2,688 matches
-
și glorificării omului, religiozitate fără dogme și misticism, resimțită mai degrabă ca un cult al persoanei. Este necredința (ce include și ateismul) fundamentală a unei perioade ce a resimțit puternic, repet, fascinația valorilor religioase, mai ales creștine. Dar este o fascinație estetică, a unui creștinism redus la dimensiunile sale istorice și umane, o apreciere artistică și istorică a acestuia, mai mult decît religioasă. Același lucru se poate spune despre conceptele de "persoană" și de "interiorizare" de inspirație creștină. Dar "persoana" din
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
decît o expansiune tăcută, neînsoțită de fapte, cu alte cuvinte de acțiune politică" [188], [35 td]. La p. 97-106, Hegel se ocupă de "spiritul poporului indian", considerat fundament ce a servit la formarea și dezvoltarea gîndirii índice. "Un halo de fascinație a încercuit numele Indiei. În timpurile mai recente acesta însă s-a risipit, iar rațiunea descoperă acum lucruri foarte diferite de acelea pe care fantezia și le imaginează despre această țară a minunățiilor. Într-o primă fază cînd, în epoca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
au băut prea mult și că nu-și mai aduceau aminte ce au tăcut, însă șoferul, slujitorii lui Budge, apoi Budge contestă existența evenimentelor. „Marea noutate pe care o aduce Mircea Eliade în romanul românesc constă în substituirea epicului cu fascinația ideilor, cu dimensiunea ontologică“32. b) Visul, în: Șarpele. Aici, Dorina, în existența sa onirică, va trece dincolo: „Dorina privi șirul acela de odăi, care parcă o despărțeau de un alt tărâm, fără tristețe. Încet i se ștergeau din minte
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o falie pe unde dispar toate amărăciunile. În același timp, trebuie evaluate exaltarea descoperirii unei pîrghii externe, adoptată odată cu circulația ideilor revoluționare, nostalgia înăbușită a apartenențelor la un imperiu mort protector al identităților comunitare locale, cum ar fi Imperiul otoman -, fascinația și respingerea unui imperiu purtător de grandoare mesianică cum este Imperiul rus, toate acestea pentru a înțelege contradicțiile culturale și politice cu care sînt confruntați participanții moldo-valahi. Imperiul otoman este hegemonie, însă este protector față de alte imperialisme care se profilează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și losif Chișinevski. Dar și unii și alții sînt buni discipoli ai lui Stalin. Se pare că ei beneficiază în acest moment de toată încrederea lui. Partidul are un șef, o tradiție și multiple reputații, un model în Stalin. Această fascinație pentru Stalin este împărtășită de toți militanții partidelor comuniste central și est-europene. Se puteau regăsi vorbele iugoslavului Milovan Djilas în gura staliniștilor români: "Stalin nu era numai liderul de geniu incontestabil, el era visul și ideea însăși a noii societăți
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată spre morbid, spre descompunerile cadaverice (precum în poezia lui Baudelaire). Eminescu descrie cadavrul în raclele mausole ielor (Strigoii, Gemenii, Avatarii faraonului Tla) până când sufletul se desprinde de trup, apoi mută privirea reflectorizantă pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În acest fel trebuie să-i "citim" pe Magul din Povestea magului călător în stele, pe călugărul din Mureșanu, pe Ogur din proiectul Decebal, pe poetul Rom din Genaia. De fapt, arborescența acestui motiv crește din trupul poemului Sarmis o fascinație pentru Ioana Em. Petrescu care i-a dezvăluit acea "constantă" a rescrierii motivului orfic. 2. Ochii malefici. Dacă lumea este pentru a fi într-o carte, putem subscrie cu autoarea: lumea există pentru a putea fi privită. Există, spune tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Em. Mihai Eminescu poet tragic. Iași: Junimea, 1994, 208 p. (Eminesciana; 56) * EMINESCU, Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
baza unei fine subconștiințe în echilibru, interferînd în fiecare clipă cu conștiința conștiinței, stimulînd-o, modificînd-o"43. Cuvinte de poet, lucru firesc pînă la urmă pentru cel care a debutat cu un volum de poeme 44. Am ajuns la concluzia că fascinația pe care lumea artelor o exersa asupra lui Lupasco se explică prin faptul că picturile lui Benrath sau Appel ilustrează existența reală a universului biologic, în vreme ce acelea ale lui Dali sau Mathieu ilustrează existența reală a universului psihic. Ele fac
