10,713 matches
-
cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne nerezolvată, atît a doar că, în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe de alta au la bază același material; ambele «gîdilă» mintea în
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe de alta au la bază același material; ambele «gîdilă» mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia și anecdotele au izvorît dintr-un impuls identic - acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile, de a întoarce lumea
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
succesul e pe măsuraă pîrghiilor de reclamă declanșate, și nu pe potriva detaliilor de valoare invocate. Dacă trecem peste micimea de amuzament a cărții să ne oprim asupra problemei puse de autori - dacă așadar facem ceea ce ei nu fac cu ideile filosofice, adică să le ia în serios - merită să ne întrebăm dacă anecdotele și dilemele au aceeași natură și același rost. Cred că autorii săvîrșesc trei echivalențe ilicite. Prima este că iau tactica discursivă a filosofilor - și anume contrarierea bunului-simț prin
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
nemții fac filosofie și nu spun bancuri, și tocmai de aceea cei doi autori, Thomas Cathcart și Daniel Klein, spun bancuri și nu fac filosofie. Există un singur gen de anecdote care depășește nivelul bancurilor și intră în categoria textelor filosofice: povestioarele cu tîlc de inspirație orientală, care pot fi privite ca bijuterii cuprinzînd o înțelepciune ce poate fi convertită în limbaj filosofic. Numai că autorii noștri nu se apleacă asupra lor. Există doar două pagini în carte unde este atinsă
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
nu fac filosofie. Există un singur gen de anecdote care depășește nivelul bancurilor și intră în categoria textelor filosofice: povestioarele cu tîlc de inspirație orientală, care pot fi privite ca bijuterii cuprinzînd o înțelepciune ce poate fi convertită în limbaj filosofic. Numai că autorii noștri nu se apleacă asupra lor. Există doar două pagini în carte unde este atinsă problema lor (pp. 119-120, despre koan-ul zen). Dacă ele ar fi fost multiplicate pînă la numărul de pagini cîte cuprinde catea, atunci
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
VORBIT deseori despre logica impecabilă (chiar excesivă) a unor idei ale marxismului și catastrofa umanitară produsă din încercarea de punere a lor în practică de către regimurile de orientare comunistă. În scrisul lui Mihai Șora este exact invers. Stufoasele sale texte filosofice sunt aproape imposibil de citit integral de către un nespecialist, dar transpunerea lor în modelul de viață pe care îl reprezintă existența autorului lor poate fi îmbrățișat de aproape oricine are un dram de inteligență, sensibilitate și generozitate pentru a se
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
Mihai Șora, fixând portretele unor oameni pe care filosoful i-a cunoscut nemijlocit în nouăzeci de ani de viață (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Rădulescu-Motru, Emil Cioran, Eugen Ionescu etc.), actuala carte se dorește să fie o incursiune în universul filosofic al scriitorului. Autorul, el însuși doctor în Filosofie cu o teză despre Nietzsche și Freud, își propune să analizeze cronologic fiecare dintre volumele filosofului, cu scopul declarat de a oferi „o introducere în gândirea filosofică a lui Mihai Șora". Eseurile
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
fie o incursiune în universul filosofic al scriitorului. Autorul, el însuși doctor în Filosofie cu o teză despre Nietzsche și Freud, își propune să analizeze cronologic fiecare dintre volumele filosofului, cu scopul declarat de a oferi „o introducere în gândirea filosofică a lui Mihai Șora". Eseurile lui Leonid Dragomir nu-și propun interpretarea și/sau explicitarea operei filosofului, ci o resistematizare a problematicii sale filosofice din perspectivă cronologică. Este limpede, de aceea că demersul său nu este unul adresat neofiților. Mai
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
