizuit, RL, 2003, 17. M.Vs.
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1992), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor Teatrali (1995), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1997). Povestirile lui I. - Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni (1993), Primăvara, când înmuguresc câinii (1998) - se situează la jumătatea drumului între satiră, farsă, fabulă umoristică și proză de observație morală. Modelul I.L. Caragiale se simte pretutindeni printre rânduri. Valorizarea absurdului din mica lume provincială trimite la literatura lui Teodor Mazilu și Ion Băieșu, în fine, intuiția fantasticului, a terifiantului și spectaculosului în situațiile
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește în câteva rânduri să prindă psihologia și moravurile individului în perioada tranziției. Narațiunile lui arată inteligență satirică și putere de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian. Punctul de reper mai îndepărtat rămâne tot Caragiale, modelul absolut. Personajele sunt mărunți funcționari locali, birocrați înăcriți, femei bovarice și geloase, mărunți șefi tiranici față de subalterni și slugarnici față de
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai nebuni. Bunica iese din scenă murmurând, abia acum, „chiar e nebun”. Această proză, probabil autobiografică, explică, pe cât se pare, un crez existențial
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
transformă astfel într-o coordonată a originalității creatorului de artă, și tocmai de aceea referindu-se, în 1922, la Caracterul specific național în literatură, I. condiționează specificitatea de legătura cu „realitățile noastre”. Alecsandri, „chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din realitățile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile”. Factorii „specific naționali” apar mai palid la unii scriitori
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
privit) din punct de vedere economic, în calitate de putere mondial) preeminent), și în loc s) existe doar dou) superputeri, dac) gândim în termeni economici, și asupra potențialit)ților economice, exist), în prezent, cinci centre de mare putere în lume” (6 iulie 1971). Farsă pe care Sulzberger și Nixon ne-au jucat-o nou) - și, f)r) îndoial), și lor înșile - ar trebui s) fie vizibil). În 1946, anul de comparație ales de Nixon, cea mai mare parte a lumii industriale din afara Statelor Unite z
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]