1,420 matches
-
său, naționalismul trebuie să fie restricționat. Nu numai că a slăbit în mod fatal, dar chiar a distrus restricțiile care ne-au parvenit din alte timpuri și a alimentat aspirațiile de putere ale națiunilor cu o conștiință curată și o fervoare mesianică. A inspirat națiunilor o sete și o forță de dominare universale necunoscute naționalismului secolului al XIX-lea. Naționalismul caracteristic sfârșitului de secol XX diferă în mod esențial de ceea ce este în mod tradițional cunoscut sub acest nume și care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capătă un răspuns pozitiv - cel puțin până la sfârșitul anilor ’70 - în legătură cu trei tipuri de tensiuni care au afectat în trecut relațiile dintre cele două superputeri. O manifestare a unei astfel de destinderi o reprezintă eliminarea din ansamblul relațiilor sovieto-americane a fervorii ideologice cruciate care a transformat în primele etape al Războiului Rece - și din nou în anii ’80 - fiecare întrecere într-un conflict maniheist între bine și rău, făcând foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă, negocierea acordurilor. O astfel de decontaminare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
spontan În spiritul maselor: religia În cauză constituie atunci o insuliță pierdută În mijlocul unui ocean de necredincioși. „Sfintele icoane” servesc și la mobilizarea protonaționalistă a claselor populare. Acestea pot fi drapele, imnuri și festivități care regrupează punctual și În aceeași fervoare populațiile așezate pe un teritoriu dat. Ele furnizează „simbolurile și ritualurile sau practicile colective, singurele care dau o realitate palpabilă unei realități altfel imaginare”. „Dimensiunea critică” a elementelor de identificare pune și ea probleme: sfintele icoane pot fi prea mari
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vizibilității și a mărturiei directe, ca și printr-o atitudine crispată (chiar ostilă) față de conținutul modernității. Deși clerul Îmbătrânește, iar numărul deceselor și pensionărilor Îl depășește cu mult pe cel al hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire” se manifestă și la islamiști, evrei sau protestanți (fără a mai pune la socoteală moda sectelor, a „spiritualităților” ezoterice sau gnostice). Cu toate acestea, În societățile noastre „secularizate” și „consumeriste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota lor ludică și parodică să fie percepută. Nichita Stănescu se copilărește, aici, cu foarte multă seriozitate... El va deschide, în deceniul ultim, și alte șantiere, căutând cu aceeași fervoare filoane lirice noi. Imaginea de final a operei sale este mai puțin clară, tocmai datorită dispersiei poetului nostru între diferite formule și structuri lirice. Dar cred că cititorul acestor rânduri a înțeles deja din ele că, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cult” a fost cel care nu l-a cunoscut pe Iisus, Saul sau Pavel, instruit În filozofia și cultura greacă și datorită căruia, a capacității sale de „a pune ideile lui Rabbi Într-un limbaj coerent și inteligibil” și a fervorii cu care le-a predicat la Atena și Roma, Împreună cu fratele său de credință și suferință, apostolul Petru, „ideologia” radicală a acelui Mesia, clamată În pustiul și la marginea lacurilor acelei provincii Îndepărtate, urma să fisureze pilonii formidabili ai marelui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de popă din Ardeal, vorbind nemțește În metropola arogantă a lui Montaigne și Racine, preocupați, uneori În exces, de acel petec Îndepărtat de pământ ce părea Încă o dată părăsit de zeii săi tutelari - i-a avut, cu adevărat, vreodată?! - și fervoarea, pasiunea pe care o punea filozoful În Întrebările, supozițiile, chiar disperările, de moment, când se „rușina” de imaginea detestabilă pe care o avea România „lașă” În ochii presei occidentale, suportând un dictator de-o atât de penibilă factură, mă convingeau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fie aproape și asistentă În ultimii ani ai criticului!Ă -, parcă-și pierduseă acea „strălucire”, acel eclat unic, ce făcea din primirile lor din apartamentul de lângă Piața Unirii Întotdeauna un eveniment ce-mi amintea - și care cred că imita bine! - fervoarea, calmul și animația fin-intelectuală a cercurilor de vârf, literare, Între cele două războaie: clujene sau bucureștene! Sorescu, da, Sorescu mi-a dat parcă primul și cel mai „bine” acea senzație nu numai că „totul s-a sfârșit”, dar că... trebuie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui un stat unic. Oare nu am putea compara această târzie unificare a Germanilor, sub Wilhelm I și Bismarck
