1,136 matches
-
ale istoriei, ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei de filmat, "uitate" deschise în apartamentele cuplului domnesc. Fie din tainițe, fie chiar din Sala tronului, actul de a edifica, semnat de Voievod, impune, în ordinea acestui "firesc" uman clamat de viziunea cameramanului-autor, abuzul, sacrificarea celuilalt, trădarea, mânia, crima, adulterul, încălcarea legii − toate posibilele fapte fără-de-lege; ceea ce atrage după sine blestemul morții și, după împlinirea acestuia, văduvia. Puterea e totul în acest labirint al textului, diseminată în absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al unui grup uman, ratează deschiderea omului către Celălalt fie Acesta "gândit" ca fiind Divinul -, ratează ec-staza veritabilă (ca timporizare concomitentă sau concordantă), care înseamnă deschidere reciprocă, în acest caz, și desființează însuși Divinul; faptul din urmă este cu totul firesc pentru ceea ce numim, pe bună dreptate, "fenomen religios", fiindcă scoate Divinul de sub autoritatea în-ființătoare a timpului, adică îl scoate din orizontul ființării, care nu convine acestuia. Prin urmare, ideologia religioasă nu are nici o atingere cu Dumnezeu cel viu ("non des
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu născoceala cultivată maniacal între patru pereți (pentru caii verzi, se știe, peretele este "imașul" predilect)! La aer... În natură!... Înapoi la adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să vomite în patru. Constantin Popa Regulamentul de bloc Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Referințe critice Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
întru înțelepciune, cum este setea de apă într-o zi de vară, când căldura de afară ne-a aprins „interiorul”. Sensul lui „a iubi ceea ce faceți”, pe care îl atribui și activității de la cursul de MAP nu este decât cel firesc. Adică a prețui activitatea respectivă, a-i acorda timp și înțelepciune spre a o duce la bun sfârșit, a face ca roadele ei să bucure celelalte vieți, cum spunea Einstein, să genereze satisfacții și împliniri care se întorc și vă
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
Eminescu, Poezii, pref. edit., București, 1995, Sărmanul Dionis și alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca, Noi exegeze blagiene, AFT, 1976, 11; Dumitru Micu, Blaga într-un studiu monografic, CNT, 1976, 46; Mircea Zaciu, Lucian Blaga într-o nouă exegeză, ST, 1976, 12; Al. Piru, Lucian Blaga, poet și dramaturg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
199-203; Nemoianu, Utilul, 39-44; Dimisianu, Valori, 119-121; Iorgulescu, Rondul, 203-206; Titel, Pasiunea, 79-84; Vlad, Lectura, 204-212; Ungureanu, Proză, 196-201; Ștefănescu, Preludiu, 214-220; George, Sfârșitul, II, 332-335; Mihai Zamfir, Ironia contemporană: condiția ei stilistică, VR, 1978, 7-8; Negrici, Figura, 111-135; Iorgulescu, Firescul, 197-201; Zaciu, Lancea, 108-115; Cristea, Faptul, 223-228; Popescu, Cărți, 135-138; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 226-230; Culcer, Serii, 184-190; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 181-185; Dobrescu, Foiletoane, II, 93-100; Moraru, Semnele, 209-213; Tomuș, Mișcarea, 247-250; Simuț, Diferența, 142-145; Ciobanu, Opera, 236-240; Gheorghiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
transgresante în centrul comportamental al generațiilor occidentale sau occidentalizate de ieri și de azi este lipsită de Divinitate, de firesc și de plăcere... Sexualitatea occidentalizată devine absența plăcerii și a unui firesc în relațiile interumane încă de la vârsta copilăriei. Dispare firescul dialogului, al relațiilor de prietenie, al solidarității interumane. Sexul ca adevăr antropologic sau ca secret universal (sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectual-politică ale lui Heidegger ar putea continua... Platon și Heidegger nu pot fi modele ale vreunui parteneriat politicieni-cărturari, iar orice model de conduită social-politică devine o abstracție schizoidă și dezastruoasă atunci când încearcă să fie impus în raport cu un concret și un firesc al vieții și dincolo de o înțelegere eficientă a condițiilor dintr-o societate. By the way, modelul Heidegger în cultura europeană nu ne conduce la prea multe realizări, decât la un mod intolerant și sacrosant de a fi... intelectual. Acest lucru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
