1,924 matches
-
strict fenomenologic, așa cum s-a precizat, în stare să-și timporizeze ființarea, adică să și-o trimită către propria origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trimită către propria origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva decât însăși timporizarea, cu cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva decât însăși timporizarea, cu cele trei sensuri ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată de Celălalt, dar să și scoată în evidență natura condiționată (prin multiplicare obiectuală) a ființării, a oricărei ființări, reprezintă timpul (pur și simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva decât însăși timporizarea, cu cele trei sensuri ale sale). Așadar, o asemenea ființare, care este timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simplu). Subiectul ca ființare conștientă este timpul însuși 202; de aici preeminența obiectuală a timpului și corelativitatea sa cu actul constitutiv al judecății (care, acum, nu este altceva decât însăși timporizarea, cu cele trei sensuri ale sale). Așadar, o asemenea ființare, care este timpul, este. Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una cu judecata); este tot una cu ființa, în-ființând și chiar trecând în condiția determinată a unei ființări, mai bine spus, pe temeiul celor de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trei sensuri ale sale). Așadar, o asemenea ființare, care este timpul, este. Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una cu judecata); este tot una cu ființa, în-ființând și chiar trecând în condiția determinată a unei ființări, mai bine spus, pe temeiul celor de mai sus, în ființarea ființării conștiente (este tot una cu judecata, în-ființând prin timporizare, adică prin acte constitutive ele însele posibile prin structura operațională a judecății, obiectuală în esența sa, constând în cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este. Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una cu judecata); este tot una cu ființa, în-ființând și chiar trecând în condiția determinată a unei ființări, mai bine spus, pe temeiul celor de mai sus, în ființarea ființării conștiente (este tot una cu judecata, în-ființând prin timporizare, adică prin acte constitutive ele însele posibile prin structura operațională a judecății, obiectuală în esența sa, constând în cele două aspecte ale acesteia, formal și alethic). Judicativ, un asemenea enunț
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una cu judecata); este tot una cu ființa, în-ființând și chiar trecând în condiția determinată a unei ființări, mai bine spus, pe temeiul celor de mai sus, în ființarea ființării conștiente (este tot una cu judecata, în-ființând prin timporizare, adică prin acte constitutive ele însele posibile prin structura operațională a judecății, obiectuală în esența sa, constând în cele două aspecte ale acesteia, formal și alethic). Judicativ, un asemenea enunț "Timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instrumente judicative, iar în orizontul acesta, aporia reprezintă, ca simplu rezultat al gândirii, rostirii, făptuirii, un fapt firesc, "natural", dar ca sens posibil al celor trei "activități", un fapt care, deși aspiră la autorizare (judicativă), nu o dobândește niciodată. Deoarece ființarea ca atare a devenit, datorită atemporalizării, însuși subiectul logic, trebuie revenit la acesta pentru a relua înaintarea pe o cale plină de urme, dar încă nedesfășurată în vreun fel în fața noastră, pentru că încă nu i-a fost deschis orizontul constituirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plină de urme, dar încă nedesfășurată în vreun fel în fața noastră, pentru că încă nu i-a fost deschis orizontul constituirii. Subiectul logic poartă cu sine o determinare judicativă este o "poziție" logică -, lămurită mai devreme, și aceasta este esențială pentru ființarea sa și, în consecință, pentru ipostaza temporală (durata) pe care o reprezintă: el este substrat și participă la un aspect al judecății (cel formal) caracterizat prin faptul de a fi posibil și prin statutul de variabilă. Neîndoielnic, faptul că subiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
consecință, pentru ipostaza temporală (durata) pe care o reprezintă: el este substrat și participă la un aspect al judecății (cel formal) caracterizat prin faptul de a fi posibil și prin statutul de variabilă. Neîndoielnic, faptul că subiectul este timp (ca ființare) condiționează prezența sa ca ceva tocmai ca subiect într-o unitate ea însăși în-ființată și operând din primul moment al tuturor constituirilor (timporizărilor): judecata. Iar aceasta, ca ființare, deși este act constitutiv prin excelență, trebuie să fie, la rându-i
