1,278 matches
-
ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă, constituită într-o corelativitate deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția judecății în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii reglate după logos-ul formal, iar nu după regulile unei preeminențe intuitive în constituirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului în orizontul dictaturii judicativului sunt acestea. Cea de-a doua reducție, pe care o numesc non-judicativă, deși va fi aplicată tot asupra judicativului însă nu celui constitutiv, redus deja la timp, ci aceluia regulativ, a cărui situație logică și fenomenologică se va lămuri prin aplicarea primei reducții este, în esența sa, de tip hermeneutic, fiindcă recuperează originea istoric-naturală a evenimentului autonomizării gândirii, "lumea vieții" umane care a privilegiat, la un moment dat, "fenomenul" timp judicativ (gândirea autonomizată prin ea însăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului: desigur, gânduri, rostiri, făptuiri, constituite, însă, exclusiv judicativ, adică temporal. Reducțiile despre care vorbesc aici, mai cu seamă cea de-a doua, nu sunt, totuși, fenomenologice, în înțelesul strict tehnic al termenului, cel care a fost așezat și consacrat, prin "teorie" și prin aplicații, mai cu seamă de către Husserl și Heidegger. Motivul cel mai puternic pentru această non-identitate este faptul că cele două reducții ce urmează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicativ: analitica și dialectica sunt "instituții" ale dictaturii judicativului Ce proveniență are "gândirea" care își promovează propriile forme, devenind "autonomă" și ce este ea, ca atare? Pe ce se sprijină funcția gândirii (într-un sens "logic"; "conștiință", într-un sens "fenomenologic"), socotită îndeobște "subiectivă", constând în preluarea și prelucrarea "obiectului" pentru a-l construi epistemic (cunoaște) sau a-l reconstrui filosofic (recunoaște) sau chiar pentru a-l utiliza după fel de fel de scopuri? Iată întrebări (re)puse de unii filosofi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aplicație dincolo de limitele tradiționale ale filosofiei, către gândire, rostire, făptuire, cu toate faptele din orizontul fiecăreia. Tocmai acestea din urmă constituie, în ultimă instanță, "obiectul intențional" propriu acestei regândiri a dictaturii judicativului; dar aici se află sursele unei exigențe propriu-zis fenomenologice, fiindcă demersul trebuie să suspende valabilitatea oricărei concepții, reconstrucții, argument etc. filosofice (din istoria filosofiei), preluând, totuși, unele dintre ele pentru a le judeca potrivit îndreptățirii lor "actuale", posibilă numai în orizontul întrebării despre legislația judicativă în orizontul căreia se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logice originare, de subiect și de predicat); astfel, prin respectarea unor reguli referitoare la această operație, este structurată și "realizată" analitica. În argumentare, structura S P se va regăsi în sensul reorizontalizării tematice a subiectului și predicatului logic (în sens fenomenologic, acte "subiectiv-obiectuale" pe mai multe trepte, în mai multe orizonturi), ceea ce înseamnă deschiderea unor perspective noi asupra lor, diferite de cea propriu-zis logică (formală și funcțională): perspectiva ontologică, etică, epistemologică, praxiologică etc.; în felul acesta este structurată și "realizată" dialectica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-o de-constituire filosofică, al cărei orizont a fost deja deschis, demers care va înainta pe două căi, amândouă aflate în putință prin ipoteza despre dictatura judicativului, formulată mai sus: a) calea genealogiei acesteia, folosind tehnica reducției de tip fenomenologic, pentru a-i sesiza originaritatea convențională; b) calea unui proiect non-judicativ, folosind tehnica unei "reducții non-judicative" (lămurită în contextul potrivit) și a unei ideologii polifonice, reunite, sistematic, într-o reconstrucție de hermeneutică radicală, pentru a testa posibilitatea de a lucra
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o vizează pe aceasta din urmă are încă șansa de a fi reformulată în așa fel încât să fie cel puțin relaxate convențiile analitice și dialectice; totuși, numai după ce dictatura judicativului își va fi dezvăluit ea însăși, supusă unei reducții fenomenologice, rădăcinile și, totodată, limitele în reglarea oricărui tip de discurs, sau a oricărui gând, rostire, făptuire. Lucrarea de față face parte dintr-un plan de lucru mai cuprinzător pe tema judicativului, pe care țin să-l precizez mai departe. Titlul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă din premise, formule "onto-teo-logice" predeterminate, mizează, chiar de la nivelul limbajului, pe șansa de a rosti după logos-ul întreg, evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic vorbind, chiar unele excese tehnic-"fenomenologice". Pentru primul fapt, ar fi de amintit lucrările de logică și de ontologie ale lui Constantin Noica și cele "epistemologice" ale lui Lucian Blaga. Pentru cel de-al doilea fapt, lucrările antropologic-teologice ale lui Dumitru Stăniloae și ale lui André