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un nou suflu sau un alt avânt parcursurilor viitoare. Știu că o astfel de gândire s-ar putea să fie un mare păcat. Dar cum aș putea să-l evit? Mai am ceva de adăugat În legătură cu alegerea căii de mijloc. Fascinația frecventării centrului, a comunului e pe placul celor „cuminți”, care nu acceptă În ruptul capului vreo deraiere sau o experimentare a „aventurii”. Ei aderă la poziții fixiste, Înțepenesc În propriile convingeri sau suficiențe, privesc auroral de la Înălțimea implacabilității lor. Nimeni
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1978; Noaptea otomană, București, 1979; Săptămâna patimilor, București, 1979; Popasuri între arme, București, 1979; Fluviile, București, 1980; Ieșirea din iarnă, București, 1981; Noroaiele, București, 1982; Zăpezile, București, 1984; Cutremurul, București, 1986; Întoarcerea morților, București, 1987; Ieșirea la mare, București, 1988; Fascinația ierbii, București, 1988; Zăpezile de-acum un veac, I-II, București, 1996; O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, pref. Ilie Bădescu, Timișoara, 2002; Obârșie și perenitate, îngr. Nedic Lemnaru, București-Chișinău, 2003. Traduceri: Hjalmar Bergman, Markurell din Waldköping, București
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
40; Eugen Simion, Romanul polițist, ATN, 1986, 3; Dana Dumitriu, Un detectiv bovaric, RL, 1987, 3; Tudorel Urian, George Arion, „Trucaj”, VST, 1987, 4; Valentin Tașcu, Romanul „trucat”, TR, 1987, 14; Val Condurache, Optica literară, CL, 1987, 4; Gheorghe Glodeanu, Fascinația romanului de acțiune, F, 1987, 10; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 176-180; Alex. Ștefănescu, Cinci romane în două cărți, RL, 1991, 7; Alex. Ștefănescu, O carte care poate intra în NATO, RL, 1995, 40; Dicț. scriit. rom., I, 125-126; Alex. Ștefănescu
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația exercitată cu precădere asupra lui Byron sau Baudelaire? Probabil că datorită firii sale de o nemaiîntâlnită suplețe, care-l face să Împrumute Întotdeauna, ca pe o mască, stilul celui din fața lui, pentru a-l cunoaște mai bine, ca În final
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se dezvăluie surprinzător. Nu Însă fără a ne lăsa să deslușim resortul său adânc, despre care vom povesti la momentul cuvenit. Să trecem acum Canalul Mânecii, În același sfârșit de veac al XVIII-lea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte de Întâlnire ale acestora sunt teatrele Feydeau, Montasier sau de la République. Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cafenelelor pariziene, după cum contele d’Orsay, contele de Mornay, contele Wa³evski, Custine, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly contemplă, când mai rezervați, când cu Încântare, stilul high life al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor - dandysmul. Memorii, jurnale, Însemnări de călătorie, pagini de eseu, romane Împânzesc epoca. Până și marele Brummell compune literatură (e drept, fără vreo strălucire): un vraf de scrisori (pierdute, cele mai multe), niște poeme, ba chiar un mic tratat despre arta veșmântului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exilat definitiv la Calais și mai apoi la Caen, din 1816 până la finele vieții (În 1831), vom Înțelege mai bine de ce relația subtilă dintre cele două mari puteri, Anglia și Franța, continuă - fie sub forma Înfruntării, fie sub cea a fascinației - până și pe scena dandysmului. După unii istorici, până pe la 1830, francezii par totuși să fie mai degrabă rezervați când vine vorba despre dandysmul englez, În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt de-a dreptul fascinate de viziunea apusului culturii, de spectacolul tuturor prăbușirilor, cu afinități și predilecții, uneori stranii, pentru stările de extenuare, degenerare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-ntregul ascensiunea năprasnică a noului „profet al frumuseții”. La picioarele lui sunt America, Parisul și Londra, pentru că e profund fermecător, inteligent, cu o viață și o operă jucate mereu pe muchie, Într-o fragilitate ambiguă, suspendat Între frenezia trăitului și fascinația morții. Poemele sale, eseurile, romanul lui Dorian Gray (1890), piesele de teatru exercită asupra contemporanilor o seducție pe măsura autorului lor. Și totuși, ca mulți dandy celebri, ca eroii săi favoriți, Lucien de Rubempré și Julien Sorel, Oscar Wilde se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu totul impresionant. Auritele vremi când Lauzun, d’Eon, de Custine sau d’Orsay făceau ravagii nu doar În saloane, ci și pe câmpurile de luptă au trecut de mult. Și totuși, spiritul cazon exercită asupra bărbaților fragili, efeminați, o fascinație secretă. Care să fie cauza ce Îi Îndeamnă pe mulți dintre ei să se Înroleze voluntar, să plece pe front și chiar să se lase uciși ca niște adevărați eroi? Așa cum e descris de stereotipurile În vigoare, războinicul reprezintă tot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]