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de plenare, de neașteptate, de „neverosimile”, Încât pot părea, unora, nu puțini!, a fi nici mai mult nici mai puțin decât semne ale Destinului sau ale zeilor, acel destin al unei națiuni În care au Început să creadă, cu o fervoare demesurată, romanticii și „revoluționarii” Europei Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, de la cărbunari la falansteri și fourieriști, până la narodnicii și anarhiștii ruși, animați și beți de „ideea de națiune”, o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Iar în altă parte (p. 153), citează "celebra formulă a lui Rimbaud": "Eu sunt altul", când propoziția din scrisoarea către Georges Izambard sună în realitate: "JE est un autre". "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1984 Dan C. MIHĂILESCU Eminescu și fervoarea asociativă Infirmând opinia conform căreia cea mai eficientă manieră de abordare a operei eminesciene este, la ora de față (date fiind enormele acumulări ale exegezei) studiul monotematic, Theodor Codreanu critic prezent de mai mulți ani în revistele literare, cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în revistele literare, cu deosebire în "Ateneu" încearcă, în Eminescu Dialectica stilului, o sinteză, de mare ambiție, a tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian este "romantismul fundamental", sintagmă ce trece în plan secund referințele la linia Hugo-Musset-Lamartine ș.a., promovând relația Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului eminescian: "caz unic, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte de extremă densitate; Theodor Codreanu cuprinde aici substanța mai multor cărți, iar fervoarea asociativă dublează dificultatea lecturii. Sinteza este, în sine, revelatoare, fiecare capitol este plin de idei și observații de finețe. Discutabile sunt, însă, referințele științifice sau exagerările privind prioritatea lui Eminescu în unele probleme extra-poetice; apetitul asociativ șochează până și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inclusiv cele ale limbajului, asemenea personalităților de vârf ale culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia noi i-am zice sinteză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Am propus această feerie de citate pentru a demonstra cu argumente peremptorii maturitatea criticului. Aflat la zenit, Theodor Codreanu se arată fascinat de spectacolul ideilor critice, descoperind în opera literară filonul aurifer, pe care îl pune în evidență cu o fervoare nedisimulată, cu o pasiune sinceră și definitivă. Provocarea valorilor confirmă vocația unui critic literar important al zilelor noastre. "Apollo" (Vaslui), nr. 5, august 1997 DUBLA SACRIFICARE A LUI EMINESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1997, COLECȚIA "MEMORIA"; EDIȚIA A DOUA, BRAȘOV, EDITURA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sau diverse creații în limba spargă? Haida de! Vă râd și curcile, domnilor conchistadori când ieșiți la rampă cu răhățișurile dumneavoastră! Ultimele capitole din Controverse eminesciene sunt zguduitoare! Ne pare rău că nu le putem cita în întregime! Cu nobilă fervoare, discretul profesor de română de la Huși, Theodor Codreanu, taie în carne vie și le dă peste nas iluștrilor critici bucureșteni grijulii mai mult cu imaginea lor politică decât cu soarta culturii care-i hrănește și pe care ar trebui s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capăt" cutare sau cutare lucru. Ori în care căuta să pătrundă "ceva mult mai adânc" decât au făcut-o. Asemenea autosugestii constituie combustibilul care-l ajută să înainteze în incursiunile sale. Animată de un spirit înnoitor, cartea e scrisă cu fervoare, are un ritm dinamic, palpitant de pasiune, fapt care trezește curiozitatea și stimulează acorduri sau dezacorduri. Ce e "complexul Bacovia", descoperit de Theodor Codreanu după "îndelungi meditații"? E identificarea în viața și opera poetului a unor arhetipuri, care, prin asociere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu zăbovește asupra consecințelor lui nefaste, în toate domeniile vieții sociale, culturale și politice. Îl numește, mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită de ceea ce criticul numește complexele profunzimii, devenind un joc de-a cuvintele, parodiind, simulând o comedie cu măști, destinată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
