2,319 matches
-
artă a compoziției care realizează medierea între concordanță și discordanță" (P. Ricoeur, 1990: 168). Din corelarea între acțiune și personaj rezultă dialectica internă a personajului, pandant al dialecticii concordanță/discordanță rezultînd din punerea în intrigă. Persoana (reală) ca și personajul (ficțional) vor fi înțelese, interpretate ca personaje de povestire, adică neseparate de experiențele lor. Povestirea construiește identitatea personajului, pe care o putem numi identitate narativă, construind identitatea istoriei relatate. Iar identitatea istoriei constituie identitatea personajului" (P. Ricoeur, 1990: 175). Dacă dimensiunea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
atitudinea, implicarea emițătorului în discursul său); *conativă (referitoare la efectul produs de mesaj asupra destinatarului); *poetică (centrată asupra mesajului în imanența sa); *fatică (vizînd stabilirea sau menținerea comunicării); *referențială (de denumire, prezentare a lumii reale sau a unor lumi posibile ficționale); *metalingvistică (de explicitare a elementelor și regulilor codului care subîntinde mesajul). GRAMATICĂ (a povestirii) Printr-un paralelism între semiotica literară și lingvistică se utilizează termenul gramatică pentru a denumi legile generale ale narațiunii (cf. Todorov, Greimas et alii). HERMENEUTICĂ 1
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și neclintiți. "Epoca modernă, cu criza spirituală și isteria ei și-a pierdut din vigoare". Nicăieri în altă parte nu găsesc această grandoare" scria Flaubert. Yourcenar și-a însușit posibilitățile creative ale acestui pasaj din Flaubert pentru propriul ei univers ficțional. Ce înseamnă pentru omenire să fie abandonată de zei, să nu aibă nici un cămin spiritual în care să-și găsească mângâierea? Zeii anticilor funcționaseră la fel de eficient ca Hristos și martirii lui de mai târziu. Dar în timpul acestui moment din secolul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sunt foarte diferite, așa cum Marguerite a menționat în Cu ochii deschiși. În noua carte acțiunea, mai mult decât motivele personajului principal, pune în mișcare povestirea. Hadrian era în mod discutabil cel mai mare împărat al Romei; Zenon era o invenție ficțională în ciuda faptului că Yourcenar i-a plasat ziua de naștere în Pești, pe 24 februarie 1510, și i-a dat un anume loc de naștere în regiunea Bruges. Ficțiunea istorică deseori utilizează acest tip de detaliu. Memoriile lui Hadrian a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Sorel, ori Romanul comic al aceluiași Paul Scarron, deja amintit, în fine, în operele considerate la granița modernității, precum Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha sau Gargantua și Pantagruel. Polemizând fie cu trecutul, fie căutând să-și devanseze adversarii, creatorii lumilor ficționale ajung să promoveze tipuri artistice ce vor fi regândite, remodelate cu aceeași frecvență numerică abia peste câteva sute de ani, în arealul postmodern. Cele două perioade par să se oglindească una în cealaltă aproape prin toate taxinomiile aplicabile axiologiei lor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
putea constitui, de fapt, orice operă din registrul celor ce valorizează codul de comportament cavaleresc, dar dincolo de acestea, există numeroase pasaje, episoade și situații care depășesc cu mult intențiile declarate ale autorului, parodia simțindu-se la ea acasă în lumea ficțională "de gradul al patrulea" cum avea să numească Mariana Neț imaginarul personajului Don Quijote, considerându-l, în sine, o parodie a înseși operei în care el "viețuiește". Scopul declarat de autor, care semnează Prologul dedicat "cetitorului lipsit de alte treburi" conștient
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-l propune textul emis de autor își conține, câteva pagini mai încolo, propria negare. Ca într-un joc de șah, ni se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-abia în momentul în care nu mai putem percepe altfel decât parodic lumea ficțională ce urmează să ne captiveze. Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat pe viață brațul/ Dulcineii din Toboso"), care va fi reluată pentru a dezvolta semnificații suplimentare în diferite momente ale textului. În privința atributelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"243. Duplicitatea discursului epic este un semn al modernității acestor opere, dar și al conștiinței valorice pe care parodia înțelege să o propună în locul eliberat o dată cu detronarea unor lumi ficționale rămase mult în urmă. 3.2.1. Parodia ca strategie: François Rabelais Ciclurile romanești pe care le cunoaștem astăzi editate sub titlurile de Gargantua și Pantagruel/ Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha se înscriu în acel tip de continuare parodică a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că acesta a fost un cuplu grav și că au murit devreme". Deznodământul astfel închipuit slujește și ca o modestă exemplificare a modului în care parodia și-a făcut apariția în lumea post-renascentistă, fie cu scopul de a distruge universurile ficționale la care atentează dintre care literatura curtenească și codul cavaleresc se detașează de departe prin numărul mare al operelor care le supun ridiculizării -, fie, paradoxal, reușind să le reabiliteze ca sursă inspiratorie pentru romancierii ce vor veni, cu precădere cei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de la Budai-Deleanu la Topârceanu, Sorescu sau Cărtărescu, Urmuz atrage atenția asupra unui aspect de seamă care va duce, finalmente, la apariția postmodernismului: criza limbajului, cu posibile rădăcini și în lipsa de imaginație a romancierului modern cât privește retragerea într-un univers ficțional propriu. Sesizată de formaliști, de telqueliști, aceasta i-a oferit creatorului din a doua jumătate a secolului XX premisa așteptată pentru întoarcerea la surse, la subiectele pre-existente, altfel spus la epicul tradițional, pe care-l va remodela, obținând noi și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut și prezent. Cum se îmbină, practic, cele trei aspecte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fenomenul în mare, cît și literaritatea lui: continuitatea și ruptura. Majoritatea romancierilor postmoderni "adoptă" trecutul ca principală sursă inspiratorie. Se întorc, istoricizând, și recuperează parte din ceea ce s-a spus ori scris deja despre anumite evenimente (care pot fi și ficționale, și mai mult sau mai puțin reale), așadar continuă, dar în felul lor, o cantitate mai mică ori mai mare de déjà vécu. Acest în felul lor atestă însă ruptura, acea eliberare de lunga eroare culturală echivalentă cu falsificarea istoriei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului". Suportă cu stoicism imposibilitatea de a ieși din litera cărții, căci, dacă ar acționa altfel, tot într-o carte s-ar găsi, oricare. De aceea se amuză și ne amuză trăindu-și viața ficțională ca și cum ar citi, literar și/ sau literal. Ieșirea din labirintul livresc rămâne, pentru totdeauna, o iluzie. Concluzii În lumina vechilor și noilor teorii care au căutat să-i surprindă esența, parodia apare drept una dintre modalitățile sigure de care dispune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
concentraționară, document literar Soțului meu, Lucian CUPRINS Prefață (Livia COTORCEA) / 9 Argument / 23 Capitolul 1. Privire generală asupra literaturii concentraționare / 29 1.1. "Am scris doar adevărul" / 29 1.2. Literatură de frontieră / 47 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? / 47 1.2.2. Autobiografii sau memorii? / 67 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" / 71 Capitolul 2. Mărturia lui Soljenițîn / 83 2.1. În răspăr cu vremurile / 83 2.1.1. Destinul scriitorului / 83 2.1.2. Destinul operei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cuza" Iași de tânăra rusistă ieșeană, pe de o parte, lucrarea își propune dificil demers și, la noi, nerealizat până acum la asemenea dimensiuni și cu atâta acuitate! să reliefeze dimensiunea scriitoricească a lui Soljenițîn, precum și valoarea estetică și latura ficțională nu numai a scrierilor lui raportabile la forme literare tradiționale, dar și a Arhipelagului Gulag care nu poate fi înscris în nici o structură formală literară cunoscută. Pe de altă parte, printr-un exercițiu teoretic de mare finețe și aplicație, autoarea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a aborda analitic proza lui Soljenițîn cu Aspecte ale artei narative, neuitând să întreprindă și un examen atent și nuanțat al realităților care se instituie în referent pentru proza respectivă și care, ca material "real", pot da seama de deformările ficționale pe care le suportă respectivul material chiar în ceea ce se numește literatura-document . Punctul de plecare în preliminariile teoretice, care plasează discuția în planul problemei epistemologice fundamentale a relației dintre artă și realitate, cum era și firesc pentru autorul abordat, este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
