29,920 matches
-
prin care au trecut. Cărți care plac, înainte de orice. Este, totodată, un premiu respectabil, decis de un juriu în alcătuirea căruia nu intră doar alți scriitori, sau jurnaliști culturali, ci și profesori universitari, academicieni, specialiști scorțoși într-ale literaturii. În fine, ultima particularitate a Whitbread-ului este că, dacă inițial cărțile intrate în competiție sînt împărțite pe bine-știutele categorii - poezie, proză, non-fiction și literatură pentru copii-, în ultimul stadiu întrecerea nu mai ține seama de distincții de gen sau de convenții de
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
într-o lume literară. Pronosticuri, pariuri, rochii de seară, Lisa Jardine ici (profesoară la University of London, expertă în istoria științei), Malcolm Bradbury dincoace, șuete, bîrfe, mini-interviuri cu scriitorii aflați în întrecere, compătimiri pentru cei, mulți, doborîți de gripă, în fine, o trepidație de high life, în sensul pe care i l-ar fi dat Caragiale, parcă nepotrivită cu sobrietatea (adesea confundată și scufundată în jalnică plicticoșenie) premiilor literare așa cum le știam de la noi. Realizatorul transmisiunii de televiziune, un ins cam
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ușa larg deschisă peisajul torid de afară, pe unde altădată se întindea livada micului nobil sau patrician Lateranus, pe unde azi se ridică biserica ce-i și poartă numele, in Laterano,... adică biserica aia de pe pămîntul lui Lateranus; vreau, în fine, să spun că băiețelul, care primește la casă banii pentru ce beau, nu-mi dă niciodată restul, lipsindu-mă de cîteva sute bune de lire italiene. Mare lucru. Totuși, ce mă frapează, este aerul șmecheresc cu care mă privește băiețelul
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
care una abjectă, abominabilă, absolut reprobabilă și o alta, mereu înrobită, exclusă de la prânzul zeilor, înzestrată, în schimb, cu o fantastică, incredibilă, capacitate de rezistență, adeverind un ethos și o vocație? Câștigătoare în eternitate, perdantă, sistematic, în cotidian? Și, în fine, unde e adevărul? În acele paragrafe ale indignării civice aparținând lui Horia-Roman Patapievici, în care românul apare urât, neconstruit, dizarmonic sau în mândrele stihuri unde flăcăi asemuiți înaltelor nefoioase carpatine învârt magic în horă june mlădioase ca firul de grâu
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
coadă la certificate, decât eroismul microscopic din pliurile unor existențe - așa zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
liniară: paradigma nouă există deja de o bucată de vreme, sub aceea veche, asemeni unei plăci tectonice, atunci cînd se produce schimbul de ștafetă, tot așa cum paradigma veche continuă să se manifeste, o bucată de vreme, sub aceea nouă. în fine, generația literară este totuna cu paradigma dominantă dintr-un anumit timp. în jurul acesteia, dedesubt, dacă vreți, există și alte paradigme (cel puțin încă una, dar uneori două sau chiar trei), simțite însă ca marginale, - depășite sau încă neconcludente, - dintre care
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe de pușcăriaș/ ecologic mai imaginîndu-mi cum de mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic/ că zebra ar fi prototipul xeroxului - ...dar/ să nu mă prea abat de la abătutul subiect despre/ starea de inevitabilă contradicție între/ o mînă și alta/ chiar dacă uneori ele se spală reciproc; adică/ mă gîndeam
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
ști. Dar e sigur că ele au fost revendicate pentru "actualitatea" lor în toată perioada interbelică, apoi, cu explicabilă surdină, după 1971, și, din nou fără rezerve, de către naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
după moarte, în alt pământ. "Viața oricărui om e ca o coardă de arc care, întinsă, oscilează și revine încet la poziția simplă și dreaptă de la care a plecat. Eu revin de unde am luat-o [...]" (G. Enescu, Casa T.). Tescani, finele dec. 1999 - începutul ian. 2000 1 Citatele (redate între " ") sunt din exponatele de la "Casa memorială - Centrul de Cultură "Rosetti-Tescanu - George Enescu" (citat: Casa T.), cu excepția celor menționate ca : (apud) Cosmovici (Alex. Cosmovici, George Enescu în lumea muzicii și în familie
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pe cel mai recent, am ajuns să "le urîm"; 3. Morgan Freeman într-un film-catastrofă în care plouă tot timpul, dar care - totuși! - nu e Seven, pentru că, de pe afiș, vă sare-n ochi și numele lui Christian Slater. Și-n fine, 4. John Travolta, supraponderal, asudat și militarizat, în ceea ce pare a fi un nou A Few Good Men, dar care - hélas! - e semnat de Simon "Con Air" West. Puțina presă cinematografică locală le expediază fără drept de apel pe ultimele
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
catifelate, fragile sau somptuoase. În Nocturne pianul a dobândit vocalitate, Mazurcile au avut ondularea aceea "mândră, tandră și provocantă" cum o definea Liszt, născută dintr-un raport special cu timpul "furat" (faimosul "tempo rubato" chopinian de o mare subtilitate. În fine, Balada a III-a, acvatică, străvezie, mai mult atmosferă decât epos. Punctul culminant a fost fără îndoială seria celor 12 Studii op. 10. Plasate în câmpul magnetic al unei virtuozități extreme, ele au fos translate de Goerner în cel al
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
contrazis de realitate. Mi-aș dori ca politicienii să-și reamintească, măcar în anul 2000, că rolul lor e să salveze țara din mizerie, și nu să-și îmbogățească rudele, prietenii și protejații. Mi-aș dori să se inventeze, în fine, un detector de lichele. Dacă tot s-a împotmolit legea dosarelor de securitate în pagina 63 a "Politicelor" lui H.-R. Patapievici, ar fi cazul să apelăm la mijloace științifice pentru a-i identifica pe buni și răi, pe lacomi
