2,253 matches
-
copil de doi ani, purtând o bonețică împodobită cu dantele și o rochie de păpușă. Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne intriga foarte tare: „Ce are în comun femeia aceea fermecătoare, cu chipul pur și delicat, încununat de bucle mătăsoase, cu bătrânul cu barbă albă, despicată în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții unei morse?” Știam deja că bătrânul acela, străbunicul nostru, avea cu douăzeci și șase de ani mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-a mișcat atâta a ta mare frumuseță, Bunătatea ta mă mișcă mai adânc, și-a ta blîndeță. Lasă-mă să-ți spun aceea ce de mult mi-ardea pe limbă Inima ta nestricată, pură, care nu se schimbă, Inima, fermecătoareo, așa bună, așa mare, Și pe care mi-ai jertfit-o cu atâta abnegare M-a învins și în genunche te ador și te ascult. LAIS Mă iubești? CHALKIDIAS Mai întrebi încă? Te iubesc... nespus de mult. LAIS (se aruncă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ungaria, Polonia, și Turcia, crescu în calea unei ursite grele și spinoase. Dragoș (Bogdan) Vodă se întinse c-o deosebită predilecție și mai îndeparte pe valea Siretului, frumoasă și roditoare, care curma țara în două și al căreia cel mai fermecător loc poporul îl numi Câmpul lui Dragoș, numire care o avu multă vreme, până în zilele lui Alexandru Vodă cel Bun și a lui Ștefan cel Mare, încît găsim pomenindu-se acest câmp în mod autentic încă în anul 1482. Golul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea divină. „Dinaintea fermecătoarei și Dumnezeu se dă în lături”, spune un vechi proverb românesc (49). Vrăjitorul/vrăjitoarea se bucura de un statut social practic intangibil. Iată, descris de același autor, în aceeași lucrare, un eveniment petrecut într-un sat din Banat, la sfârșitul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vrăjitorul specializat în guvernarea stihiilor atmosferice. Cel puțin două sunt cauzele care ar fi putut determina acest fenomen de limitare semantică a termenului : a) Spre deosebire de ceilalți vrăjitori populari, solomonarul are statutul vrăjitorului „total” și „adevărat” („Solomonarii sunt adevărați vrăjitori sau fermecători” ; cf. 50, p. 75). El este predestinat, este supus unei severe și prodigioase inițieri, locuiește în afara colectivității, acțiunile sale sunt doar cele dictate de statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în timpul proceselor Inchiziției. Probabil că vrăjitoarele din spațiul românesc foloseau aceleași substanțe halucinogene (mătrăgună, ciumăfaie, muscariță etc.) ca și cele din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de asemenea frecvent atunci cînd o poveste din cadrul unei povești trebuie rezumată, cum se întîmplă, de pildă, în cartea lui G. Keller, Die Leute von Seldwyla: În S. trăiește în condiții modeste o văduvă cu cei doi copii ai săi, fermecătoarea Esther, și fratele său cu doi ani mai mare numit Pankraz. Pankraz, un băiat simplu și serios, este un leneș [...]. Pankraz dispare din S. fără urmă. După cincisprezece ani, pe neașteptate acesta se întoarce acasă colonel francez și le spune
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ea însăși, domnișoara Gostrey, chiar ar dori să cunoască persoana capabilă de așa ceva: trebuie să fie minunată. Ar fi, în orice caz, providența lui această doamnă eroică. Bogată, deșteaptă, puternică, va avea grijă de el în tot felul de moduri fermecătoare, îi va asigura și îi va proteja viitorul. De aceea el nu trebuie să o lase să-i scape. Trebuie să facă lucrul pentru care a venit. Trebuie să-l aducă pe tînăr acasă triumfător și să fie condus la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
răspundă. Ridică receptorul, așadar, și o auzi pe Ramona, glasul vesel al Ramonei chemîndu-l, prin firele telefonice ale New Yorkului, la o viață de plăceri. Și nu simple plăceri metafizice, transcendente [...]. Te rog, Ramona, voia Moses să-i spună, ești fermecătoare, înmiresmată, senzuală, îmi place să te mîngîi ești totul. Dar fără prelegerile astea! Pentru numele lui Dumnezeu, Ramona, termină! Dar ea continua. Herzog se uită spre tavan. Păianjenii îi foloseau ornamentele drept teren de cultură intensivă, ca pe malurile Rinului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