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin statutul de variabilă. Neîndoielnic, faptul că subiectul este timp (ca ființare) condiționează prezența sa ca ceva tocmai ca subiect într-o unitate ea însăși în-ființată și operând din primul moment al tuturor constituirilor (timporizărilor): judecata. Iar aceasta, ca ființare, deși este act constitutiv prin excelență, trebuie să fie, la rându-i, timpul, timpul său; și este, desigur: este judicativul. Pentru judecata care ființează constituind, judicativul cu tot ceea ce implică el este timpul (mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul său; și este, desigur: este judicativul. Pentru judecata care ființează constituind, judicativul cu tot ceea ce implică el este timpul (mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății). Dar, tocmai fiindcă subiectul logic este ceva în unitatea judecății, timpul acesteia identificat ființării înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății și al tuturor elementelor din unitatea acesteia: subiect logic, predicat logic, "este" (verb), timp. Dar timpul judicativului ce reprezintă acum, după ce am văzut ce este timpul judecății? Cum putem lua
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății și al tuturor elementelor din unitatea acesteia: subiect logic, predicat logic, "este" (verb), timp. Dar timpul judicativului ce reprezintă acum, după ce am văzut ce este timpul judecății? Cum putem lua ființarea care este judicativul? Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă "act", așa încât trebuie să aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă "act", așa încât trebuie să aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului judecății în filosofia europeană, cu o mai bună sau mai slabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului judecății în filosofia europeană, cu o mai bună sau mai slabă "conștiință de sine", vine și abstracția de timp amintită: aceea despre timpul ca un concept existând separat de orice ființare; el însuși părând a fi ceva, fără a fi, deoarece dacă chiar ar fi, atunci ar trebui să acceptăm o ființare a timpului (el însuși să dureze), sau un timp ca ființare asemenea tuturor ființărilor, pe care timpul le constituie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiință de sine", vine și abstracția de timp amintită: aceea despre timpul ca un concept existând separat de orice ființare; el însuși părând a fi ceva, fără a fi, deoarece dacă chiar ar fi, atunci ar trebui să acceptăm o ființare a timpului (el însuși să dureze), sau un timp ca ființare asemenea tuturor ființărilor, pe care timpul le constituie, în-ființându-le, identificându-se cu fiecare în parte. Timpul, așadar, constituie subiectul; el îl face să fie obiect judicativ, adică poziție "logică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul ca un concept existând separat de orice ființare; el însuși părând a fi ceva, fără a fi, deoarece dacă chiar ar fi, atunci ar trebui să acceptăm o ființare a timpului (el însuși să dureze), sau un timp ca ființare asemenea tuturor ființărilor, pe care timpul le constituie, în-ființându-le, identificându-se cu fiecare în parte. Timpul, așadar, constituie subiectul; el îl face să fie obiect judicativ, adică poziție "logică", altfel spus, să participe la unitatea unei judecăți. Timpul este, însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concept existând separat de orice ființare; el însuși părând a fi ceva, fără a fi, deoarece dacă chiar ar fi, atunci ar trebui să acceptăm o ființare a timpului (el însuși să dureze), sau un timp ca ființare asemenea tuturor ființărilor, pe care timpul le constituie, în-ființându-le, identificându-se cu fiecare în parte. Timpul, așadar, constituie subiectul; el îl face să fie obiect judicativ, adică poziție "logică", altfel spus, să participe la unitatea unei judecăți. Timpul este, însă, cum am lămurit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Timpul, așadar, constituie subiectul; el îl face să fie obiect judicativ, adică poziție "logică", altfel spus, să participe la unitatea unei judecăți. Timpul este, însă, cum am lămurit, însuși subiectul, apoi însuși subiectul logic; dar el fiind tot una cu ființarea, însă, dacă se poate spune așa, fiind în cea mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să participe la unitatea unei judecăți. Timpul este, însă, cum am lămurit, însuși subiectul, apoi însuși subiectul logic; dar el fiind tot una cu ființarea, însă, dacă se poate spune așa, fiind în cea mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectul, apoi însuși subiectul logic; dar el fiind tot una cu ființarea, însă, dacă se poate spune așa, fiind în cea mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea, însă, dacă se poate spune așa, fiind în cea mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia de a prelua, prin în-ființare, ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia de a prelua, prin în-ființare, ceea ce i se dăruiește: ființă. Din reconstrucția acestei încrengături de ființări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]