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru audiență de tip media", "filosofia ca terapeutică" etc. Iată un motiv pentru care "metoda" din lucrarea de față ("Prima parte" din Prima Introducere la dictatura judicativului), aflată, într-un fel, în prelungirea demersurilor proprii din Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Prima Introducere la dictatura judicativului), aflată, într-un fel, în prelungirea demersurilor proprii din Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după care omul se-nțelege, și "eu" reprezintă un "animal" înzestrat cu o bună vedere a "lucrurilor înseși". 5. Luare la cunoștință formală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în prelungirea demersurilor proprii din Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după care omul se-nțelege, și "eu" reprezintă un "animal" înzestrat cu o bună vedere a "lucrurilor înseși". 5. Luare la cunoștință formală despre gândirea-positum și gândirea- fenomen A ști de ce știi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să intre în joc, fiindcă ea poartă miza diferenței dintre judicativ și non-judicativ și chiar a unei diferențe din interiorul dictaturii judicativului, anume aceea dintre judicativul constitutiv și cel regulativ. De aceea, părerea în cauză motivează proiectul unei "istorii fenomenologice a judicativului", care pune în mișcare tocmai aceste diferențe. În sfera gândirii intrate în formele "autorizate" ale filosofiei, temeiul cunoașterii se dezvăluie prin semne multiple; oricum, el apare mai degrabă ca rezultat al unei simple decizii. Dar prin actul gândirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe sine: prin acte de uimire vizând originaritatea întrebărilor sale esențiale. Dacă demersul intră în norma "fenomenologiei", atunci trebuie asumată următoarea regulă de metodă: Ține de esența investigațiilor fenomenologice faptul că ele nu pot fi redate prescurtat, ci trebuie de fiecare dată reluate și parcurse în întregime."14 Potrivit perspectivei asumate deja, gândirea-positum, adică totalitatea înfăptuirilor dictaturii judicativului, constituie ansamblul cunoștințelor așezate în "modele epistemice": logica, filosofia, știința, ideologia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împrejurările în care s-a constituit logica înțeleasă ca un instrument necesar dobândirii adevărului de fapt, în ton cu ceea ce se susține aici, înainte de a pune în discuție poziția judecății ca element structurant al logicului -, trebuie să indicăm, din perspectivă fenomenologică, o schemă cu ajutorul căreia să aruncăm o privire către faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ton cu ceea ce se susține aici, înainte de a pune în discuție poziția judecății ca element structurant al logicului -, trebuie să indicăm, din perspectivă fenomenologică, o schemă cu ajutorul căreia să aruncăm o privire către faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies la iveală, din debutul demersului, diferențele dintre regulile metodei fenomenologice, încetățenite în filosofie, în bună măsură, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies la iveală, din debutul demersului, diferențele dintre regulile metodei fenomenologice, încetățenite în filosofie, în bună măsură, de natura dictaturii judicativului, și atitudinea fenomenologică, oarecum liberă față de aceste reguli. Fenomenul are în alcătuirea sa două elemente: datul și nimicul, ambele posibile, pe rând și în unitatea lor, printr-o/pentru o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies la iveală, din debutul demersului, diferențele dintre regulile metodei fenomenologice, încetățenite în filosofie, în bună măsură, de natura dictaturii judicativului, și atitudinea fenomenologică, oarecum liberă față de aceste reguli. Fenomenul are în alcătuirea sa două elemente: datul și nimicul, ambele posibile, pe rând și în unitatea lor, printr-o/pentru o conștiință, ea însăși dependentă ființial, cumva, de "ființarea privilegiată", omul. Cel dintâi, datul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această condiție: el poate fi ținut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului, "ființa" lui, rezerva lui de a fi, transcendența lui imediată, orizontul vecinătății, care îl de-limitează și care îl poate ne-limita. Nimicul reprezintă însă ceea ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi realitate, obiect real. Există o diferență de natură între dat și nimic, susținută de conștiința însăși, cu toate că datul este, cumva, nimic, iar acesta din urmă trebuie să fie dat, cumva. Nimicul nu trebuie confundat, raportat la primele reconstrucții fenomenologice, nici cu "idealitatea specifică" despre care vorbește Husserl ("semnificația în sine", "abstracția", "ideația", "specia" sau "generalitatea specifică") și nici cu "generalitatea", ca obiectualitate dată prin actul ideației, concept al lui Heidegger.19 Miza problemei cunoașterii în perioada dominată de sofiști
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altă "natură" decât propriul său? De asemenea, adevărul poate acroșa un fapt din afara lucrului pentru care el, adevărul, este chiar ceea-ce-este? Cum ne raportăm la maxima: "La lucrurile însele!", care, deși este semnificativă în cea mai mare măsură în mediile fenomenologice, poate fi luată ca veritabilă regulă de metodă a căutărilor pe calea filosofiei din ultimele câteva decenii? Dacă presupunem ceva care depășește propriul lucrului, atunci unde ne oprim? Și, de fapt, ce mai căutăm? O cercetare a fenomenului în constituția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu poate fi decât ființa (ceea-ce-este); deși ființa nu apare întotdeauna în sine însăși, ci, așa cum o va gândi Aristotel mai târziu, ca o "generalitate fără gen" (nerezultată prin "generalizare"), ceva ce ar corespunde a priori-ului originar în sens fenomenologic). Garanția adevărului este dată de calea bună a cunoașterii; calea adevărului, susținea Parmenide, este aceea care duce către ființă. Numai că nu este vorba aici, la Eleat, despre ființa unui lucru, ci mai degrabă despre ființa ca atare; cum este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar în felul acesta poate fi conservată identitatea subiectului, mai departe a omului etc.; dar este vorba despre o identitate strict formală. Trebuie observat și un fapt care are, în toată această desfășurare "istorică" proprie începutului logicii, o semnificație propriu-zis fenomenologică, dată fiind doar formal, în acest moment însăși calitatea de fenomen spre care trimite această semnificație convențional istorică: este vorba despre coincidența dintre: a) distribuirea prin împărțire a logos-ului și b) distribuirea prin împărțire a umanului. Nici una dintre aceste
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]