12,672 matches
-
m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și otravă. Zicea că mama lor zăcea în pat cu febră. În timp ce vorbeam, fata - Tua se numește - mi-a scotocit în sacoșa cu cărți și a scos de acolo un roman de Walter Scott. I l-am dăruit imediat. Sărea în sus de bucurie, m-a sărutat pe obraji ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
existaseră în realitate, odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui signor Fumo. - Dar cine cumpăra acele „castele“? am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură mașina lui modernă. Cumpărau părți din locuințe vechi, transportându-le peste ocean, pentru ei nu era nici o problemă, tehnica era și ea un fel de fantasmă care funcționa bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un gest de relaxare ușoară, în timp ce ochii săi se ridicară puțin, privind undeva dincolo de Cristian, peste umărul acestuia. Ceva nu era în regulă, polițistul deveni atent. Nu-i trebui mai mult de o clipă ca să înțeleagă ce se întâmplă. În febra luptei uitase tocmai de cel pe care îl urmărea. Probabil că individul stătuse ascuns printre copaci, iar acum se apropiase și el, încercând să-i cadă în spate. Se întoarse brusc ca să-l înfrunte pe noul adversar. Acesta era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât aur în fața ochilor. Parcă își pierduse mințile, nu vorbea decât despre metalul galben și modul în care urma să-l scoată din pământ. Visa cu ochii deschiși, se vedea călare pe o movilă de metal prețios. Imediat ce îl cuprinsese febra aurului, înce puse să se pregătească pentru acel moment. Îl pusese pe Godunov să măsluiască bonurile de livrare a materialului lemnos. Desigur că Boris nu-și făcea scrupule pentru niște mișmașuri în hârtii, n-ar fi fost prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de lemn și își aprinse o țigară. Trase cu sete câteva fumuri, după care își întinse picioarele pe masă. Orbit de febra aurului, șeful nu avusese răbdare să-l asculte până la capăt. I-ar fi plăcut să se sfătuiască cu cineva, dar nu avea cu cine, era singur. Nici unul dintre oamenii lui nu l-ar fi putut înțelege și, oricum, nu intenționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un instrument magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din Ktistai re-prezintă semnele sigure ale intervenției lumii de dincolo în biata lume carteziană de aici și acum. Roman cu valențe "cinematografice", despre "febra" și blestemul aurului, dar și despre ciocnirea civilizațiilor într-un timp grăbit spre nu se știe unde, cu o intrigă specifică narațiunii de tip "policier", Hotarul zeilor constituie încă o carte de vizită a proza torului Dan Tomorug. Ioan Holban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, cînd se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mîinile lui Nilus cu o repeziciune uluitoare. „Această Întîlnire dintre două suflete afine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, cînd se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mîinile lui Nilus cu o repeziciune uluitoare. „Această Întîlnire dintre două suflete afine, dintre doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mîinile lui Nilus. Zvonurile care vor propaga această „capodoperă a calomniei“ se vor răspîndi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luînd calea inversă, chiar pînă la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s-o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvîntate nopți Într-o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
raită prin oraș, să-i privească pe trecători, fără grabă, staționând din când în când și coborând ca să meargă puțin pe jos, să asculte ce se vorbea, în fine, să ia pulsul orașului, să-și dea seama de forța marii febrei aflată în fază de incubație. Din lecturile copilăriei își amintea că un anumit rege din orient, nu era prea sigur dacă era rege sau împărat, cel mai probabil e că era vorba de califul din acea vreme, ieșea deghizat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucruri am găsit un căpețel de lumânare. L-am aprins. Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise cu toate hainele ca să-i fie cald. Dintr-o privire se vedea că are febră mare. Cu glasul spart de emoție, Stroeve s-a repezit la el: — O, bietul meu prieten, ce-ai pățit? Habar n-am avut că ești bolnav. De ce nu m-ai anunțat? Trebuia să știi că aș fi făcut orice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebam la ce se gândea în ceasurile acelea lungi când ședea pe întuneric la căpătâiul lui. Strickland făcea o figură stranie zăcând acolo, mai slab ca oricând, cu barba lui roșie nețesălată și privind în gol cu ochii aprinși de febră. Boala parcă-i mărise și le dăduse o strălucire nefirească. — Îți vorbește vreodată noaptea? am întrebat-o într-o zi. — Niciodată. — Ți-e tot așa de antipatic ca pe vremuri? — Mai rău, dacă se poate așa ceva. M-a privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră. — E o proastă fără pereche. Am avut în ultima vreme câteva junghiuri și dureri și puțină febră, dar nu contează. O să-mi treacă. Când mai merge cineva până în Papeete aveam de gând să cer niște chinină. — Omule, dar privește-te în oglindă! Strickland se uită la el, zâmbi și se duse până la o oglindă ieftină cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o baie de sudoare nesănătoasă, aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de febră. Revenise acea senzație de arsură care Îl chinuise peste noapte. Undeva În față era o fântână publică, Își aminti. Se Îndrepta Într-acolo când zări un om ieșind de pe o străduță laterală și Înaintând spre el. Cântări ce șanse avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuprins de un atac de tuse care Îi răpi ultimele puteri. Își dădu drumul greoi și căzu la loc În pat. - Dă-mi apă, murmură, arătând către o ulcică de pe masă. Era ud de sudoare, iar pomeții Îi ardeau de febră. Dar, Înainte ca Dante să Îi poată umple paharul de cositor, omul i-l smulse din mână, bând cu nesaț. Îl puse jos abia după ce Îl golise. Fremăta, scuturat de un tremur violent. Apoi, În sfârșit, păru să Îl observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care imita forma unui pui de lebădă, și pietrele pe biroul ei. Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând. Câteodată, când îl întâlnea pe stradă, îi mângâia băiatului fruntea cum faci cu cei care au febră, iar el era nebun de fericire să cunoască atingerea palmei ei călduțe. Mulți și-ar fi dorit să fie în locul prostănacului. Maire era într-un fel partea lor de vis. Tânăra îl legăna ca pe un copil și îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ale ținuturilor lui galbene. Nu vorbesc despre imagini puse pe hârtie, ci de imagini din acelea care îți vin în minte și rămân acolo. Gachentard făcuse parte în tinerețe din corpul de expediție trimis la Tonkin. Venise înapoi cu o febră care îl făcea adeseori să se albească și să tremure ca o frunză, cu un borcan de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trimise în bucătărie. De-a lungul întregii seri, Louisette nu încetă să facă drumuri între primărie și casa primarului. Aducând sticle și supiere, luând carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Am întrebat-o pe una dintre ele dacă mai era acolo. Infirmiera îmi zâmbi, fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care tancul vine peste tot și toate, peste tânăr, iar acesta armează încă o dată, trage, și trage, și trage cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile, una mai grea ca alta. La sfârșitul fiecăreia dintre cele 24 de ore, Tina, cu ochii pierduți, intrați în fundul capului, cu buzele arse ca de o febră puternică, cu obrajii uscați și transpirată între sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului... meu, s-ar părea că nu merit nimic. Câinii vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel de partidă, ieșind din camera lui Sloane, au găsit roua deja așternută și stelele pălite pe cer. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]