CONDURACHE "Intră cine vrea rămâne cine poate" 15 Constantin CĂLIN Jurnal de lectură 16 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" 17 EMINESCU DIALECTICA STILULUI, BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie 23 Dan C. MIHĂILESCU Eminescu și fervoarea asociativă 25 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu: "Eminescu Dialectica stilului" 29 Cristian LIVESCU "Eminescu Dialectica stilului" 30 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene 33 Al. PIRU Armonia eminesciană 36 Adrian MARINO Cărți și lecturi critice 38 Artur SILVESTRI Cultură și stil 39
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe drumul către Ierusalim, traversînd un fluviu din Anatolia. Fiul și succesorul său, Henric VI, va culege roadele abilei politici practicate, la sfîrșitul domniei sale, de Barbarossa, la fel ca și pe cele ale carismei tatălui său, aproape imediat transformat de fervoarea populară într-un erou mitic. Încoronat la Roma, învingător, în Germania, al partizanilor guelfului Henric Leul, căruia Barbarossa îi dăduse înapoi Bavaria și care își extinsese între timp puterea teritorială către est, începînd cu Saxonia și cu ducatul de Braunschweig
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să dea înapoi puterea turcă selgiucidă, noi expediții sînt organizate în încercarea de a salva ce se mai poate din așezările latine în Pămîntul Sfînt. Încercarea însă eșuează din lipsă de convingere religioasă, entuziasm și chiar mijloace. Ultima manifestare a fervorii populare apare în 1212 cînd, la apelul cîtorva profeți luminați, mai multe mii de adolescenți plecați din Franța și Germania iau drumul Ierusalimului. Îmbarcați la Marsilia de neguțători fără scrupule, majoritatea dintre ei vor fi masacrați sau vînduți ca sclavi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a șasea (transformată de Frederic II în operațiune diplomatică), o ultimă speranță de a salva Orientul se mai întrevede odată cu cele două expediții pe care le conduce regele Franței Ludovic al IX-lea și care provoacă o anume reînnoire a fervorii religioase a cruciaților. Ludovic cel Sfînt, însă, este făcut prizonier la Mansourah cu prilejul celei de-a șaptea cruciade (1248-1250) și moare de ciumă la Tunis, în 1270, în cursul celei de-a opta cruciade. Abandonate doar propriilor lor resurse
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Frederic II împotriva Papei și aliaților săi, con-ducînd el însuși o campanie împotriva bulgarilor cărora le preia Thracia și Macedonia, cucerind mai apoi Thessalonicul și despotatul Epirului. Cînd moare, în 1254, aureolat de un imens prestigiu și de o mare fervoare populară, doar Constantinopolul, Grecia și insulele mai sînt încă în mîinile latinilor. Dar nu pentru multă vreme. În 1259, Mihai Paleologul, care preia puterea în Niceea, înfrînge la Pelagonia, în Macedonia, o puternică armată de coaliție, pentru ca, mai tîrziu, pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
trebuie să inducă în eroare. E adevărat că, în contextul progreselor economice și spirituale care definesc această perioadă, occidentalii au fost cuprinși de o febră a construcțiilor, însă arta "nouă", născută, în multe privințe, la "comandă socială" și sub semnul fervorii religioase a populațiilor creștine, nu a apărut din neantul timpurilor barbare. Ea își află, dimpotrivă, rădăcinile într-o lungă tradiție, căreia îi preia gusturile și tehnicile. Primul val este acela al arhitecturii și dccorațiunilor "romane". Arheologii și istoricii secolului al
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Mediu rodul unei interpretări ulterioare, apărută la finele secolului al XI-lea (cînd s-a produs, de altfel, și canonizarea regelui Vaik-Ștefan), simultan cu acreditarea ideii despre misiunea apostolică încredințată prin pretinsa coroană regelui maghiar de Papalitate și în contextul fervoarei religioase suscitată de Cearta pentru învestitură (1075-1122) și de propaganda în favoarea primei cruciade, evenimente care, slăbind considerabil Imperiul, au dat Bisericii romane posibilitatea de a-și impune influența în noile state formate în jurul anului 1000 în Europa Centrală (Polonia și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]