realități brute. Un "cum" la care, în mod esențial, participă și receptarea cititorul, termen al ecuației foarte important pentru literatura-document, teoretizată și analizată ca literatură de frontieră. Nefiind de acord cu echivalența dintre factual și non-literar, precum și cu aceea dintre ficțional și literar, Cecilia Maticiuc se întreabă, pe bună dreptate, dacă putem considera ca definitivă convingerea multor comentatori ai scriitorului rus cum că nu pot fi socotite literare scrierile lui care nu sunt marcate generic. Întrebarea și răspunsul la această întrebare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nisip intrau în componența materialelor de construcție). Se pierd nu numai viețile, dar și numele, poveștile personale, legăturile de familie. În aceasta constă încărcătura emoțională enormă a acestor scrieri. 1.2. Literatură de frontieră 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? În câteva studii mai vechi, scrierile ce se vor o mărturie a experienței concentraționare au fost luate în discuție doar tangențial. Memorialistica lagărelor (fiind vorba de lagărele naziste) este inclusă de Silvian Iosifescu în categoria amintirilor și jurnalelor din închisori
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lagăre. Desigur că se pot distinge și subcategorii, în funcție de particularitățile unei scrieri anume 33. Cercetătorii interesați în mod deosebit de literatura concentraționară constată că aceasta este caracterizată de coexistența a două componente diferite: una reală, care dă caracterul documentar, și una ficțională, existentă în orice text literar 34. De aceea, literatura-mărturie trebuie judecată mai nuanțat, nu prin simpla invocare a opoziției dintre realitate și ficțiune. Elaborarea oricărui text (indiferent de natura sa) este un proces supus unor constrângeri de natură cognitivă și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o regulă de coerență ce are în vedere crearea unei noi "realități". Literatura se plasează pe un palier distinct de cel al realității din cauză că transformă inevitabil datele realului. Textul literar în sine reprezintă o altă realitate, de plan secund (realitate ficțională), diferită de realitatea extratextuală. Acesta, în ansamblu, nu poate constitui spațiul unei reprezentări fidele a realității, care va suferi, în primul rând, o mediere prin limbaj. Orice apariție în text a unui adjectiv calificativ, de exemplu, este echivalentă cu exprimarea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se cere urmărită simultan, mai ales în cazul unei opere literare care întreține un raport special cu realitatea extratextuală, cum este literatura concentraționară, un tip de literatură-mărturie. Literatura concentraționară se plasează la frontiera dintre domeniul scrierilor factuale și domeniul scrierilor ficționale. Pentru a caracteriza acest tip de literatură, trebuie definite cele două categorii de scrieri. Vom aborda această problemă din unghiuri diferite. Mai întâi, ne vom referi la intenția scriitorului, care se află pe poziția emițătorului în acest act de comunicare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narativului și al dramaturgiei, în vreme ce poezia s-ar plasa în zona de frontieră dintre pseudoreferențial și autoreferențial 38. Judecând după criteriul statutului ontologic, așa cum se poate deduce din această tipologie, textele se împart în referențiale (factuale sau nonficționale) și non-referențiale (ficționale)39. Tipologia discutată, construită din perspectivă pragmatică, vizează, de fapt, deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dintre pseudoreferențial și autoreferențial 38. Judecând după criteriul statutului ontologic, așa cum se poate deduce din această tipologie, textele se împart în referențiale (factuale sau nonficționale) și non-referențiale (ficționale)39. Tipologia discutată, construită din perspectivă pragmatică, vizează, de fapt, deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și nonficțional"40. Situația de enunțare, așadar, precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
non-referențiale (ficționale)39. Tipologia discutată, construită din perspectivă pragmatică, vizează, de fapt, deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și nonficțional"40. Situația de enunțare, așadar, precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea. Problema distincției dintre cele două domenii este foarte complexă și încă neclarificată pe deplin, de aceea vom prezenta doar câteva elemente caracteristice pentru fiecare domeniu, cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]