era centrat pe narațiunea la persoana întîi (împreună cu romanul epistolar și de tip jurnal), dată fiind tendința lor către perspectiva internă. Dificultățile pe care Thackeray, de pildă, le-a întîmpinat cînd a scris istoria la persoana întîi a vieții aventurierului fermecător, însă inacceptabil din punct de vedere moral, Barry Lyndon 322, indică faptul că încă nu fusese dezvolată o sensibilitate pentru perspectivizarea și relativizarea posibilităților acestei forme narative la nivelul celei mai mari părți a publicului victorian. În mod evident, era
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capul celei mai frumoase femei din Veneția. A fost ceea ce sînteți și Într-o zi Îi veți semăna Întocmaiă. Dar, spre marea dezamăgire a confesorului, prin această stratagemă doamna În cauză n-a fost cîștigată pentru penitență și cuvioșie. Dimpotrivă, fermecătoarea doamnă a găsit de cuviință să tragă o cu totul altă concluzie: s-a gîndit că dacă preafrumosul său chip va ajunge, vai, prea curînd, o grămăjoară de oase, atunci să se dăruiască vieții din plin cît mai are timp
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului pe care-l păstorea. Fermecătoare, elegante, bogate, el le inițiază în practicile sale minunate - sau magice - cu ajutorul unor cupe în care transvazează niște lichide de culoare roșie pentru a lăsa să se înțeleagă că este sângele lui. însemnat cu niște stigmate, el poate așadar emite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a lui Marin Preda în ce privește înfățișarea feminității e Simina din Marele singuratic, neconvingătoare, discursivă și căzând într-un fel de „Love story”, în vreme ce, în același roman, a reușit superba poveste de iubire târzie a lui Moromete, precum și nu mai puțin fermecătoarea amintire a vrăjilor făcute de Rădița ca fată, ca să se mărite. Dar, cu excepția acestui episod de dragoste a bătrânului Moromete, e de remarcat că în toată opera lui Marin Preda, împlinirea iubirii are loc în cadrul căsătoriei. Romantismul și prestigiul adulterului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a mai lăsat considerații ample. În ansamblu, preocupat de răspunsurile logice, de obligațiile de a explica și nuanța, I. se comportă ca un om de știință, trecând dinspre individual spre general, principiu și tipologie. La catedră, a fost un maestru fermecător, făcând din interpretarea unui text un act de desfătare spirituală. Literatura era pentru el un mod de existență, ceea ce îl punea în polemică deschisă cu partizanii frumosului în sine, de „dincolo de bine și de rău”. Entuziasmul sincer, îndoiala profund umană
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
regulă, livrăm marfa În patru săptămîni... — Nu, am nevoie de unul acum! Îl Întrerup. Să-l iau cu mine. Nu contează modelul. — A. Îi cade fața. — Astea sînt doar pentru expoziție, din păcate. — Vă rog! Îl implor, aruncîndu-i cel mai fermecător zîmbet de care sînt În stare. Trebuie să existe măcar unul pe care să mi-l puteți vinde. Un cărucior, cît de mic? Sau unul vechi, care nu vă mai trebuie? — Îhm... bine. Se uită nervos spre pîntecul meu. — O să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
eroinei. Caracterul și eșecul tragic al arivistului (modelul Julien Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază către un romanesc ieftin și precipitat, cu exagerări ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și Elevul Dima dintr-a șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Mircea Morariu, „Teatru” de Laurențiu Faifer, F, 1994, 10-11; Teodor Vârgolici, Ultimul boem, ALA, 1994, 242; Gavril Istrate, Laurențiu Faifer, un scriitor autentic, CRC, 1997, 1-2; Mihaela Mârțu, A fost odată... Ciubăr vodă, CL, 1997, 2; Constantin Ciopraga, Un personaj fermecător: Laurențiu Faifer, RR, 1997, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 166-167; Micu, Scurtă ist., IV, 45; Maftei, Personalități, VIII, 214-217; Ghițulescu, Istoria, 427. F.F.
