1,845 matches
-
obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la Dumnezeu, ca un soi de lumină care nu îmbătrânește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
amanților din Bizanț este perfect acreditat de fundalul istoric, de detaliile vieții de zi cu zi în veacul al XV-lea, de fresca zecilor de portrete, tablouri, figuranți din cele două tabere și centre de putere, susținute epic de performantul filon realist și erudit al lui Mika Waltari. Iată-l pe basileul Constantin ce tocmai luase parte la oficierea legământului unirii Bisericilor latină și greacă, după o mie de ani de discordie. Este însoțit de demnitarii de Blaherne, miniștri, logofeți și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
direct, existențial. Sigur că portretul poetic al lui Liviu Antonesei nu se alcătuiește numai din "lecturi,/ manuscrise, tăceri și amintirea/ unei călătorii pe care nu am început-o", după cum recunoaște în Jocul vidului și al înfățișării. După cum nici din cultivarea filonului care ține iarăși într-o manieră specifică poeticii optzeciste de cotidian și biografic. Aceasta, deși poetul dovedește că poate converti evenimentul biografic într-o adevărată aventură, îndoit ontologică și estetică (a se vedea, bunăoară, excelenta Mitologie. Eu și Valeriu Gherghel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărții), poeta nu se poate împotrivi Avatarurilor unui sentiment, colorat stănescian, într-un ciclu întreg, în portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată,/ din mijlocul literelor", un remediu viabil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că tu ești opera magna" (subl. aut.). Tematica aceasta de recurență a Oanei Lazăr se prelungește în Zânele frigului, volum în care tensiunea preeminentă provine totuși din altceva, din întâlnirea frecventă a recursului la evenimentul biografic marcant cu impulsul revitalizării filonului mitologic. Mai multe texte, de pildă, glosează pe marginea nevoii de conservare a identității feminine, nealterate de trauma despărțirii (prin moarte?) de soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i naști a doua oară// poeții nici nu știu ce-nseamnă/ a fi nemuritor sau muritor/ cât o cămașă viața lor durează -/ poeții au un paradis al lor". Poate puțin surprinzătoare, la un asemenea poet, este frecvența reîntoarcerii, a revenirii dese la filonul erotic, în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de solitar mulțumit de propria-i condiție nu este însă, cum s-a spus, pluralitatea vocilor femeii, histrionismul celei oarecum egale cu bărbatul. E adevărat că poetul invocă multiplele fațete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Artes, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației epigramiștilor din România. Premii literare: Premiul pentru debut în poezie al Asociației Scriitorilor din Iași (1994). Premiul al III-lea la Festivalul umorului ,,Constantin Tănase", Vaslui (2004). Filonul din care își extrag substanța primele cărți scrise de Dumitru Spătaru este, neîndoielnic, livrescul tratat însă în cheie diferită: fie grav, reverențios față de opera considerată paradigmatică, fie parodic ori burlesc. Colocviile (Editura Cronica, Iași, 1993), Ruga pentru anotimpurile din noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în rate.../ Pe-o bancă, mână-n mân-am stat,/ era ții minte? pe-nserat:/ de la ciorap fugind un fir,/ ai dat un țipăt, m-ai împins/ și-astfel amorul mi s-a stins/ ca un păcat sub patrafir". Din același filon umoristic se hrănesc, și încă mult mai evident, Cămătarii de semne (Editura Junimea, Iași, 1993) și Clondirul cu mastică (Editura Opera Magna, Iași, 2004). Două lozuri conține "altfel de fabule", ne avertizează de la început autorul unor texte inspirate, ce conțin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile unei existențe vizând, cu obstinație, recuperarea totului, inclusiv a celui individual, poetic. Doar că maniera de lucru nu presupune transcrierea transparentă a filonului realist biografic, ci învestirea lui cu un coeficient semnificativ de mysterium fascinans. Nu numai evenimentele capitale traversate și resuscitate, anamnetic, de ființa poetică propria viață intrauterină, nașterea, copilăria, dragostea (văzută, în buna tradiție romantică, drept autenticul principiu ordonator al lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noastre/ Prudenți în a aborda temele majore,/ am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru, cal botezat Ventonică./ Numele acestuia semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sensibilitate artistică. Ea este familiarizata cu artele frumoase. Aproape fiecare Pariziana are o predilecție sau un talent 290. Preocupările artistice nu constituie ocupații serioase pentru femeia pariziana, dar mai mult se înscriu la capitolul cultură sau capricii. Ele demonstrează filonul artistic al personajului în cauză, capacitatea să de a vedea și de a resimți lumea altfel. Educarea copiilor a fost întotdeauna apanajul femeilor, nu însă și al Parizienelor, care nu sunt gata pentru sacrificiile maternității 291. Raporturile între Parizieni și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
