2,240 matches
-
evaluează valorile interanalizate și capacitatea de control, al treilea grup de scale este format din dimensiunile referitoare la nevoile de realizare personală și profesională, al patrulea grup conține scalele care evaluează caracteristici care țin de stilul interpersonal, precum flexibilitatea și feminitatea / masculinitatea. În fine, ultimul grupaj de scale conține scalele speciale, care nu fac parte din profilul standard CPI, dar care oferă informații extrem de utile pentru evaluarea anumitor caracteristici, precum orientarea spre muncă sau potențialul managerial. Chestionarul Schemelor Cognitive Dezadaptative Young
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ea este artistică, estetică, obiect al admirației, dar nu al iubirii. Desăvârșirea plastică nu provoacă iubirea. Constituind o promisiune a plăcerii, sânul este un incitator erotic major. Chiar femeile de-clară că "un piept frumos simbolizează mai mult decât întreaga feminitate". Sânii sunt considerați caracterele sexuale secundare cele mai importante. Femeia își acoperă sânii căci ei sunt cauza păcatului și a morții. Tot ea îi expune cu mândrie căci sunt originea bucuriei și a vieții. Voluptatea face pieptul să înflorească așa cum
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
o mare semnificație emoțională pentru că are o contribuție esențială la crearea imaginii, a identității feminine, element critic pentru propria stimă și obiect al concentrării unei părți a existenței. Regiunea mamară este o condiție emblematică pentru armonia feminină. Numeroasele semnificații mamare (feminitate, sexualitate, reproducere, sensul atracției, al corpului și evaluării sale, capacitatea de a alăpta) sunt receptate diferit în funcție de vârstă, status familial, social, cultural, emoțional și constituie eventualități multiple din punct de vedere medical sau în afara preocupărilor induse de patologie. O morfologie
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interpretări care se multiplică prin varietatea actelor înțelegerii. Coerența lecturii respective contează, o lectură care nu limitează categoric, ci doar propune. Dacă citesc de pildă Suplicantele lui Eschil interpretîndu-le ca întrupare a variantei proaste, negative, a devenirii întru devenire (refuzul feminității ca procreare, deci ca intrare în devenirea bună întru devenire), simbolizată prin reiterarea nesfârșită a gestului de umplere a butoaielor fără fund - propun o interpretare-înțelegere, care e doar o limitație care nu limitează. Freud vine în schimb și spune "asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta și toate sânt la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element comun), "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
seamă.) GRETE: La ora asta, Grete are în geantă ditamai norocul. Freddy e înnebunit după Grete, trebuie să-și tragă mereu pantalonii de piele care-l apasă așa de tare. Dar se stăpânește bietul băiat, că el respectă și onorează feminitatea lui Grete. Iar Grete e oricum o clarvăzătoare, se gândește la croiala rochiei de nuntă și la ce trebuie să-i dăruiască lui Lydi la nuntă. O bucată de vițel, de pasăre oricum, dar pe deasupra mai trebuie să fie ceva
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu expresiile astea nelalocul lor despre femei, pentru că bineînțeles că și eu însămi trebuie că sunt o femeie, care are o onoare feminină. Murdăria ta feminofilă varsă-ți-o tu la birt, mătură-ți tu acolo furiile trupești, că altfel feminitatea mea o să fie până la urmă și ea terfelită. DOMNUL KOVACIC (Își scoate o pungă cu cuburi de gheață din pantaloni): Mda...aha. acum or să se umezească pantalonii, că s-au topit și dau pe-afară. (Aruncă cârpa într-un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ipostază prezentă ca stereotip asociat femeilor este cea de slugă de casă a bărbatului, iar o alta de soție isterică, cicălitoare, ca soacră scorpie (Grünberg, 2005, p. 103). Stereotipurile de gen sunt replici funcționale social care reiau dualitatea masculinității și feminității clasice. Astfel, El este independent, activ, puternic, tăcut, erou, agresor, dominant/autoritar, cunoscător/informat/profesionist, viril, îmbrăcat, orientat spre carieră și spațiul public, preocupat de „a face”, serios/sobru, capabil de decizii, orientat spre esențial, iar Ea este dependentă, pasivă
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
se subsumează unui model cultural tradițional 1, de tip patriarhal 2. Efectele normative ale tradiției se regăsesc în procesul de socializare, de la fazele inițiale până la socializarea permanentă. Astfel, persoanele de sex feminin sunt orientate spre sex-roluri concordante cu reprezentările asupra feminității, iar persoanele de sex masculin sunt direcționate spre însușirea de sex-roluri conforme modelului masculinității. Barometrele de opinie publică sunt un bun context de vizibilitate socială a stereotipurilor. Acestea sunt expresia locurilor comune din gândirea cotidiană, iar prin modul cum sunt
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Miroiu, 2004, p. 278). În același timp însă, ambele parlamentare reprezintă prototipul politicianului activ și eficient, indiferent de sex, servind astfel drept model și pentru capacitarea altor femei, cărora nu ar trebui să le fie teamă că-și pierd din feminitate prin implicarea politică. Desigur, atât Norica Nicolai, cât și Mona Muscă ar fi putut utiliza poziția privilegiată pe care o aveau pentru a susține într-o mai mare măsură inițiative menite să evidențieze specificitatea intereselor de gen și să promoveze
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