analizeze cronologic fiecare dintre volumele filosofului, cu scopul declarat de a oferi „o introducere în gândirea filosofică a lui Mihai Șora". Eseurile lui Leonid Dragomir nu-și propun interpretarea și/sau explicitarea operei filosofului, ci o resistematizare a problematicii sale filosofice din perspectivă cronologică. Este limpede, de aceea că demersul său nu este unul adresat neofiților. Mai interesante decât analizele propriu-zise care sunt mai degrabă o sintetizare a problematicii fiecărui volum, sunt informațiile pe care Mihai Șora însuși le oferă despre
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
companionul ideal spre aceasta rămâne un personaj inventat chiar de autor: D(evotatul) A(mic). Acesta are într-un fel menirea de a traduce în limbaj accesibil gândurile Mai Știutorului și de a-i adresa întrebări din perspectiva unei clase filosofice inferioare. Aliat al Mai Știutorului în disputele cu Tânărul Prieten, Devotatul Amic este cel care trage mereu cu ochiul spre public, oferindu-i câteva chei pentru a pătrunde în inima ideilor dezbătute. De altfel, Leonid Dragomir recunoaște într-o confesiune
Mintea și inima lui Mihai șora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6780_a_8105]
-
firește, printre intelectuali; revistele literare erau citite nu numai de cei ce iubeau literatura. Schimbarea de regim a demontat, spre norocul nostru, acest orizont al așteptărilor, ceea ce a atras după sine scăderea drastică a numărului celor preocupați de problemele estetice, filosofice și etice. Cu toate că fiecare dintre noi am anticipat de mult această situație, ne vine greu să o acceptăm. Scriitorul scrie pentru sine, dar de citit nu poate citi pentru sine - și e un lucru firesc că dorește să vadă lumea
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
poeme a lui Mircea Petean, concepută, în timp, prin însumarea ciclurilor dedicate Anei cu prilejul publicării fiecărui volum al autorului. devine, așadar, dedicatorul tăcut, substanțial, iar personajul-cheie ce focalizează afectul, sub toate formele lui (senzație, sentiment, emoție, ideal, asceză, întemeiere filosofică a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar trimiterile nu sunt niciodată ostentative. În prefață, Mircea Petean explică (în măsura în care
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să le distingă/ în haos în degringoladă și-n vacarm/ voci clare și distincte iar nu țipete lătrături bolboroseli" (84). Totodată, pentru poet cuvântul este
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
neîncetat o alinare pentru durerile sale trupești (" Pentru mine, cuvîntul trupesc are sensul său plin", ricana filosoful, care, într-adevăr, și-a trăit ideile cu trupul și le-a scos din trup ca dintr-o fîntînă), Cioran nu are considerație filosofică și literară decît pentru cei din tagma lui: pentru Pascal, Dostoievski, Nietzsche, Baudelaire, care au suferit, și ei, prea mult. Deși la maturitate bolile au încetat de a-l mai inspira, ca-n tinerețe, la scris, el le-a fost
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
le văd propria melancolie. Teoria clasică a celor patru umori încă mai funcționează. Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de fiecare dată, același: privește cerul, stelele, cimitirele, pietrele funerare și se identifică, spiritual, cu ele. Caută profunzimea rătăcirilor filosofice, iar rezultatul poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: "cum trece / timpul / trosnind / prin mine // doamne // cum își ascute / aripile albite / de ani / până secunda prinde/ lumina în suflet / și începe / să cânte / ochii roșii / ai timpului îmi / ating privirea / sângerând
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
finețea luminatului care aruncă cuvinte pe pagină după o logică pe care numai el o știe. Iată începutul: "Calea transmodernă este diferantă/diferită de neo-, tardo- și postmodernism. Eu nu vorbesc deci de un nou curent estetic / poetic / artistic / literar / filosofic s.a.m.d. Deși ar putea fi și acesta, sub numele de transmodernism. Eu avansez întîi și întîi conceptul de transmodernitate, ca pe o nouă cale de abordare a produsului cultural în general, și a celui poetic / plastic în articular
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