originalitatea. Plasarea în contextul istoric al fiecăruia dintre cei doi autori aflați în centrul cercetării de față lărgește sfera de investigație și în consecință interesul. Cu atat mai mult cu cât se insistă asupra modalității de raportare a sicilianului la filoanele contemporane sau precedente, modalitate directă ori mediata, fie că filtrul reprezentat de operă altor poeți a operat la nivel subliminal sau și dincolo de el. Profitabilă este și expunerea în paralel a considerațiilor metaliterare leopardiene și ale lui Quasimodo (fără a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Giacomo Leopardi (1798-1837) a generat o lungă serie de opere epigonice, în versuri sau în proza, încadrate de critici în orientarea literară numită leopardism. Pornind de la acestea, numeroase studii comparative, fie ele generale sau punctuale, monografice sau sintetice, au exploatat filonul literar de sorginte leopardiană și au demonstrat forță de propagare a scrierilor romanticului în literatura italiană din perioada menționată. Dintre ele, cele semnate de Renzo Negri, Leopardi în poezia italiană și de Gilberto Lonardi, Leopardism, se remarcă prin complexitate și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orientărilor literare din perioadele menționate. În secolul al XIX-lea, poezia italiană s-a aflat în mare măsură sub semnul Romantismului, accentele civice și patriotice constituind formă predilecta de transpunere în vers a idealurilor politice precum unitatea națională.36 Acest filon literar a fost îmbrățișat cu spontaneitate de publicul italian al acelor vremuri deoarece, în pragul unirii (1861), reflectă sentimentele și aspirațiile celor mulți. Noul stat devenise tema predilecta a unei serii întregi de creații în versuri care, chiar dacă nu renunțaseră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
românul de referință Logodnicii și în tragedii, Giovanni Berchet în poeziile patriotice și, nu în ultimul rând, Giacomo Leopardi în primele canturi acorda importantă idealurilor civice și elementului colectiv. Poezia patriotică a celui din urmă se înscrie firesc în acest filon literar inițiat de Dante și Petrarca și continuat în literatura mai recentă de Alfieri și Foscolo. Într-un eseu din volumul Literatura noii Italii, Benedetto Croce enumeră o serie de sentimente și idealuri ce animaseră poezia din perioada 1865-1885, anterioară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literatura secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a conturat mai întâi de jos în sus. Dimpotrivă, spre finalul secolului al XIX-lea și în secolul douăzeci unii specialiști de primă importantă (precum De Sanctis, Carducci sau Pascoli, apoi Cardarelli sau Ungaretti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale celui trecut pe Giovanni Pascoli și Guido Gozzano, iar mai tarziu, pe Umberto Saba și Giuseppe Ungaretti. După apusul firesc al Romantismului, Decadentismul a oferit culisele din care a luat naștere un nou interes pentru versurile poeților care aparțineau filonului aulic, astfel Petrarca, Tasso, Leopardi au fost transpuși în prezent deoarece erau văzuți în lumina unui D'Annunzio sau a unui Valéry.52 Sudul Italiei, îndeosebi Sicilia care dăduse peninsulei proza veriștilor și teatrul lui Luigi Pirandello (1867-1936) absorbea noile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
grupul scriitorilor care doreau să beneficieze de o mediere între propria creație și tradiția literară. Din acestă fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
s-a impus că prima voce a liricii momentului atât prin valoarea operei sale, cât și prin prisma vârstei și a carierei didactice, care îl impuneau incontestabil în fața adepților poeziei pure, chiar a celor de mare calibru. Moștenitorul și continuatorul filonului aulic din poezia italiană, Ungaretti a apelat tot mai des după anii douăzeci la Leopardi, scriind versuri ce datorau Canturilor o seama de tonalități, idei și motive literare. Este pregnant sentimentul de sorginte leopardiană al infinitului, al vanității tuturor lucrurilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se sfârșească drumul său, inclusiv prin găsirea unor certitudini: toți se descalță și șovăie / în căutare. În versurile din volumul Ape și pământuri dramă eului doritor de răspunsuri era de natură religioasă, ținta căutării părând a fi Dumnezeu. Reminiscențele acestui filon religios revin sporadic în toată creația să din anii succesivi, semn că divinitatea creștină constituie pentru poet chipul nevăzut al lumii. În primele poezii din anii treizeci suflul schimbării, sugerat de imaginea vântului puternic, însoțește frecvent nașterile, metamorfozele, stingerile și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin tentativă de a se reintegra într-o natură necontaminată și prin cea de a găsi o cale de comunicare cu divinitatea.362 În primele volume dialogul dramatic cu Dumnezeu, marcat de întrebări fără răspuns se concretizează într-un veritabil filon tematic analizat de o seama de exegeți printre care Giuseppe Zagarrio și Giuseppe Barone.363 Acest dialog, constant în volumul Acque e terre din 1930, în care tematica de factură religioasă era destul de frecvență (autorul a repudiat ulterior acele poezii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]