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
conductelor de gaz și petrol, renunțarea rușilor la importurile din țările vizate, ca să nu mai vorbesc de reactivarea în forță a agenților de influență și a sprijinitorilor recrutați în zilele de glorie ale KGB-ului. Iar românii vor putea, în fine, contabiliza rolul demonic jucat de regimul Iliescu (și glorios continuat de cel constantinescian). Deși era limpede că, încă din 1990, ar fi trebuit să construim alternative la cordonul ombilical energetic ce ne leagă de zonă rublei, nu s-a făcut
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Citam: "După ce ne-am întors la Hârsova, însă, lucrurile au luat o altă întorsătură. Maică-mea extaziata (?) de bizară ideie a călugăriei mele, a început a plânge și a se lamenta, zicând că la această nu va consimți niciodată... În fine se ceru să meargă la București să-și vadă frații ca să se consulte cu ei pentru aceasta. Tatăl meu, deși era convins că va face treaba cea mai bine cugetată, totuși, văzând furiile mamei, își mai opri avântul; de aceea
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În fine, iată, Mircea Cărtărescu examinează postmodernismul într-un studiu cu acest titlu de aproape șase sute de pagini (Humanitas, 1999), remarcînd mai degrabă ceea ce leagă între ele diferitele aspecte decît ceea ce le separă. Risc un pariu: nu peste mult timp, desfășurarea literaturii
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
capacitatea de a ilustra sensuri contextuale, ca și de aceea de a reprezenta distribuția istorică și geografică a unui cuvînt -, sînt supuse unei examinări cantitative, dar și unei lecturi decontextualizate, în care fiecare citat poate conține un mesaj subversiv; în fine, unei re-contextualizări, în care din succesiunea lor se construiește un nou text. Cum am văzut deja, cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
noștri" (unde, pentru a recunoaște eroarea, efortul de imaginație al cititorului e considerabil mai mare). O impietate impardonabila stă în a face ca unui text de Stalin să-i urmeze articolul cu titlul "Obraznic" "(chipurile despre originea acestui cuvînt)". În fine, în revistă Studii și cercetări lingvistice, "găsim unul după altul (despărțite doar de un articol) trei articole: unul despre noțiunea ăcopil nelegitima, altul despre cuvîntul latinesc ăvenalisă (corupt), al treilea despre termenul slugărnicie". Concluzia e inechivocă și abruptă: "considerăm că
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
însușiri nu mai trec însă de la sine. Tocmai limitat nu e jocul lui Quijote. Nici în timp - tinzînd să acopere existența toată a lui Quijano, nici în spațiu - fiindcă lumea toată (aceea reală, a epocii) devine scenă aventurilor cavalerului. În fine, nu e clar în ce sens putem vorbi despre ordine și reguli în jocul lui Quijote, chiar dacă ne-am gîndi că le stabilește singur. Ordinea nu e prestabilita, cum cere teza lui Huizinga repetată de Bloom, ci inventată pe parcurs
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o face, ucigîndu-si în final mama. Realizez că prezint românul
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
1962, cînd eu terminăm facultatea. A fost prezent doar cu traduceri din 1949. Îl citisem. N-aveam idee că trăiește. La fel Ticu Arhip, care n-avea 70 de ani în 1965 cînd a murit și publicase traduceri pînă spre finele deceniului anterior. Despre Gh. Bărgăuanu, poetul, am aflat cînd am facut antologia din 1968, dar că el murise doar cu patru ani mai devreme n-avusesem idee. Eram student cînd a murit Dan Botta, în 1958. Eulaliile îmi plăcuseră-nu-mi plăcuseră
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
ale lui Walther von der Vogelweide în lumina spiritului Cruciatelor și a cântecelor de Cruciata din literaturile: mittelhochdeutsch, provensala, franceza veche, flamanda și latină medievală (tipărită în 1934) și tradusese din această literatura (Gudrun, Epopee populară medievală germană, 1931), în fine din toamna anului 1932 S. Mândrescu îl lașase succesor la catedră de germană a Universității din București. Evocarea acestei activități de germanist a distinsului intelectual ocupă cel mai mare spațiu în cartea lui vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
rustic bavarez, pentru atâtea și atâtea aspecte care amintesc de Italia, fapt pentru care era și supranumit "Florența germană", pentru viața universitară în care domnea un fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică a împrejurimilor sale, pentru castelele istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica, Germania lui Goethe și a lui Beethoven, nu aceea a militarismului prusac. Evident, autorul
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
avut ceva de constructor, constructiv în esență ei. Tatăl meu, prof. univ. Gheorghe Plăcinteanu, a înființat șapte spitale. De la zero absolut. A fost un mare chirurg și un mare ctitor. Că și bunicul meu, inginer constructor de cale ferată. În fine, tată, tînăr medic, a sosit la Chișinău ca asistent al profesorului Hortolomei, de la Iași, care luase direcția spitalului Principesa Maria. Așa s-au cunoscut părinții mei, s-au căsătorit și au apucat să mă nască acolo. După care am revenit
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
reprize de muncă, si nu invers. "- Opriți totul, răcni tot acum Matei, si se opri totul. Facem pauză!". (Aici parcă timpul asculta de oameni, Matei fiind înzestrat cu însușirea divină a cuvântului care se face faptă pe masura ce este rostit.) În fine, în al treilea rând, registrului dramatic și mai apoi tragic al întâmplărilor exterioare i se opune comicul grotesc al situațiilor în care sunt puși muncitorii. Astfel, Marcu, suferind un minor "accident de muncă", scoate la iveală din cizma un... bocanc
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]