modestiei apropo de nimicnicia "exercițiilor" sale, sub motivul că actul critic nu poate fi în totul obiectiv, prin urmare nu poate (și nu trebuie) să acceadă la metodologii și verdicte irevocabile. O critică, în fond, minuțioasă, sistematică, filologică și consolidată filosofic, își revendică subiectivitatea, empatia, orizontul "senzorial și emoțional" - "creația". Căci despre neîncrederea în critică nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât ea, critica, reprezintă o consecință a existenței literaturii. "Trăim într-un secol al criticii..." , răsună mândru glasul debutantului. Alături de impresionismul
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
însuși faptul că nu poate constitui decît un pas - util și însemnat, dar totuși numai un pas - spre esențe, structuralismul se oprește la porțile filosofiei, efortul său fiind unul metodologic. Ca atare, Ťrelațiať nu poate concura Ťexistențať pe planul categoriilor filosofice fundamentale". Ideea de structură s-a impus ca o reacție la ceea ce indicam mai sus, și anume la dispersia fără oprire, la aspectul tot mai compozit al tabloului culturii în curs, precum o dorință de-a introduce criteriul "permanenței, stabilității
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
că satul va muri și nu avem ce face, că lumea merge într-o anumită direcție orice îndemn de a sucomba curentului general de opinie e Ťlibertateť în sens engelsian, e acceptarea determinismului exterior și e echivalentă cu o suprimare filosofică a libertății. Și deci a persoanei, de vreme ce specifică persoanei îi e în primul rînd libertatea." (p. 322) Cea de-a treia forță pe care o propun autorii este libertatea. Altfel spus, dacă prima forță care conduce lumea e ideologia și
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
Conștiința - nu în accepțiune filosofică ci în accepțiune clinică - a fost subiectul a numeroase dispute în cercurile științifice, mai ales în ultima perioadă, odată cu progresele tehnologice care au permis neurologilor să studieze mai amănunțit creierele celor aflați în stare neurovegetativă. A fost dezvoltat un nou
O simplă encefalogramă poate detecta semne de conştienţă la persoanele aflate în stare neurovegetativă () [Corola-journal/Journalistic/68334_a_69659]
-
ea mai puțin importantă în competiție cu adevărurile pe care autoarea ține neapărat să le comunice. Luciditatea critică evidentă nu taie ca bisturiul, ci așază în oglinzi fidele și multiple fețele literaturii. Perspectiva nu e obligatoriu estetică. E mai degrabă filosofică, fiecare text conține o mică filosofie despre viață, cărți, lectură, trecut, prezent, bătrînețe, moarte, de aceea eseistica pare să i se potrivească mai bine Irinei Petraș decît critica (stricto sensu) literară. Practicînd o critică empatică și confesivă, sedusă de ideea
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
vezi reproșurile aduse Aurei Christi, de pildă, căreia îi admiră proiectul literar ambițios și idealist, dar îi propune împlinirea lui prin coborîrea mai frecventă în concret, prin distanța necesară față de propriile aspirații, ceva umor și autoironie). Exhibarea eului, prin modul filosofic de a se apropia/depărta de cărți și de autori, nu e narcisiacă, vrea să exprime finitudinea, condiția de muritor a celui care citește și scrie, conștient că "totul e relativ, la urma urmei. Și trecător." Prin urmare și interpretarea
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
atmosferă fantastică dintr-o întoarcere, dintr-o enormă tăcere, dintr-o oprire. Victor Rebengiuc nu se rușinează de banalul său personaj, de povestea simplă și atît de des întîlnită, de rupturi, de conflictele și tensiunile directe, primare și prea puțin filosofice pe care Willy Loman le are. Este un substrat uman extrem de puternic în jocul lui Victor Rebengiuc care ține sala într-o liniște răscolitoare. Este o însoțire actor-spectatori emoționantă. Publicul nu stă cu gura căscată la acțiune. Nu e nimic
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
că genul cvartetului de coarde rămâne cel mai autentic, cel mai complex mijloc privind manifestarea gândirii componistice, privind colaborarea muzicală de tip cameral. Este genul și, pe de altă parte, este ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]