ambiguu, neclar. Gabriela Vrânceanu Firea lansează discuția pornind de la ideea că politica este o îndeletnicire tipic masculină: Dezbatem aceste subiecte extrem de importante ș...ț cu două doamne din politică, care, aș îndrăzni eu să spun, nu au renunțat niciodată la feminitate, deși au o meserie mai degrabă masculină, dacă este să privim punctul de vedere... al bărbaților din politică. În discursul moderatoarei, folosirea cuvântului doamnă în contextul vieții politice („doamnele social-democrate”, „vi s-a reproșat vreodată că sunteți doamnă?”, „ați promis
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
a reproșat vreodată că sunteți doamnă?”, „ați promis că le veți sprijini pe doamne...”, „care sunt doamnele lui Adrian Năstase?”), asociat cu menționarea întotdeauna la masculin a funcțiilor politice ale celor două invitate și cu sublinierea ideii de păstrare a feminității, induce ideea că politicul și femininul se situează pe poziții contrare, în antiteză. Aceasta nu este o concepție proprie unei viziuni personale asupra relației dintre femei și viața politică. Moderatoarea folosește, probabil fără o intenție anume, un stereotip foarte des
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
imundă, marcată de jocuri de culise, necinste, corupție, șantaj și compromis (citește: politica nu e o ocupație pentru doamne), iar femeia este prin excelență un simbol al fragilității, delicateței sufletești și fizice, virtuții și bunei educații (citește: femeia își pierde feminitatea prin implicarea în politică). Acest stereotip este propriu culturii de masă și se întâlnește deopotrivă în discursurile misogine, cât și în cele orientate către emanciparea femeii 1. Cercetătoarele feministe au remarcat, în ultimele decenii, faptul că presa contribuie foarte mult
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
masă și se întâlnește deopotrivă în discursurile misogine, cât și în cele orientate către emanciparea femeii 1. Cercetătoarele feministe au remarcat, în ultimele decenii, faptul că presa contribuie foarte mult la propagarea percepției negative asupra implicării femeilor în politică, construind feminitatea în contrast cu murdara lume a politicienilor (Sreberny, Van Zoonen, 2000, p. 1-3). Invitatele emisiunii au discursuri diferite de cel al moderatoarei. În timp ce Rovana Plumb își pune problema nevoii de a proteja feminitatea celor implicate în politică („Femeile sunt tenace, sunt inteligente
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
propagarea percepției negative asupra implicării femeilor în politică, construind feminitatea în contrast cu murdara lume a politicienilor (Sreberny, Van Zoonen, 2000, p. 1-3). Invitatele emisiunii au discursuri diferite de cel al moderatoarei. În timp ce Rovana Plumb își pune problema nevoii de a proteja feminitatea celor implicate în politică („Femeile sunt tenace, sunt inteligente. Sigur că trebuie să-și păstreze feminitatea, dar asta nu înseamnă că nu pot fi politicieni la fel de buni ca bărbații”), Anca Boagiu se plasează pe o poziție egalitaristă, care nu acceptă
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Van Zoonen, 2000, p. 1-3). Invitatele emisiunii au discursuri diferite de cel al moderatoarei. În timp ce Rovana Plumb își pune problema nevoii de a proteja feminitatea celor implicate în politică („Femeile sunt tenace, sunt inteligente. Sigur că trebuie să-și păstreze feminitatea, dar asta nu înseamnă că nu pot fi politicieni la fel de buni ca bărbații”), Anca Boagiu se plasează pe o poziție egalitaristă, care nu acceptă o dihotomie între lumea bărbaților și cea a femeilor și nici cantonarea femeilor în zona sensibilității
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
pot fi politicieni la fel de buni ca bărbații”), Anca Boagiu se plasează pe o poziție egalitaristă, care nu acceptă o dihotomie între lumea bărbaților și cea a femeilor și nici cantonarea femeilor în zona sensibilității sufletești, văzută ca atribut exclusiv al feminității („și nu cred că femeile sunt dominate de sensibilitate. Au sensibilitatea lor, pe care nu trebuie s-o ascundă, pentru că o au și bărbații. Singura diferență e că ei nu o arată și că mentalul lor este educat să spună
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
să dea o sugestivă imagine a seriozității cercetării propuse de doctorandă, dar și asupra erudiției Oanei Simona Zaharia în tematica abordată. Autoarea lucrării precizează că nu cunoaște „existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți de imposibilitatea abordării tuturor aspectelor legate de complexitatea operelor avute în vedere, dar credem, cu toate acestea, că am reușit să oferim o nouă grilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin titluri, fiind considerate foarte importante de autoare: III: Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori și IV: Educația personajelor feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii, ci o personalitate distinctă. În capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o logică modernă de comportament 5 uman” (p. 277). Trebuie să observ că autoarea tezei împărtășește mărturisit, în finalul acestui citat, opinia criticului Alexandru Balaci, distins italienist, marcat însă de determinismul caracteristic și obligatoriu al epocii sale (a doua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
față poate reprezenta un punct de plecare pentru alte studii mai ample care își propun abordarea personajului feminin în epoci și contexte socio-culturale diferite, deoarece nu cunoaștem existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți de imposibilitatea abordării tuturor aspectelor legate de complexitatea operelor avute în vedere, dar credem, cu toate acestea, că am reușit să oferim o nouă grilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și a căsătoriei.45 43 Jennifer Fellows, Mothers in Middle English Romance, în Women and Literature in Britain, 1150-1550, ed. by
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]