romantismul „pragmatic“ pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de surpriza mea de altădată: o doamnă cu părul cărunt, cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi, franceza nu mi-e bună de nimic. Curios, sau, mai degrabă, cât se poate de logic, în momentele în care mă aflu între două limbi mi se pare că văd și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în limba curentă” realizate în ultimele decenii în limbi de mare circulație. „Traducerea bazată pe căutarea echivalentelor celor mai apropiate s...ț reprezintă o soluție medie între două extreme: traducerea literala și traducerea ideii esențiale.”50 Ea trebuie dublată de firescul expresiei și de echivalentă stilistica. Unele limbi, printre care și română, au un stil literar specializat pentru subiecte religioase. În traducerea cărților sacre, el trebuie însă folosit cu discernământ, pentru a nu face traducerea ininteligibila pentru majoritatea destinatarilor. Nida atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Culianu, 2003; A. Faivre, 1987, vol. XI, p. 36). În tradiția europeană Îndeosebi, după speculațiile gânditorilor Renașterii și, mai ales, după „demonizarea” vrăjitoriei de către oficialitățile ecleziastice, magia a fost ipostaziată Într-o expresie a anormalității, a tot ceea ce se opune firescului vieții, echilibrului social și dezvoltării spirituale raționale. Mulți antropologi consideră că modelul canonic european, produs al unei istorii culturale specifice, a influențat categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice și a impus viziunea europeană asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
spună, Cred ce crezi tu. El ne dă o versiune ternă a poveștii și ne încurajează să ne construim una proprie, cu mister și tot ce ne-ar mai putea atrage. Brownjohn scrie la fel cum vorbește. Pentru poeții Desperado, firescul nu poate lipsi. Pentru ei rima e o monotonie care ucide interesul lecturii. Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ești aici, nu ești cu mine, nici eu cu tine. Aș vrea să știu decupa petecul acela de bandă ca să-l am mereu dar cum e să fie mereu n-am ști de fapt nici tu, nici eu. Scrii cu firescul simplității. Mulți poeți de azi fug de viață și preferă jocul vorbelor pe pagină. MK. Jocul cu vorbele duce în cele din urmă către viața poemului. Dar și către acel moment anume din viața poetului care a dus la poem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
joacă sfârșind prin a crede și ea însăși că este un model de virtute și un idol sacru comedia decenței și a prestigiului. Viața ei interioară este guvernată de o rea-credință obstinată care-i permite să împrumute minciunilor dinainte gândite firescul adevărului...." Simone de Beauvoir, Al doilea sex "Nu mă interesează dacă vreodată a fost sacră sau nu, dar eu urăsc ceea ce fac. Îmi distruge sufletul, făcându-mă să pierd contactul cu mine însămi, învățându-mă că durerea este o recompensă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să ni le imaginăm: dar să-i lăsăm să demonstreze ce-o să le placă; noi să ne îndreptăm către scopul nostru și să profităm de prejudecățile publicului pentru propria-i plăcere. Ceea ce crede el ca firesc are asupra lui drepturile firescului și va face aceleași impresii... Majoritatea pieselor noastre nu sunt decât dialoguri și povestiri și ceea ce este surprinzător, însăși acțiunea care l-a frapat pe autor și l-a determinat să-și aleagă subiectul se petrece aproape totdeauna în spatele scenei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în teatru limbajul poporului, dar exclude posibilitatea de a-l retranscrie în stare brută, fără să i se facă nicio operație de transmutare. "Poetul care scrie cum se vorbește scrie prost. Vorba lui trebuie să fie naturală, dar de acest firesc pe care gustul îl rectifică, în care să nu lase nimic indiferent, neglijent, difuz, plat, insipid. Chiar și limbajul poporului își are grația și eleganța lui, după cum își are și caracterul inferior și grosolan: își are formele ingenioase și vii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o scrie, în 1761, ca rămas bun adresat Veneției, înainte de plecarea la Paris, Una din Ultimele Seri de carnaval. 4.3. Scopul reformei Goldoni vizează recrearea firescului pe scenă. "...mi-am dat seama mai mult decât de orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând în gura lor cuvinte luate din viu grai, Goldoni proslăvește firescul, atât în scriitură, cât și în joc. "Stilul, l-am dorit așa cum i se potrivește Comediei, scrie el în prima parte a Memoriilor, adică simplu și firesc, nu academic sau elevat. Marea Artă a Poetului Comic este să se atașeze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu "comedia de intrigă" în care se întâmplă, ca în viață, numeroase peripeții -, pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]