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Câteva eseuri și însemnări vorbesc, cu o fină aplicație analitică, despre personaje din teatrul lui Shakespeare, Molière, Racine și Corneille. În afara acestora, de la H., care se gândise să compună și câteva romane, au rămas două scrieri pentru copii, duioase, evanescente, fermecătoare și astăzi: La Princesse Papillon („conte bleu”) și Mademoiselle Maussade, un roman miniatural, amintind de literatura lui Edmondo De Amicis. SCRIERI: Oeuvres posthumes, I-III, pref. B.P. Hasdeu, Paris-București, 1889-1890; Mademoiselle Maussade - Domnișoara Ursuză, tr. B.P. Hasdeu, îngr. Crina Decusară
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
o metodă de a-l dezechilibra pe „adversar”. Astfel, relatează autorul, în unele organizații, negocierile încep prin acte de încântare și seducție (folosindu-se din belșug cuvinte cu impact emoțional ca „încredere”, „cooperare” etc.), la aceste prime contacte participând interlocutori fermecători. În momentul negocierii propriu-zise, atât interlocutorii, cât și discursul se schimbă. Substituirea îngăduie abandonarea acordurilor tacite, renunțarea la promisiunile indirecte și anularea eventualelor concesii verbale. Această metodă are și mai mult succes dacă reprezintă o variantă a „autorității limitate” (negociatorul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în pofida vicisitudiniilor, un veritabil învingător; Simina, una din fiicele sale, ilustrând ideea potrivit căreia cei născuți din os domnesc trebuie să își subordoneze sentimentele intereselor țării și voinței părintești; Ana Movilă, ajunsă cneaghină în suita reginei Poloniei, femeie învățată și fermecătoare, o adevarată curteană a secolului al XVII-lea european. Destinul Siminei, evoluția ei de la adolescența petrecută în cămările domnești din Iași la maturitatea femeii lipsite de dragoste conjugală, timp trăit în casa din Pera și în palatul din Stambul, văzut
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
dat să gustăm savoarea vechimii unui text, grija pentru cuvântul tăriilor inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
pod, scrisori ale celor doi soți pe care femeia îi avusese, primul decedat în închisoare, se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
suferință duce în spinare, ar muri de disperare. • Să uiți ori să ții minte - această dilemă veche bate pasul pe loc, nu merge înapoi, nu merge înainte. Tot ce are lumea de azi a trecut prin inteligența umană. • Memoria este fermecătoare, uitarea-i uimitoare. Inteligența diferă de la om la om, la unii e scăpărătoare, la alții înșelătoare. Ne purtăm morții în minte de parcă nu ar fi morminte. • Memoria are înmagazinată în ea mii și mi de nimicuri. • Și uită niște cuvinte
GÂNDURI REBELE (28) – AFORISME (11) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381305_a_382634]
-
enciclopedică, instruit în multe domenii, spirit generos și colocvial, dispus la confesiune și aplecat spre persuasiune, B. ar fi fost un profesor de excepție. În compensație, și-a cheltuit înzestrarea pedagogică în conferințe și cărți, în egală măsură instructive și fermecătoare, ca Alcoolismul (1966), Arta de a trăi (1970), Argonauții viitorului (1971), Arta de a scrie și de a vorbi în public (1972), Eros (1974), dând genului de popularizare o ținută elevată. Preocupările științifice și literare intră, acum, în faza sintezelor
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]